In sudul Germaniei e din plin sezonul sparanghelului. Cunoasteti si va place aceasta minunata leguma? Iata o reteta clasica si cateva sfaturi. Sparanghelul de cultura, Asparagus officinalis, era cunoscut, ca planta medicinala, de vechii chinezi, de egipteni si, mai tarziu, de greci si de romani. Hippocrates mentioneaza proprietatile lui diuretice. Romanii au incurajat raspandirea lui, din spatiul mediteranean si din Asia Mica, unde crestea spontan initial, peste Alpi, in Europa Centrala. Exista informatii despre folosirea lui ca delicatesa in secolul 16. Dar, desigur, nu apare pe masa oamenilor saraci, pentru ca sparanghelul nu satura, dragii mei, precum cartoful. Cultura sa este laborioasa. Sparanghelul are nevoie de 3 ani de ingrijiri constante, inainte de prima recolta, dar apoi, timp de 10 ani, ne bucuram de roade. Ceea ce se cultiva sunt lujerii ce rezulta din rizomi, acoperiti cu pamant, ca sa nu vada lumina soarelui, sa-si pastreze albul stralucitor si fragezimea. Sezonul sparanghelului in Germania se intinde din martie pana in iunie. Dupa Sfantul Ioan, 23 iunie, nu se mai culege, mai ales ca sa fie ferite plantele de epuizarea completa, sa aiba posibilitatea de a se regenera pentru anul urmator. Recoltarea este manuala, iar acesti lujeri, ce pot atinge 20 de cm si au grosimi diferite, sunt vanduti in piete, la preturi destul de piperate....
Nu ezitati, totusi, sa cumparati si sa pregatiti sparanghel, nu veti fi dezamagiti. De altfel, este o leguma bogata in vitamine si microelemente, mai ales magneziu si calciu, dar aportul sau caloric este redus.
Actualmente este cultivat in mai multe tari din Europa si America de Sud.
Eu cumpar sparanghel de Schrobenhausen, o localitate celebra pentru cultura lui, situata in apropiere de M nchen.
Am dat, precum v-am mai povestit, o raita prin Viktualienmarkt, ca sa va pot oferi un set de imagini sugestive.
Spalam sparanghelul si il cojim cu generozitate, indepartand, atent, partea lemnoasa de la capete. Cojile le vom folosi, mai tarziu, pentru prepararea unei supe-crema, foarte gustoasa. Punem la fiert, intr-un vas incapator, unde are loc sparanghelul intreg, fie in lungime, fie in picioare (aici parerile sunt impartite), apa multa, cat sa-l acopere bine, cu o lingurita de sare, una de zahar si cateva picaturi de lamaie. Introducem sparanghelul in apa clocotind, reducem focul si fierbem planta cam 10 12 minute, avand grija sa nu devina prea moale, ci doar sa treaca furculita prin lujeri. Scoatem sparanghelul binisor, il asezam intr-o tava, incalzita in prealabil, si il stopim cu unt topit; saram, daca este necesar. In paralel, fierbem cam 1 kg de cartofi, de preferinta noi, curatati si taiati in bucati nu prea mici, in putina apa cu sare, ii strecuram si ii asezam alaturi de sparanghel. Am pregatit si o usoara salata de rosii, ceapa, ardei si ridichi.
Sparanghelul proaspat are capetele suculente si scartaie daca frecam doi lujeri. sparanghelul trebuie cojit in abundenta pentru a indeparta partea lemnoasa se poate tine in frigider cateva zile invelit intr-un servet ud E foarte gustos si insotit de cascaval si sunca
