Inainte de-a citi/face reteta, sa fim sigure ori ca avem o familie numeroasa, ori ca vom avea oaspeti; in aceste cazuri, doar rabdarea ne mai trebuie - restul se poate cumpara din targ :)) Asadar, luam o varza noua, mai frunzoasa asa, o descotorosim si-o punem in apa clocotita cu sare, vreo 20-30 min. In vreme ce ea se inmoaie acolo, curatim ceapa, stergem cu un servet de panza ciupercile, spalam ardeiul, punem feliile de franzela la inmuiat, tocam carnea si ne aducem la indemana condimentele. Tocam ceapa, feliem ciupercile, facem cubulete ardeiul si... FOC DE VOIE: incingem doua tigai: in prima calim ceapa pana devine translucida (nu o prajim), adaugam ardeii, ii calim si pe ei un pic (pana se evapora apa ce-o lasa), apoi ciupercile, pe care le sotam pana nu mai contin nici ele apa. In timp ce amestecam din cand in cand in prima tigaie, in a doua prajim carnea macinata, avand grija ca din cand in cand sa desfacem cocoloasele de carne care tind sa fie prea intime: cu o spatula (e cel mai indicat accesoriu) Acum, scoatem varza, o lasam sa se racoreasca si incepem s-o desfoiem: pe o farfurie punem pe rand foile in ordinea in care le scoatem - de la mare spre mica. Inimioara cea galbena si inca usor cruda o tocam si-o adaugam la calit impreuna cu carnea care sfaraie deja. Va lasa un pic de zeama dar nu-i bai, continuam sa calim si amestecam pana miroase frumos a carne prajita. Lasam sa se racoreasca aceste doua prajeli, stoarcem feliile de franzela si amestecam toate cele: continutul celor doua tigai, franzeaua cea stoarsa, ouale, piperul alb, lingurita de nucsoara (intr-un bol pe masura). De-acum ce-o fost usor, trecu; urmeaza greul. Luam fiecare foaie de varza si-i aplatisam cotorul cu partea blanda a ciocanului de batut carne (nu cu cea coltoasa!). Fiindca foile sunt in ordine inversa (de pe vremea cand am dezbracat-o) ele vor veni puse pe o alta farfurie in ordinea lor fireasca - cea mai mica dedesubtul celor mari (ce poate fi mai firesc si-n ordinea lucrurilor din viata? ) Asa ca acum vom avea foile exact in ordinea umplerii lor. Asternem pe o farfurie intinsa o bucata de tifon pe care din ochi am socotit-o ca fiind corespunzatoare marimii bulzului; punem prima foaie de varza (cea mai mare) si intindem pe ea umplutura (nu chiar pana la marginile ei). Apoi urmatoarea foaie samd pana la ultima foicica, cea mica, cu care-i punem capac bulzului. Aducem spre mijloc marginile foilor, rotunjim frumusel bulzul pipaindu-l cu mainile usor unse si-i dam forma finala prin palparea intermediata de tifon; rasucim, il gatuim si-l legam cu ata de bucatarie. Fierbem aceasta constructie laborioasa intr-o oala sub presiune (caz in care 1/2 - 1litru de zeama ajunge) sau intr-una normala, dar cu capac (caz in care trebuie sa atarnati gogoloiul de coada unui linguroi de lemn - botzul asta fierbe mai mult in abur, deci f. mica parte din el atinge zama in chestiune). Eu am fiert in oala minune o juma de ora, pe suportul cu gaurele cu care e dotata din fabricatie, in zeama de legume+moare de varza de antartz. Am facut mamaliga in timpul cat varza isi vedea de treaba ei, dar in apa clocotita am pus si unt inainte de malai (asta ca sa nu stau de fundul ei sau al ceaunului) si pt ca se modeleaza f. frumos mamaliguta imbogatita cu unt. Gata: scoatem bulzul, il punem in mijlocul unui platou (fara tifon!); desfacem niste faina sau amidon de porumb in apa rece, il turnam in zeama ramasa pe fundul oalei s-o ingrosam, maruntim mult marar verde si-l amestecam si pe el, topim si-un pic de unt pana sosul devine alifios si desenam apoi in jurul bulzului tot ce vedem in preajma.

