O stare de vorba a fratelui Petru Popa (Batiz) cu tinerii dintr-o adunare inainte de 1983 In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin. Cu prilejul acesta al intalnirii noastre, imi aduc aminte de un cuvant pe care il spune Domnul Iisus intr-una din Evanghelii. Cand un om intelept vrea sa si []O stare de vorba a fratelui Petru Popa (Batiz) cu tinerii dintr-o adunare inainte de 1983In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Cu prilejul acesta al intalnirii noastre, imi aduc aminte de un cuvant pe care il spune Domnul Iisus intr-una din Evanghelii. Cand un om intelept vrea sa si faca o casa, in primul rand se gandeste sa puna o temelie sanatoasa casei si apoi incepe sa munceasca, sa-si cladeasca cladirea pe care o doreste. Cuvantul acesta pe care Domnul Iisus l-a spus vreau sa-l pun [in fata] fratiilor voastre, dragilor tineri. E un prilej minunat ca Domnul a randuit sa ne putem intalni astazi ca sa putem sta de vorba, sa ne putem zidi duhovniceste, sa ne fie de folos strangerea noastra aici, in fata Cuvantului lui Dumnezeu.

Dragilor tineri, si voi va gasiti aici asa cum spune citatul acesta amintit. Va gasiti in pragul tineretii voastre si trupesti, si duhovnicesti. Poate dintre cei ce va gasiti aicea sunteti multi care ati facut un legamant cu Dumnezeu, v-ati hotarat pentru o viata noua. Poate sunteti unii care n-ati facut inca legamantul acesta. Deci sunteti mai tineri in credinta. Poate unii luati parte activ la adunarile din localitatile in care locuiti. Sunteti altii care mai aveti scapari in ce priveste adunarile, in ce priveste cercetarea Cuvantului lui Dumnezeu, in ce priveste legatura frateasca cu fratii credinciosi pe care ii aveti in localitate sau cu cei din zona. Folosim prilejul acesta sfant ca sa putem sta de vorba, indemnati si de versetul care spune: Cum isi va tinea tanarul curata cararea sa? . E vorba de curatie si indeosebi ne referim la voi, dragi tineri: cum va puteti tine curate cararile pe care mergeti voi de astazi inainte?In primul rand, am spus: sunteti la inceputul unei vieti. Nu cunoasteti viitorul. Inca nu cunoasteti viata, pentru ca nu v-ati izbit de atatea greutati ca unii care sunt mai in varsta si trupeste, si duhovniceste. i am gasit ca pe o datorie de constiinta, pentru ca faceti parte din familia noastra, din familia Domnului, am gasit de cuviinta sa va putem veni in ajutor in aceasta zi, pentru binele si pentru fericirea fratiilor voastre. Cum isi va tinea tanarul curata cararea sa? , se intreaba psalmistul. i tot el raspunde: Indreptandu-se dupa Cuvantul lui Dumnezeu . Noi ne gasim cu totii, si tineri, si batrani, pe pamantul acesta strain, pustiu. Ne gasim pe un pamant in care nu cunoastem nici ce va aduce ziua de maine. Insa avem o porunca: sa mergem inainte, spre tinta si Capetenia desavarsirii credintei noastre. Noi avem nevoie de o busola. Avem nevoie de ceva dupa care sa ne putem ghida. Avem nevoie de acest aparat minunat, pentru ca sa nu gresim tinta. Sa nu ne trezim, la un moment dat, ca am luat-o la dreapta sau la stanga sau chiar ca ne-am intors inapoi [crezand] ca mergem inainte. Aceasta busola duhovniceasca pentru noi, fratilor dragi, este Cuvantul lui Dumnezeu, asa cum spune si David: Cum isi va tine tanarul curata cararea? Indreptandu-se dupa Cuvantul lui Dumnezeu . Cuvantul lui Dumnezeu e busola si pentru voi, ca tineri, si pentru noi, cei mai in varsta. Cuvantul lui Dumnezeu e busola pentru fiecare si ne arata exact punctul spre care trebuie sa mergem. Adica: Iisus cel Rastignit. Acolo este tinta, acolo ne-au fost indreptate privirile, acolo ne sunt indreptati pasii, acolo toate privirile noastre se indreapta, ca sa ne calauzeasca pe fiecare sa ajungem la aceasta inta pe care Domnul a pus-o in fata noastra.

