Am ales, de data aceasta, fasole alba, cu bobul mic, si am hotarat ca aroma preponderenta sa fie aceea a tarhonuluAm spalat fasolea si am pus-o la inmuiat, peste noapte, in apa rece. A doua zi, i-am schimbat apa si am lasat-o sa dea un clocot. In alta oala, am asezat costita, la fiert, in 1,5 litri de apa si, cand a fost aproape gata, am adaugat fasolea, zarzavaturile curatate si taiate marunt, inclusiv ceapa, maruntita si ea. Am mai completat cu apa si am lasat totul pe foc, sa fiarba incet, vreo doua ore. Am pregatit separat un rantas, din doua linguri de ulei, doua de faina, l-am prajit nitel, l-am stins cu pasta de rosii si cu un pic de zeama de la supa (ciorba?) si l-am rasturnat peste fiertura de fasole, ca sa o ingros putin. Mie asa imi place. Voi puteti evita rantasul, daca nu-l agreati.
In final, am adaugat carnatii, decupati in felii, am dres gustul cu un dram de sare si cu otet, am presarat mirodeniile, respectiv tarhonul si maghiranul, si i-am mai ingaduit inmiresmatului ansamblu de bunatati cateva clocote. Am fost foarte multumita de rezultat. O minune de ciorba, savurata lent, cu paine proaspata si cu ceapa
