Prezentare: In orasul tei din judetul Bihor, ne-am oprit intr-o zi a lunii februarie in casa familiei fratelui Pavel Pag, pentru a consemna o noua marturie pentru Oameni si Istorii . Crescut fiind intr-o atmosfera sfanta de catre parinti, inca din anii copilariei, interlocutorul nostru si-a pastrat in suflet credinta si valorile ei ca pe o []Prezentare: In orasul tei din judetul Bihor, ne-am oprit intr-o zi a lunii februarie in casa familiei fratelui Pavel Pag, pentru a consemna o noua marturie pentru Oameni si Istorii . Crescut fiind intr-o atmosfera sfanta de catre parinti, inca din anii copilariei, interlocutorul nostru si-a pastrat in suflet credinta si valorile ei ca pe o comoara. i le-a redescoperit mereu in viata. Cu inima curata, cu smerenie, delicatete, sfiala, dragoste, dar si cu fermitate cand era vorba de umblarea cu Dumnezeu. Pentru inceput, va rog sa va prezentati!Ma numesc Pavel Pag, nascut in data de 2 februarie 1937, in localitatea Bodesti, langa Halmagiu, judetul Arad din parintii Gheorghe si Floarea. Am fost cinci frati, dintre care mai traim trei.

Sa-mi spuneti o intamplare din copilaria dumneavoastra.

In 1954, dupa ce am terminat scoala, m-am angajat la o uzina electrica in Vascau, unde lucra fratele Pavel Vasile, pe care nu-l cunosteam. Intr-o zi cand m-am dus la masa, bucatareasa a spus: Domnule, anuntati pe omul acela din Mizies! Cand am auzit de Mizies am tresarit, pentru ca stiam de acasa, de la parinti toata istoria Oastei, toate poeziile, toate cantarile si cand am auzit de Mizies am tresarit. Atunci m-am dus fuga eu in sala masinilor si am strigat tare: Cine-i din Mizies sa plece la masa! N-am stiut cine-i. Cand a venit inapoi de la sala de mese, m-am dus asa, cu timiditate, cu frica, cu teama, nu stiu cu ce sa spun, copilareste: Domnule, am auzit ca esti din Mizies. Da. Eu as vrea sa ma duc la Mizies si nu stiu unde sa ma duc, n-am fost niciodata si nu stiu nici in ce directie s-o iau. Zice: Vii cu mine intr-o zi. I-am spus: Totusi , zic, domnule, nu va suparati, cunoasteti pe unul Traian Dorz din localitatea Mizies? Zice: E vecin cu mine. Zic: Daca ma duci la satul lui, te-as ruga sa faci cumva sa ma intalnesc cu el. Nu-l cunosc, nu l-am vazut, dar am auzit despre el si am citit mult despre el si as vrea sa-l cunosc. Si cand s-a potrivit o tura in care amandoi am fost liberi in acelasi timp, zice: Hai cu mine! Am plecat si am ajuns acasa la el. Si asa a potrivit Dumnezeu, asa a hotarat, a sincronizat chiar fratele Vasile, sa fie o adunare cand ma duc eu in sat, nu sa fie numai vizita mea. Si am intrat in casa, ne-am salutat: Buna ziua! , ca nu stiam eu atunci prea multe. Si eu ma imprietenisem acuma cu Vasile Pavel. Si am auzit ceva galagie la poarta, dupa ce venisera cativa frati. Zic: Vasilica, eu ma duc sa ii primesc pe frati! Ca eram, nu stiu, asa, avid dupa frati, chiar daca nu ii cunosteam, daca nu stiam. Nu stiu, nu-mi pot explica ce a fost. Si zice catre mine: Frate Pavel, acestia nu-s frati. Fratii cand vin, nu se aude ca vin pana ii vezi. Si am ramas foarte impresionat de nu stiu cum sa spun de modestia, de linistea, de discretia si gingasia cu care se purtau fratii, cu toate ca nu avea niciunul mai mult de patru clase. Dar aveau o conduita, asa, parca nu calcau pe pamant, ci parca calcau asa, in aer, sa nu-i auzi. De bucuria ca am fost acolo nu l-am mai intrebat pe fratele Vasilica de fratele Traian. Dupa ce am venit inapoi la serviciu, l-am intrebat cumva, cumva asa. Zice: Lasa ca mergem odata si il intalnim. Fratele Traian chiar atunci era la inchisoare si, ca sa nu ma demoralizeze pe mine, el nu mi-a spus ca e la inchisoare.

Prin ce an se intampla lucrul acesta?Prin 1954, in decembrie ianuarie 55. Tin minte exact. De atunci m-am legat asa de Lucrare.

In copilarie, ce fel de crestere ati avut vizavi de relatia cu Dumnezeu?Am fost cinci copii si ne-am iubit ca adevaratii frati. N-am avut absolut nimic unii cu altii. Asa o atmosfera, parca sfanta, sa spun asa, pe care ne-a imprimat-o Biblia, ziarele Oastei si cantarile Oastei chiar daca nu mergeam la adunare, atunci. Pentru ca tatal meu din 1930, cand s-a hotarat si pana in 1947 cand a aparut Viata crestina sau Misionarul vietii crestine , a avut toata colectia ziarelor, care m-au facut pe mine sau m-au format pe mine pana la nivelul acela, pana am mers la adunare.

Cum s-a intamplat apropierea dumneavoastra de Dumnezeu?Eu pana la treisprezece ani am stat in casa parinteasca, in atmosfera ziarelor, a cantarilor, a rugaciunilor. Si am plecat apoi la scoala la Timisoara, la scoala medie. Trebuia sa-mi gasesc un rost in viata si tatal meu a avut, nu stiu cum sa spun, asa, o prietenie cu dirigintele meu de atunci si l-a intrebat: Domnul profesor, cam in ce directie sa canalizez eu pe baiatul acesta? El e bun, e priceput, e asa, invata. Dar sa-mi spuneti si dumneavoastra o parere. Si cum atunci se discuta sau erau lectiile despre electricitate, despre uzine elecrice, despre firul electric, zice: Da-l la ceva de curent! Si atunci tatal meu a zis: Unde sa gasesc asa ceva? La Timisoara. De la Halmagiu la Timisoara sunt doua sute de kilometri. Si m-am dus cu tatal meu la Timisoara la examen. Examenul meu a costat vaca casei. Iar dupa aceea, cand am intrat, a costat porcul casei. In anul acela eu n-am avut nici porc, nici vaca, nici carne, nici lapte. Si-am zis: Doamne, cata jertfa au pus parintii mei pentru mine! Eu n-am fost in stare sa fac pentru ei aproape nimic. Si-am plecat apoi la scoala. Asa a randuit Dumnezeu ca sa nu le fiu o povara prea mare parintilor, c-am avut bursa la scoala. N-a fost scoala profesionala, a fost scoala medie. Si totusi nu vreau sa spun ca am fost stralucit si eminent, dar o parte din elevii claselor erau bursieri. Si nu le-am fost o paguba pentru internat si pentru mancare. Restul mi-au facut ei ce-au putut. Dar m-am dus la scoala cu bocancii lui tata. Eu aveam numarul treizeci si opt, treizeci si noua, bocancii lui tata, patruzeci si patru. Radeau copiii de mine ca dupa o luna, doua, bocancii lui tata erau albi pe bombeuri, ca n-aveam cu ce. Abia de Pasti mi-au cumparat o pereche de...