Asta reteta este una din cele batranesti, cele ce se faceau pe vremuri si de care eu sunt atasata in mod special fiindca am adaptat-o zilelor noastre - viata trepidanta, traita pe timp de imprumut, cand tot ce e gustos si aventuros cere timp pe care nu-l mai avem. Asadar fac mereu felul asta de semipreparat fiindca ma scoate din belea atunci cand sunt la limita de timp - dau navala in congelator si gasesc salvarea! Daca va mai amintiti, parintii si bunicii nostri pastrau carne la borcan - orice fel de carne, chiar si cruda - sa nu mai vorbesc de carnatii la borcan ... buni tare! Eu fac si acum, dar, din cu totul alte motive - mai ales lipsa de gust a galinaceelor din comert, care, cu aceasta metoda de preparare capata gust si maturare - ceea ce lipseste produsului din magazinele noastre. Cele fete de au noroc de curtea lor, pasarile alergate si carnea lor deosebita, pot a nu se uita mai departe la reteta; cele ce au la dispozitie doar din cand in cand parte de asa pasaret ori timp limitat, sa ciuleasca bine urechile, :) Va trebuie cam asa ceva: pulpe de pui, rata ori gasca, untura de rata, gasca sau untura obisnuita de porc, frunze de dafin, cimbru si cativa catei de usturoi. Spalati si uscati bine pulpele, ochiti tava potrivita pentru cantitatea de carne si puneti in ea un strat de untura topita. Scufundati carnea, adaugati condimentele (poate in afara de cimbru, dafin si usturoi mai puneti altele care va plac) acoperiti cu untura pana toata carnea este in imersie si varati tava la cuptor - temperatura f. mica, max. 90 de grade. Tineti la cuptor pulpele de pui 2 ore, cele de rata, gasca, gaina 3 ore si cele de curcan 4 ore. Nu aveti treaba cu ele - se coc linistit, fara valva mare, in legea lor. Singura grija este de-a ramane carnea alba, coapta dar nu rumenita - cand o scoateti de la cuptor ea este doar fragezita si nu prajita (untura ce-o acopera nu-i permite a se rumeni ci doar a se coace) De-acum puteti pastra aceasta carne in untura ei, la frigider, cel putin o luna. Puteti s-o asezati in cutii sau pungi de nylon, la congelator, cel putin 6 luni. Important este ca va puteti servi de ea imediat ce aveti nevoie: e suficient s-o scoateti de pe unde ati pastrat-o, sarati-o, si intr-o tigaie de teflon s-o caramelizati - nu ma intrebati de ce se caramelizeaza pentru ca si eu m-am tot intrebat Cert este ca odata pusa in tigaia fierbinte (fara pic de grasime, evident ea se caramelizeaza, primeste o coaja superba, crocanta si extrem de gustoasa, in timp ce interiorul pulpelor ramane suculent, carnea se desprinde de pe os fara cutit, e ferma dar moale in acelas timp. Ai mei nu stricau carnea asta cu garnituri de orice fel: doar fructe caramelizate, poate la mere mai puneau si un pic de sosuletz beshamel si cativa graunti de zahar brut deasupra, iar pe caise cativa stropi de cognac si flambau (si eu flambez de-mi fac bucataria praf. Eu, ma bucur de aceasta reteta ori de cate ori fac salata Cesar - acolo se cere carne de pui care se desprinde de pe os - ori asta cere mult timp de antepregatire inainte de-a purcede la salata propriuzisa. Eu doar scot pulpele, le las la temperatura bucatariei in timp ce fac crutoanele si frec usturoiul cu pestisorii ansoa etc. Apoi caramelizez pulpele si salata e gata intr-o juma de ora - altfel, ar dura cateva ore bune! Sa nu credeti ca din cauza unturii carnea pregatita astfel este mai nesanatoasa decat cea pregatita ad-hoc, in ulei incins, dimpotriva: untura nu intra in profunzimea carnii - ramane doar ca o plapumica ce protejeaza, acopera trupul carnii si atat, nu merge mai departe. Pana si cartofii pai sunt mai sanatosi prajiti in untura decat in ulei (eu salvez untura ramasa - dupa ce depunerile se aseaza pe fundul tavii - si o pun in borcane la congelator, tocmai pentru deep fry; categoric e mai sanatoasa decat uleiurile rafinate, nu ma refer aici la cel de masline extra-virgin de care nu prea avem parte, ca sa nu mai spun ca acest ulei nu este recomandat la prajiri intense ci doar la prajiri iuti, rapide si salate. Sper sa nu va fi speriat de complexitatea retetei: este la indemana oricui si mai ales celor presati de timp.

