Am vazut reteta asta cu ceva vreme in urma si mi s-a parut a fi dificil de executat si rafinata cum numai in restaurantele de fite gasesti. Dar de vreo doua saptamani, o tot vad pe la diverse televiziuni, de la noi sau de la altii, asa incat mi-am zis ca trebuie s-o execut si eu, chiar daca sotului meu nu-i plac astfel de combinatii. Nu-i plac, dar stiti ce a zis dupa ce a mancat? Imi mai dai? i a mai primit. Dar culmea a fost azi dimineata cand i-am pus pachet pentru munca. I-am spus ca i-am pus desert iar el a intrebat daca i-am pus para cu vin. A fost dezamagit ca a primit tort. Dar gata cu povestile, la treaba acum, reteta.

Mai intai, cum ar spune Costel, sotul Inei, deschidem sticla de vin si ne punem un pahar din care tot gustam pe tot parcursul prepararii retetei.

Am curatat perele de coaja si le-am scufundat in apa amestecata cu sucul de lamaie. Am vazut pe TLC ca asta le ajuta sa capete o culoare uniforma pe timpul fierberii.

Cat au stat perele in apa, am curatat o portocala de ceva coaja, am pregatit zaharul si cuisoarele.

Am pus apoi perele intr-o oala, am adaugat vinul, zaharul si cuisoarele si am fiert la foc potrivit, 15 minute, apoi le-am scos din vin si le-am lasat la scurs.

Din 300 ml vin, vreo 2 linguri de zahar si 1 lingura de amidon am facut sos. Frisca am batut-o spuma, iar restul este imaginatie.

Acest desert se serveste rece.

Alegeti pere destul de tari si egale ca marime.

Indicat ar fi sa aveti vin cat sa cuprinda perele in totalitate, altfel va trebui sa le tot intoarceti din timp in timp asa cum am facut eu, dar cu grija sa nu le loviti.

Cu cat vinul este de calitate mai buna, cu atat sosul va fi mai bun.

Fierbeti perele doar atat cat sa ramana ferme la atingere.

Grecii si cipriotii servesc acest desert cu iaurt grecesc alaturi in loc de frisca.