Maine va fi Valentines Day, asa ca se potriveste la fix aceasta reteta cu inimioare...!In fapt, imi plac mult semintele, susanul in mod special, asa ca m-am hotarat sa fac niste batoane cu susan, dar in forma de inimioare, ceea ce mi-a luat ceva mai mult timp si mi-a dat mai multa bataie de cap, dar eu zic ca merita, pana la urma.

Ceea ce am facut acum, tinand cont de ingrediente este o portie. Nu pot socoti portiile in functie de numarul de inimioare si nici de cei care beneficiaza de ele, pentru ca dimensiunile inimioarelor pot diferi. La fel si apetitul...!Se pregatesc din timp toate ingredientele: o tava umezita (cu sau fara hartie de copt in ea) un pahar cu apa rece, lingura, cutit, forme pentru decupat, platou umezit pentru depunerea inimioarelor.

Intr-o cratita emailata se pun: zaharul tos, apa si zeama de lamaie si se da la foc mic, pana cand scade lichidul si zaharul incepe sa se caramelizeze usor.

Se ia cratita de pe foc, se adauga susanul si mierea de albine si se amesteca repede, pana ce compozitia este omogena.

Se toarna rapid compozitia pe tava uda si cu o lingura umezita mereu in paharul cu apa se intinde si se niveleaza compozitia pana ajunge la o grosime de 5-7 mm.

Se umezeste forma de inimioara si se decupeaza cu ea cat mai strans (economic), ca sa nu ramana multe capete.

Se incearca sa se desprinda inimioarele decupate si se pun pe platoul umezit dinainte. Se modeleaza rapid marginile inimioarelor, cat sunt calde inca si moi.

Cand compozitia s-a intarit si nu mai poate fi decupata, se introduce tava in cuptorul incalzit timp de 1 minut. Astfel, compozitia se inmoaie si poate fi usor decupata si modelata.

Dupa ce s-au decupat toate inimioarele, capetele ramase pot fi puse (dar nu unele peste altele!) din nou in cratita. Se tine cratita la foc mic, sau la bain-marie pana ce se inmoaie din nou capetele ramase. Se rastoarna din nou compozitia inmuiata pe o suprafata udata cu apa, se niveleaza cu lingura uda si se continua decuparea si modelarea, pana la epuizarea materialului.

Platoul cu inimioarele de susan se da la rece cateva minute, pana ce se intaresc.

Nu caramelizati tare zaharul, ci foarte putin, astfel ca in cazul in care vreti sa mai inmuiati si sa refolositi capetele ramase, sa nu se arda, cand dati cratita cu ele din nou la foc. Atat apa, cat si zeama de lamaie ajuta la topirea zaharului si impiedica arderea lui, dar trebuie atentie si rapiditate. Zaharul ars, caramelizat prea tare este amar. Mierea adaugata va inmuia putin batonul/inimioara de susan. Batoanele/inimioarele de susan nu trebuie sa fie mai groase de 6-7 mm, pentru ca atunci vor fi foarte tari. Modelati marginile inimioarelor cat sunt inca moi. Dupa ce se intaresc, nu va mai fi posibil sa le modelati, decat daca le mai incalziti putin.