Opincile au fost incaltamintea stramosilor nostri, o sansa de a nu merge desculti pe un drum accidentat sau pe un loc cu lucruri ascutite.

Opincile nu prea mai sunt folosite in ziua de azi, fiind doar piese de muzeu sau souvenir-uri pentru turistii straini. Opincile mai sunt folosite de artistii din ansambluri folclorice de muzica populara pentru a completa costumul traditional.

Confectionarea lor era una simpla, se lua o bucata dreptunghiulara de piele sau de cauciuc, se lua forma talpii piciorului, colturile erau prinse cu ajutorul unor capse, ulterior se faceau niste gauri in opinci pentru nojite (sireturi) ca dupa aceea sa stranga opinca pe piciorul posesorului.

Opincarii traiau decent din acest mestesug, taranii venind fie sa cumpere opinci noi, fie sa le refaca pe cele personale. Mestesugarii si-au invatat copii, la randul lor, aceasta meserie, o afacere de care ii favoraliza de a munci la ei acasa dupa reguli stricte impuse de ei.

Aceste opinci puteau fi purtate in orice anotimp: vara, iarna, nu se tinea cont, dar o problema era faptul ca iarna lumea aluneca cu opincile, deoarece talpa era neteda lipsita de „crampoane”. Se putea pune blana, lana inauntru pe timpul iernii ca sa nu-i fie frig acelei persoane. Majoritatea lumii era foarte saraca avand decat o singura pereche pe care o purtau pana se rupea.

Confortul nu era chiar asa mare, prin faptul ca stratul nu era asa gros, simtind si o piatra care era calcata, dar macar taranii erau bucurosi ca nu calca cu piciorul descult, dar putem spune ca erau foarte usori, foarte buni pentru ciobanii care trebuiau sa aiba grija de oi, pe campuri, munti si vai.

Pe timpul ploilor, opincile nu prea aveau protectie anti-apa, apa intrand pe langa picior, evervand posesorul, pentru ca nu mai avea aceeasi mobilitate ca inainte, opinca lipindu-se de picior, de aceea se recomanda sa se adaposteasca sub o polata pana trecea ploaia.

Dupa revolutie, opincile s-au cam terminat a fi prelucrate si vandute, deoarece au inceput a se vinde pantofi, tenesi, cu o rezistenta mai durabila, uitand lumea de vechile opinci. Sa privim partea buna, incaltamintea a evoluat in bine comparativ cu timpurile de atunci, incaltamintea de acum este prelucrata in fabrici si atunci toata munca depindea doar de un om.

„Radacina” acestor incaltari este mostenita de la stramosii nostri, daci, care foloseau aceste opinci si in diferite batalii, razboaie, pentru a se putea grabi. Muzeele din Romania, majoritatea detin lucruri taranesti traditionale pentru expozitie, precum opinca.

Din punct de vedere traditional, fiecare regiune a Romaniei avea un costum popular anume, tricotate intr-un anumit stil, incaltamintea fiind, ca de obicei, opinca. Horele traditionale satesti erau intampinate de baieti jucausi imbracati la port traditional, avand sansa de a juca cu fata iubita, de fata si cu parintii acesteia.

Termenul opinca are si cateva zicale/expresii vechi, precum urmatoarele:
„a umbla cu opinci de fier” – inseamna a umbla foarte mult
„a calca (pe cineva) pe opinci” – simbolizeaza a jigni pe cineva
„c-un pantof si c-o opinca” – semnifica a fi luat prin surprindere