Va gasiti, dragilor tineri, la inceputul vietii. Unii sunteti mai aproape de casatorie, altii sunteti mai departe. La inceputul unei noi vieti va gasiti si fratiile voastre, in fata unei porti dupa care nu cunoasteti, caci necunoscut, ce are sa fie pentru unii sau pentru altii. Daca ne gasim in fata acestei porti care ne desparte de viitorul nostru pe care nu-l cunoastem, noi numai calauzindu-ne prin Cuvantul lui Dumnezeu vom putea ajunge la acea tinta minunata pe care Domnul a pus-o inaintea noastra. Nu ne temem de necunoscutul care ne sta in fata, atata vreme cat Il avem pe Domnul de partea noastra.

V-am citit din viata lui Iosif, tanarul credincios. Poate nu era cu mult mai in varsta decat unii dintre fratiile voastre. Dar a ramas crezand Cuvantul lui Dumnezeu. A avut aceasta busola inaintea ochilor sai tot timpul. i va aduceti aminte prin ce stari grele a trecut copilul acesta, inca de cand era tanar. Dar a fost curat la suflet si curat la trup. i si-a pastrat aceasta curatie ca pe lumina ochilor. A tinut la ea ca la Insusi Dumnezeu. i ati auzit cum femeia aceea nelegiuita l-a indemnat la pacat. [Dar el a zis]: Cum sa pacatuiesc eu impotriva Domnului Dumnezeului meu? . Deci el stia ca trupul lui nu mai este al lui. El stia ca este al lui Dumnezeu; este un madular al lui Hristos. () i a cautat si s-a ferit cu toata taria, sa nu pacatuiasca impotriva Domnului Dumnezeului nostru.

Va gasiti la un inceput de viata duhovniceasca, fratilor. Ne legam acum, in primul rand, de viata duhovniceasca. i fratiilor voastre, in primul rand, vi se cere sa va puneti intrebarea: Unde cladesc de astazi inainte? Domnul mi-a facut si mie parte de o chemare sfanta. El m-a chemat in aceasta familie binecuvantata, ca sa zidesc si eu o casa duhovniceasca . In primul rand trebuie sa fiti cu luare aminte la cladirea pe care vreti s-o faceti. De astazi inainte, sa claditi pe stanca, pe Hristos.

Ati auzit si aseara, cei care ati fost la adunare, cum s-au aratat din capul locului invataturile minunate ale Apostolului Pavel: N-am vrut sa stiu intre voi nimic altceva, decat pe Iisus Hristos si pe El rastignit . Aceasta este temelia pe care noi trebuie sa cladim. Daca vom cauta sa cladim pe aceasta temelie, pe Hristos, atunci toate treburile vor merge bine. Dumnezeu va fi cu noi si ne va binecuvanta in toate treburile noastre, in toate realizarile noastre si in toate dorintele noastre, asa cum avem pilde minunate, in Sfanta Scriptura, de oameni credinciosi care au fost binecuvantati tot timpul, pentru ca au umblat pe calea lui Dumnezeu.