Asta reteta este una din cele batranesti, cele ce se faceau pe vremuri si de care eu sunt atasata in mod special fiindca am adaptat-o zilelor noastre - viata trepidanta, traita pe timp de imprumut, cand tot ce e gustos si aventuros cere timp pe care nu-l mai avem. Asadar fac mereu felul asta de semipreparat fiindca ma scoate din belea atunci cand sunt la limita de timp - dau navala in congelator si gasesc salvarea! Daca va mai amintiti, parintii si bunicii nostri pastrau carne la borcan - orice fel de carne, chiar si cruda - sa nu mai vorbesc de carnatii la borcan ... buni tare! Eu fac si acum, dar, din cu totul alte motive - mai ales lipsa de gust a galinaceelor din comert, care, cu aceasta metoda de preparare capata gust si maturare - ceea ce lipseste produsului din magazinele noastre. Cele fete de au noroc de curtea lor, pasarile alergate si carnea lor deosebita, pot a nu se uita mai departe la reteta; cele ce au la dispozitie doar din cand in cand parte de asa pasaret ori timp limitat, sa ciuleasca bine urechile, :) Va trebuie cam asa ceva: pulpe de pui, rata ori gasca, untura de rata, gasca sau untura obisnuita de porc, frunze de dafin, cimbru si cativa catei de usturoi. Spalati si uscati bine pulpele, ochiti tava potrivita pentru cantitatea de carne si puneti in ea un strat de untura topita. Scufundati carnea, adaugati condimentele (poate in afara de cimbru, dafin si usturoi mai puneti altele care va plac) acoperiti cu untura pana toata carnea este in imersie si varati tava la cuptor - temperatura f. mica, max. 90 de grade. Tineti la cuptor pulpele de pui 2 ore, cele de rata, gasca, gaina 3 ore si cele de curcan 4 ore. Nu aveti treaba cu ele - se coc linistit, fara valva mare, in legea lor. Singura grija este de-a ramane carnea alba, coapta dar nu rumenita - cand o scoateti de la cuptor ea este doar fragezita si nu prajita (untura ce-o acopera nu-i permite a se rumeni ci doar a se coace) De-acum puteti pastra aceasta carne in untura ei, la frigider, cel putin o luna. Puteti s-o asezati in cutii sau pungi de nylon, la congelator, cel putin 6 luni. Important este ca va puteti servi de ea imediat ce aveti nevoie: e suficient s-o scoateti de pe unde ati pastrat-o, sarati-o, si intr-o tigaie de teflon s-o caramelizati - nu ma intrebati de ce se caramelizeaza pentru ca si eu m-am tot intrebat Cert este ca odata pusa in tigaia fierbinte (fara pic de grasime, evident ea se caramelizeaza, primeste o coaja superba, crocanta si extrem de gustoasa, in timp ce interiorul pulpelor ramane suculent, carnea se desprinde de pe os fara cutit, e ferma dar moale in acelas timp. Ai mei nu stricau carnea asta cu garnituri de orice fel: doar fructe caramelizate, poate la mere mai puneau si un pic de sosuletz beshamel si cativa graunti de zahar brut deasupra, iar pe caise cativa stropi de cognac si flambau (si eu flambez de-mi fac bucataria praf. Eu, ma bucur de aceasta reteta ori de cate ori fac salata Cesar - acolo se cere carne de pui care se desprinde de pe os - ori asta cere mult timp de antepregatire inainte de-a purcede la salata propriuzisa. Eu doar scot pulpele, le las la temperatura bucatariei in timp ce fac crutoanele si frec usturoiul cu pestisorii ansoa etc. Apoi caramelizez pulpele si salata e gata intr-o juma de ora - altfel, ar dura cateva ore bune! Sa nu credeti ca din cauza unturii carnea pregatita astfel este mai nesanatoasa decat cea pregatita ad-hoc, in ulei incins, dimpotriva: untura nu intra in profunzimea carnii - ramane doar ca o plapumica ce protejeaza, acopera trupul carnii si atat, nu merge mai departe. Pana si cartofii pai sunt mai sanatosi prajiti in untura decat in ulei (eu salvez untura ramasa - dupa ce depunerile se aseaza pe fundul tavii - si o pun in borcane la congelator, tocmai pentru deep fry; categoric e mai sanatoasa decat uleiurile rafinate, nu ma refer aici la cel de masline extra-virgin de care nu prea avem parte, ca sa nu mai spun ca acest ulei nu este recomandat la prajiri intense ci doar la prajiri iuti, rapide si salate. Sper sa nu va fi speriat de complexitatea retetei: este la indemana oricui si mai ales celor presati de timp.