Magiunul este o pasta de prune, dulce-acrisoara, care se face fara zahar. Numele lui vine din limba turca (macun), iar dupa opinia unor lingvisti, ar exista cuvinte similare si in limbile slave (bulgara, sarba), chiar mai apropiate, ca pronuntie de cuvantul romanesc.

In Moldova s-a pastrat in mod special aceasta denumire de origine turca, desi se mai foloseste un sinonim de origine ucraineana (povidla).

In Transilvania, influentele vestice isi spun cuvantul, in asa fel incat gasim, pentru magiun sinonimele: lictar, sau silvoiz.

Un alt obicei moldovenesc este acela de a face magiunul cu nuci, ceea ce am facut si eu acum, in cantitate mica, doar pentru a satisface o pofta...

Din ingredientele de mai jos mi-au iesit 3 borcane de magiun de prune si cateva lingurite, pentru gustat.

Se aleg prune albastrui coapte bine si dulci. Se spala, se lasa putin la scurs, se scot samburii, dupa care se dau prin masina de tocat, sau prin alt instrument de maruntire. Cine vrea, poate sa lase prunele intregi, sa nu le marunteasca.

Se pun prunele la cuptor, intr-o oala mare emailata, la foc mare si se amesteca din cand in cand, ca sa nu se prinda compozitia de fundul vasului.

Intre timp, se pun nucile in cuptor, sa se rumeneasca bine si cand sunt calde inca, se curata de pielite (care sunt amare) si se taie in bucatele mici.

Cand magiunul a scazut mai mult de jumatate din cantitatea initiala, se scoate vasul din cuptor si se adauga nucile prajite, amestecandu-se bine, sa fie uniform distribuite in compozitie. Cu cat scade mai mult, cu atat magiunul se va inchide la culoare.

Magiunul se toarna fierbinte in borcane curate si uscate, iar dupa ce s-a racit, se pun capacele. Cind magiunul s-a racit, se depoziteaza borcanele in camara, la un loc curat, aerisit si racoros.

Daca magiunul nu a scazut suficient, se pun borcanele, fara capace, dupa ce s-au racit, pe o tava in cuptor si se tin la foc mediu pana ce deasupra se formeaza o crusta. Se lasa borcanele in cuptor, ca sa se raceasca, apoi se scot, se infileteaza capacele si se dau la camara.

La degustare, odata borcanul inceput, este bine sa se depoziteze in frigider, ca sa nu se acreasca. Lipsa zaharului din compozitie isi spune cuvantul...

Amestecati magiunul din cand in cand, ca sa nu se prinda de fundul vasului si sa nu aiba un gust afumat. Prepararea magiunului in cuptor este o operatiune de durata (3-4 ore, la foc mare). Magiunul se toarna fierbinte in borcane, asezate pe un suport metalic, care preia socul termic si astfel, sticla nu se va sparge. Daca prunele nu sunt foarte dulci, magiunul va fi acru. In cazul ca nu va place, gustati magiunul si adaugati, la mare rigoare, zaharul care sa-l faca pe placul dumneavoastra, dar nu prea mult, pentru ca atunci nu ar mai fi magiun, ci gem. Magiunul trebuie sa fie dulce-acrisor, fara zahar. Pentru ca scade foarte mult, magiunul se face in cantitati mai mari de 3 kg de prune. Cel mai bine, magiunul se prepara la vatra, in curte, in cazane mari de fonta.