La inceputul acesta de cladire duhovniceasca, e un mare har pentru fratiile voastre, dragilor tineri. Cand unii dintre noi ne-am intors la Dumnezeu, cam la varsta voastra, Lucrarea era intr-o stare mai copilareasca. Era in crestere. Era acum patruzeci de ani, cand Lucrarea aceasta era la inceputul activitatii ei si inca nu se cunostea bine linia pe care trebuia sa mearga aceasta Lucrare. i, cum s-a amintit aseara lucrul acesta, atunci l-am avut pe vasul acela pe care Dumnezeu l-a ales, pe Parintele Iosif, care s-a trudit, cu pretul vietii sale, pentru ca sa ne arate calea pe care trebuie sa mergem. Atunci nu se tineau adunari de felul acesta, cu tineretul, in care cei mai in varsta sa se ocupe de cresterea duhovniceasca a celor tineri. Atunci luam parte cu totii la aceleasi invataturi greoaie pe care fratii mai batrani le [spuneau] in adunarile lor. De multe ori (), pentru ca si fratii erau de curand veniti la credinta, nu-si dadeau seama [ca trebuie sa vorbeasca la nivelul tuturor], ca sa le poata veni in ajutor si copiilor din adunare, si tinerilor, sa fie invataturi intercalate, ca sa fie ziditoare pentru intreaga adunare. Or, astazi e un mare har pentru noi si indeosebi pentru fratiile voastre, pentru ca sunteti inconjurati de frati mai batrani, frati care va pot veni in ajutor, frati care va pot spune, din propria lor experienta, despre greutatile pe care le veti intampina de astazi inainte, daca nu va lasati calauziti de Cuvantul lui Dumnezeu. i despre binecuvantarile de care veti avea parte, daca va lasati calauziti de Cuvantul lui Dumnezeu. Noi trebuie si fratiile voastre trebuie sa va claditi aceasta cladire duhovniceasca in fiecare zi cand luati parte la adunare. In fiecare zi pe care o aveti, puneti cate o caramida la aceasta cladire duhovniceasca, prin gandurile curate pe care trebuie sa le aveti, prin faptele curate pe care trebuie sa le aveti, prin toate insusirile curate pe care trebuie sa le aveti fata de Dumnezeu si fata de aceasta familie duhovniceasca in care Dumnezeu v-a adus si pe fratiile voastre prin alegerea pe care a facut-o El in chip asa de minunat.

Sunteti unii cred ca nu gresesc care aveti parinti necredinciosi. Dar va spunem ca e un mare har pentru copiii pe care Dumnezeu i-a chemat la El fara sa aiba parinti credinciosi care sa-i poata indruma pe aceasta cale a lui Dumnezeu. Sunteti unii care aveti un har deosebit ca aveti parinti credinciosi si va pot indruma cu mai multa usurinta si puteti vedea, prin pilda vietii lor, in viata de fiecare zi, felul de gandire, felul de purtare si felul de traire in aceasta binecuvantata familie a lui Dumnezeu.

Unii poate ati imprumutat unele lucruri sau v-ati insusit unele lucruri din societatea in care ati trait pana acum: de la scoala sau de la serviciul unde ati fost, dupa firea pamanteasca, care-i foarte avida dupa lume. Firea pamanteasca e atat de inselatoare pentru noi! Poate ati imprumutat unele lucruri, unele cuvinte nepotrivite, din lume. Ati imprumutat unele gesturi nepotrivite, care sunt in lume. E adevarat, e normal ca ne gasim cu totii intr-o lume straina de Dumnezeu. Acum, din cand in cand, aveti parte de harul acesta mare, ca sa participati la adunari in care cineva se ocupa de fratiile voastre. Cineva va poarta mereu pe brate de rugaciune si se roaga lui Dumnezeu pentru tineretul din aceasta Lucrare. Cat de mult m-am bucurat nu o data in toate adunarile noastre unde fratii care se roaga pentru Lucrare nu uita niciodata tineretul Lucrarii. Nu uita niciodata aceste vlastare tinere pe care Dumnezeu le-a adus in Lucrare. Pentru ca prin felul de chemare in care Dumnezeu v-a chemat, aveti o slujba deosebita, fratilor, indeosebi unii care, ca maine, veti fi purtatorii steagului Lucrarii mai departe. Cei batrani, ca mine, vor cadea pe frontul acesta de batalie. Insa fratiile voastre veti duce mai departe aceasta Lucrare in care Dumnezeu v a chemat poate cu un ceas mai devreme.

Insusiti-va toate invataturile curate si sfinte, ca sa puteti avea un cuget curat si o credinta neprefacuta si sa puteti duce mai departe aceasta Lucrare pe care Dumnezeu a pornit-o in tara noastra, fara sa dati gres in indemnurile, in invataturile si in felul de purtare pe care-l [aveti] in mijlocul oamenilor care-L cunosc sau care nu-L cunosc pe Dumnezeu.