Inainte de-a citi/face reteta, sa fim sigure ori ca avem o familie numeroasa, ori ca vom avea oaspeti; in aceste cazuri, doar rabdarea ne mai trebuie - restul se poate cumpara din targ :)) Asadar, luam o varza noua, mai frunzoasa asa, o descotorosim si-o punem in apa clocotita cu sare, vreo 20-30 min. In vreme ce ea se inmoaie acolo, curatim ceapa, stergem cu un servet de panza ciupercile, spalam ardeiul, punem feliile de franzela la inmuiat, tocam carnea si ne aducem la indemana condimentele. Tocam ceapa, feliem ciupercile, facem cubulete ardeiul si... FOC DE VOIE: incingem doua tigai: in prima calim ceapa pana devine translucida (nu o prajim), adaugam ardeii, ii calim si pe ei un pic (pana se evapora apa ce-o lasa), apoi ciupercile, pe care le sotam pana nu mai contin nici ele apa. In timp ce amestecam din cand in cand in prima tigaie, in a doua prajim carnea macinata, avand grija ca din cand in cand sa desfacem cocoloasele de carne care tind sa fie prea intime: cu o spatula (e cel mai indicat accesoriu) Acum, scoatem varza, o lasam sa se racoreasca si incepem s-o desfoiem: pe o farfurie punem pe rand foile in ordinea in care le scoatem - de la mare spre mica. Inimioara cea galbena si inca usor cruda o tocam si-o adaugam la calit impreuna cu carnea care sfaraie deja. Va lasa un pic de zeama dar nu-i bai, continuam sa calim si amestecam pana miroase frumos a carne prajita. Lasam sa se racoreasca aceste doua prajeli, stoarcem feliile de franzela si amestecam toate cele: continutul celor doua tigai, franzeaua cea stoarsa, ouale, piperul alb, lingurita de nucsoara (intr-un bol pe masura). De-acum ce-o fost usor, trecu; urmeaza greul. Luam fiecare foaie de varza si-i aplatisam cotorul cu partea blanda a ciocanului de batut carne (nu cu cea coltoasa!). Fiindca foile sunt in ordine inversa (de pe vremea cand am dezbracat-o) ele vor veni puse pe o alta farfurie in ordinea lor fireasca - cea mai mica dedesubtul celor mari (ce poate fi mai firesc si-n ordinea lucrurilor din viata? ) Asa ca acum vom avea foile exact in ordinea umplerii lor. Asternem pe o farfurie intinsa o bucata de tifon pe care din ochi am socotit-o ca fiind corespunzatoare marimii bulzului; punem prima foaie de varza (cea mai mare) si intindem pe ea umplutura (nu chiar pana la marginile ei). Apoi urmatoarea foaie samd pana la ultima foicica, cea mica, cu care-i punem capac bulzului. Aducem spre mijloc marginile foilor, rotunjim frumusel bulzul pipaindu-l cu mainile usor unse si-i dam forma finala prin palparea intermediata de tifon; rasucim, il gatuim si-l legam cu ata de bucatarie. Fierbem aceasta constructie laborioasa intr-o oala sub presiune (caz in care 1/2 - 1litru de zeama ajunge) sau intr-una normala, dar cu capac (caz in care trebuie sa atarnati gogoloiul de coada unui linguroi de lemn - botzul asta fierbe mai mult in abur, deci f. mica parte din el atinge zama in chestiune). Eu am fiert in oala minune o juma de ora, pe suportul cu gaurele cu care e dotata din fabricatie, in zeama de legume+moare de varza de antartz. Am facut mamaliga in timpul cat varza isi vedea de treaba ei, dar in apa clocotita am pus si unt inainte de malai (asta ca sa nu stau de fundul ei sau al ceaunului) si pt ca se modeleaza f. frumos mamaliguta imbogatita cu unt. Gata: scoatem bulzul, il punem in mijlocul unui platou (fara tifon!); desfacem niste faina sau amidon de porumb in apa rece, il turnam in zeama ramasa pe fundul oalei s-o ingrosam, maruntim mult marar verde si-l amestecam si pe el, topim si-un pic de unt pana sosul devine alifios si desenam apoi in jurul bulzului tot ce vedem in preajma. Bulzul se poate face si iarna, folosind varza murata; ba chiar si vara se poate mura varza (pt cei impatimiti de gustul si B-urile ce se gasesc in acidul lactic - murarea) punand in borsul facut la borcan, in casa adicatelea, o varza: in cateva zile veti avea o varza covosita pe cinste! E bun si dulce, e bun si covosat, e bun si murat... Doar rabdarea e un mic impediment. Dar de se intampla sa aveti musafiri si vreti sa le indestulati ochii, narile si stomacele, intre aperitiv si desert, va recomand un spectaculos bulz. Servire? Ca niste generoase felii de tort :) glazurate cu sos aromat si mamaliguta onctuoasa datorita untului. Mare pofta sa aveti dupa marea rabdare pe care ati avut-o!