Buna doar in post...
Nu mai stiu ce sa mai fac pentru postire...imi amintesc de prima oara cand am auzit de halvaua greceasca...mi-a promis o gospodina grecoaica, vorbind de una de alta, ca o sa-mi faca pana maine o halva delicioasa! Pe mine ma duse gandul imediat la halvaua din seminte de floarea soarelui ori cea de susan - aveam sa descopar altceva in ziua urmatoare...
Acel altceva este un obicei vechi al grecilor, prezent in toate casele traditionale ale acestora, un desert simplu, la indemana oricui si oarecum exotic!Avem nevoie, in primul rand, de o cana, aceasta fiind masura suprema a lucrurilor in aceasta halva simpla si gustoasa. ...si vine cam asa: doua cani cu gris, doua cani cu zahar, o cana cu miere, o cana cu ulei de masline (merge si de floarea-soarelui), patru cani cu apa, o jumatate de cana cu miez de nuca si migdale...mereu aceeasi cana! Coaja unei lamai, coaja unei portocale, vreo doua bete de scortisoara si putina scortisoara macinata.
Punem mai intai la fiert apa cu zaharul, mierea, betele de scortisoara si cojile de citrice. Dupa ce dau in clocot, le lasam cam zece minute sa fiarba la foc potolit. Intr-alta cratita, punem la incins uleiul de masline si aruncam peste el grisul cu nuca si migdalele. Amestecam in permanenta la foc mic, sa nu se prinda ori sa se arda, iar atunci cand grisul s-a rumenit si incepe sa miroasa numai putintel a ars, oprim focul si punem imediat peste acestea siropul! O sa sfaraie nitel dar n-are nimic!Acoperim cu un capac si lasam grisul sa se umfle bine, pana capata consistenta si aspectul unei zapezi mocirlite de iarna tarzie...
Luam din aceasta compozitie si punem in forme diverse, castroane mici, pahare sau orice alte forme, bagam la rece si apoi scoatem frumos si ornam cu migdale sau nuci si pudram scortisoara.
Cam asta ar fi halvaua grecilor!