In primul rand, fratilor, as vrea sa va amintesc de un lucru: de atitudinea noastra in adunare, atat a barbatilor, cat si a femeilor; atat a tinerilor feciori, cat si a fetelor, pentru ca sa putem asculta nestingheriti Cuvantul lui Dumnezeu. Pentru binele nostru si pentru fericirea noastra. ()Pentru ca, fratilor, purtam fire pamanteasca. O fire care inca nu-i rastignita. O fire pamanteasca ce se aprinde foarte repede. De aceea, pentru binele nostru este, sa ne pastram o pozitie sanatoasa indeosebi in adunare. Ca sa nu-L impiedicam nici pe Duhul Sfant sa lucreze, sa nu impiedicam nici pe frati, ca sa poata lucra si, pe urma, sa fie ziditoare adunarea noastra. De aceea, s-a luat hotararea inca de la inceput: in adunarile noastre, cand stam in fata Domnului si a Cuvantului lui Dumnezeu, e bine ca intr-o parte sa fie tinerii, intr-o parte tinerele. Nicidecum fata catre fata. Ci toata lumea sa fie cu privirile inainte. i asa sa fie, pe viitor, casele unde va adunati. Barbatii de-o parte, femeile de alta, cu privirile toti inainte. Nicidecum privire catre privire. E pentru binele nostru. i o sa va convingeti [de aceasta] unii mai tarziu, care nu v-ati convins pana acuma. Pentru ca purtam, cum am spus, o fire care nu-i rastignita. i chiar daca-i rastignita spunea Parintele Iosif: Firea pamanteasca cauta mereu sa se pogoare de pe cruce .

M-am gasit intr-un an in Moldova, la o adunare. i acolo, nu exagerez, erau aproape o suta de tineri. Am mai spus o data ceea ce mi-a placut nespus de mult. Mi-a ramas inima la tineretul acesta. Atata timp cat s-a vorbit, n-am vazut o privire ridicata peste adunare. Nici [pe cineva care] sa priveasca in dreapta sau in stanga. Toti priveau in jos; pentru ca se gaseau in fata lui Dumnezeu. Erau constienti ca sunt in fata lui Dumnezeu. Nu aveau priviri indreptate unii catre altii, ci toti [erau] parca cu gandul si cu toata fiinta concentrate asupra Cuvantului lui Dumnezeu. Am admirat tineretul acesta si am binecuvantat pe Dumnezeu ca in Lucrare se pot gasi astfel de adunari in care se poate lucra cu atata curatie de inima, pentru slava si preamarirea lui Dumnezeu.

Un alt punct de vedere, fratilor dragi, tineri, [cu privire la] fratiile voastre: nu e potrivit nu e potrivit () sa mearga tinerii singuri la adunari. Acestea sunt sfaturi (nu e evanghelizare) pe care am crezut de cuviinta sa vi le spun. Nu e potrivit sa mearga tinerii singuri la adunare, indeosebi feciori si fete. Luati totdeauna un frate mai batran cu fratiile voastre. [In primul rand], se poticnesc alti oameni, care va vad, si, pe de alta parte, e in primejdie curatia voastra. Intotdeauna luati cate un frate mai batran cu fratiile voastre. Asa este normal, asa se lucra de la inceput. Pentru ca traim intr-o lume foarte ispititoare. i, am spus, purtam un trup care este cel mai mare vrajmas al mantuirii noastre. [El] mereu cauta sa aprinda firea pamanteasca in noi.

Cred ca aceste sfaturi pe care vi le dam nu jignesc Domnul stie, din toata inima spunem n-am dori sa jigneasca pe nimeni. E pentru binele fratiilor voastre si pentru binele Lucrarii. Luati un frate mai in varsta, luati o sora mai in varsta cu fratiile voastre. Caci nu e potrivit sa mergeti nici cu trenul singuri. Nu e potrivit! Eu va spun din propria mea experienta (am mai spus-o undeva): cand eram tanar inca nu eram casatorit, atunci discutam si eu cu sotia mea m-am dus [cu ea] de la noi, de la Batiz, pana la Nadastia de Jos la o adunare. Ea nu putea pleca la timp; nu erau trenuri, ca astazi, si curse, ca sa poti merge cu cursa. Simtindu-ne stapani pe noi, totusi ne-am dus pe jos la adunare. i [cand] am ajuns, adunarea era inceputa si se innoptase deja. Pana acolo la adunare nu ne-am dat seama de greseala pe care am facut-o. Cand am aparut in adunare (se tinea in scoala), cand am deschis usa si am intrat pe usa, toate privirile s-au atintit spre mine si spre [viitoarea mea] sotie. Fratilor dragi, am primit asa o mustrare de constiinta si am spus: Niciodata lucrul acesta nu-l mai fac: sa vin singur, mai ales noaptea, pe jos () sa intru cu o fata in adunare . A fost o mustrare de constiinta atat de mare pentru mine, incat n-am mai facut lucrul acesta.

