Supa asta nu am mai vazut-o si mancat-o pe nicaieri; este din retetarul bunicii mele si vreau s-o impartasesc cu voi. Nu-i asa ca nu numai o data, supa de pui nu v-a iesit limpede cum de exemplu iese supa de vita? Ei bine, supa limpede de pui/curcan, are niste taine si daca le stiti, niciodata nu vi se mai tulbura (nici de spumuit nu mai e nevoie - puii din ziua de azi lasa o spuma pe care nici cea mai fina sita nu o poate indeparta, ce sa mai zic de obisnuita lingura de spumuit). Tainele astea (ca de exemplu, pieptul de pui sa ramana fraged si nu atzos) nici in Sanda Marin nu le-am gasit: tot in caietul bunicii sunt si eu le duc mai departe, in speranta ca le veti transmite si voi urmasilor vostri. Cum se zice la ardeal, supa e supa atunci cand vezi prin ea fundul farfuriei! Intr-o oala cu capac, punem apa rece, o ceapa alba cu coaja cu tot, catei de usturoi, un cotor de ardei, sare si boabe de piper. Pana da ea in clocot, curatim radacinoase: morcovi, patrunjel, pastarnac si telina. Le azvarlim in apa clocotita si dam focul la mediu (nu inainte de-a scoate ceapa, usturoiul si cotorul de ardei). Pregatim puiul: copanele le prajim pe toate fetele, atat doar ca sa le sigilam (in tigaie nu mai curge zeama rosie cand le intepam), spalam iute pieptii si aripile (poate folosim la o ciorba spatele puiului, oricum nu aduce mare contributie la supa). Cand legumele sunt aproape gata (vreo 20 de minute tre sa fiarba daca le taiati in lung, ca sa ramana ferme) puneti inauntru copanele fripte pe jumatate si galustile imparatesti. Dupa 5 minute adaugati pieptii de pui si aripile, stingeti focul si puneti capacul la loc. Lasati supa sa se raceasca - veti avea o mare surpriza - pieptii de pui se vor fierbe doar in fierbinteala supei, raman fragezi, copanele nu infloresc, supa e limpede si clara, galbioara de la coaja de ceapa, ce mai, o frumusete de supa! Fara urma de spuma, fara depuneri pe fundul oalei, o minune de aspic (ca a doua zi chiar se transforma in aspic). Galustile se umfla in pene, copanele stau mandre cu osciorul in sus, toata oala este o veselie si-un parfum inconfundabil de supa bine facuta. Tare mult mi-as dori sa o faceti si voi, sa va aud parerile.

Supa asta nu am mai vazut-o si mancat-o pe nicaieri; este din retetarul bunicii mele si vreau s-o impartasesc cu voi. Nu-i asa ca nu numai o data, supa de pui nu v-a iesit limpede cum de exemplu iese supa de vita? Ei bine, supa limpede de pui/curcan, are niste taine si daca le stiti, niciodata nu vi se mai tulbura (nici de spumuit nu mai e nevoie - puii din ziua de azi lasa o spuma pe care nici cea mai fina sita nu o poate indeparta, ce sa mai zic de obisnuita lingura de spumuit). Tainele astea (ca de exemplu, pieptul de pui sa ramana fraged si nu atzos) nici in Sanda Marin nu le-am gasit: tot in caietul bunicii sunt si eu le duc mai departe, in speranta ca le veti transmite si voi urmasilor vostri. Cum se zice la ardeal, supa e supa atunci cand vezi prin ea fundul farfuriei! Intr-o oala cu capac, punem apa rece, o ceapa alba cu coaja cu tot, catei de usturoi, un cotor de ardei, sare si boabe de piper. Pana da ea in clocot, curatim radacinoase: morcovi, patrunjel, pastarnac si telina. Le azvarlim in apa clocotita si dam focul la mediu (nu inainte de-a scoate ceapa, usturoiul si cotorul de ardei). Pregatim puiul: copanele le prajim pe toate fetele, atat doar ca sa le sigilam (in tigaie nu mai curge zeama rosie cand le intepam), spalam iute pieptii si aripile (poate folosim la o ciorba spatele puiului, oricum nu aduce mare contributie la supa). Cand legumele sunt aproape gata (vreo 20 de minute tre sa fiarba daca le taiati in lung, ca sa ramana ferme) puneti inauntru copanele fripte pe jumatate si galustile imparatesti. Dupa 5 minute adaugati pieptii de pui si aripile, stingeti focul si puneti capacul la loc. Lasati supa sa se raceasca - veti avea o mare surpriza - pieptii de pui se vor fierbe doar in fierbinteala supei, raman fragezi, copanele nu infloresc, supa e limpede si clara, galbioara de la coaja de ceapa, ce mai, o frumusete de supa! Fara urma de spuma, fara depuneri pe fundul oalei, o minune de aspic (ca a doua zi chiar se transforma in aspic). Galustile se umfla in pene, copanele stau mandre cu osciorul in sus, toata oala este o veselie si-un parfum inconfundabil de supa bine facuta. Tare mult mi-as dori sa o faceti si voi, sa va aud parerile.