Am momente cand imaginatia imi sta pe un gol (precum avioanele in zbor cand dau de goluri de aer) si ma cam blochez, nu reusesc sa gasesc un meniu, oricat de simplu ar fi. Dar mai greu este acel ceva de dimineata sau de seara. La noi nu se mai mananca de cativa ani buni preparate, nici pe vremea cand eu mancam carne, iar Paul, care mananca si acum ceva carne, refuza si el asa ceva. Deci este o adevarata aventura si provocare sa gasesc meniuri de seara si mic dejun.

Mie imi place foarte mult pateul vegetal, dar cand am citit mai atenta la componenta, recunosc, m-am ingrozit, si am preferat sa gasesc o reteta (si de ce nu chiar mai multe) de pateuri vegetale facute in casa. Iata o varianta facuta de mine zilele trecute:Cu o seara inainte, spala nautul si-l pune la inmuiat precum fasolea boabe.

A doua zi, cand te-ai hotarat sa intri in bucatarie, pune nautul la fiert impreuna cu dafinul si putin cimbru. Sareaza dupa gust.

Nautul fierbe destul de greu, dar tinand cont ca ai destule de facut intre timp, poti sa-l fierbi intr-o oala normala, iar daca te ingrijoreaza caldura din bucatarie, atunci poti sa apelezi la o oala cu fierbere prin presiune.

Spala ciupercile, le curata si taie-le in felii indiferent de marime. Intr-o cratita mai mare (cam 5 litri), pune uleiul la incalzit pe foc, apoi rastoarna ciupercile peste care asezi un capac. In timp ce se inmoaie ciupercile, curata restul de legume (mai putin cartofii), spala-le in jet de apa rece, le maruntesti putin si le adaugi in tigaia cu ciuperci.

Lasi la inmuiat cam 10 minute la foc potrivit si acoperit cu un capac, dupa care, cureti cartofii, ii speli si tai cuburi sau felii pe care ii rastorni in tigaie. Amesteci si mai lasi acoperit 10 minute pana se inmoaie si cartofii.

Dupa ce s-au facut si cartofii, inchide focul si lasa la racit. Daca a fiert nautul, scurge-l de apa si lasa-l si pe el la racit.

Cand s-au racit toate acestea, pune si le toaca marunt la masina de tocat (sita foarte fina) sau la blender. Eu am folosit varianta blender, mi se pare mai placut de folosit blenderul, si imi pare ca iese mai fin.

Toaca bine si adauga in final untul /margarina si mai mixeaza pana se incorporeaza bine totul. Daca este uscata poti pune putina apa minerala carbogazoasa (face mai fina compozitia).

Rastoarna totul intr-un castron (iti iese o cantitate considerabila) si mai completeaza cu condimente si sare, daca este cazul. Pentru ca a iesit destul de mult, am impartit cantitatea in doua, o jumatate am pastrat-o pentru consum, iar cealalta jumatate am pus-o intr-o cutie de congelare pe care am pus-o la pastrare pentru mai tarziu, in zilele pline, in care abia mai gasesti drumul spre bucatarie.

Sa nu te sperii daca este putin mai moale compozitia, dar dupa o seara petrecuta la frigider, se va intari si va avea consistenta de pateu.

Sa stii ca a fost si pentru mine o adevarata surpriza placuta (de foarte multe ori am facut trasnai iremediabile, dar, pe care nu ti le spun pentru ca, in primul rand le-am uitat sirul, si apoi nu vreau sa te tenteze, ca nu merita).

Cat de placuta poate fi surpriza sa intalnesti pe cararile gustative prietenii desavarsite, amestecuri de verde si naut, texturi combinate ce-mi aduc aminte de un rasarit de soare linistit cu adieri de vant dulce de cais. Infige cu nesat lingurita in pasta ce o privesti cu uimire si vei vedea ca aventura abia incepe, cand, pe varfuri de deal abia inverzit, gasesti comoara piratilor ce ti-au incununat visele de prunc, si, la cea mai mica adiere de vant pribeag, vei privi cu nedumerire ciocul rosu al unui papagal pierdut in file de poveste. Ei bine, nu te ingrijora, aventura pe valurile inspumate abia incepe, deci, pregateste-ti in graba cufarul cu amintiri sa poti sa-l ascunzi ca pe o comoara mai de pret decat cea a piratilor, si apoi arunca-te cu incredere in galagia si tipatul de fericire al unui papagal, caci si el a simtit ca a venit vara .