Deci, uitati-va: ca sa nu-i poticnim pe altii, sa nu ne poticnim pe noi, sa nu-L jignim pe Duhul Sfant prin felul nostru de purtare, e bine sa avem o purtare corecta, asa cum ne invata pe noi Cuvantul lui Dumnezeu.

Ati auzit despre Iosif ce credincios [a fost], ce purtare curata a avut el. Cand femeia aceea in care firea pamanteasca lupta cu atata putere a cautat sa-l abata de pe calea lui Dumnezeu, omul acesta atat de mult a tinut la curatia trupeasca si sufleteasca, incat a preferat sa stea in inchisoare. i, cand Potifar l-a tras la raspundere pentru ce a facut, el nu s-a dezvinovatit. El a crezut, stia, avea deplina incredere ca Dumnezeu va limpezi lucrurile. El n-a vrut sa fie un tulburator si un spargator de case. Ca daca el s-ar fi justificat dupa curatia lui pe care i-o stia si Potifar care stia ca este un om asa de corect in toate , daca i-ar fi strigat lui Potifar: Nu, Potifar, nu eu sunt de vina! Ea e de vina, ca uite ce a facut! , facea rau acestei familii. Dar a lasat in grija lui Dumnezeu sa se limpezeasca lucrurile. A luat mai bine vina asupra lui, desi se stia curat la suflet si la trup. A ales mai bine sa stea in inchisoare ani de zile, pentru aceasta curatie duhovniceasca. Insa auziti ce spune Cuvantul: Dumnezeu era cu el! . i, pentru ca Dumnezeu era cu el, ati vazut ce mare binecuvantare i-a dat Dumnezeu acestui Iosif. Ca a fost izbavit din temnita, aratandu-i-se nevinovatia (); si el a fost acela care a izbavit din moarte si pieire pe poporul lui Israel. Cand a venit foametea mare asupra casei tatalui sau, cine le-a salvat viata, decat el, care a fost trimis asa cum le spunea el fratilor sai: Nu voi m-ati trimis aici. Dumnezeu m-a trimis pe mine aici, sa fiu vandut in aceasta tara, pentru ca sa va salvez viata . Cu omul credincios, curat trupeste si sufleteste, Dumnezeu e pururea. El niciodata nu va avea pagube nici trupesti, nici duhovnicesti. El totdeauna va avea biruinte. Totdeauna va avea inaintari si cresteri duhovnicesti, pentru ca se poarta intr-o stare de curatie duhovniceasca in fata lui Dumnezeu.

Fratilor dragi tineri, sa nu vi se para ca sunteti stapani pe lumea aceasta. Marea aceasta, viata aceasta e asa de inselatoare Sunt atatea ispite inselatoare care va pot impiedica la tot pasul. Va amintiti de istorioara pe care am spus-o odata unora si pe care vreau s-o amintesc si de data aceasta, despre o familie de pescari care locuia la malul unei ape. Ei isi castigau existenta din pescuit. Tatal, fiind un vestit pescar, in fiecare zi, cu luntrea, se departa in larg, unde pescuia si castiga hrana pentru el si pentru familie. Copilul sau, care incepuse deja sa creasca, a indragit si el aceasta meserie a tatalui si, din cand in cand, se urca in luntre si se departa si el de casa, in larg, nu doar ca sa pescuiasca, ci asa ca un tanar caruia ii placeau aventurile. Tatal mereu il facea atent:...