Printre activitatile dela inceputul postului Craciunului se numara si pusul verzei la murat. Nu cred ca e gospodar din tara asta (in special la tara), care sa nu-si puna varza la murat. Gustul verzei si mai ales gustul pe care-l are zeama de varza este cunoscut nu doar la noi, ci si printre strainii de ne-au vizitat tara.
Nu ma intind la vorba ca nu-i reteta grea.
Se aleg verze potrivite ori in functie de recipientul in care vor fi puse. E foarte important ca varza sa fie bine coapta, sa fie tare si cu frunse care sa aibe multe nervuri, altfel la sarmale se vor rupe.
Se curata de foile de deasupra, nu prea multe si se taie cotoarele. Se cresteaza prin cotor (eu le crestez in forma de cruce) pentru a oferi saramurii posibilitatea de a patrunde mai bine si mai repede varza. Pe fundul recipientului se pun boabele de porumb si o parte din celelalte ingredinte enumerate, ingrediente care se toaca in marimi potrivite, ingrediente care se aseaza printre randurile de varza. Se face solutia de apa cu sare (eu fac saramura la fiecare zece litri) si se adauga in recipientul in care au fost puse varza si celelalte ingrediente. Dupa ce solutia a acoperit cu cel putin un lat de palma varza, se pune o greutate ingrediente incat acestea sa nu ia contact cu aerul.
La 2-3 zile (primele 2 saptamani) zeama de varza se pitroceste (se vantura) pentru a ramane limpede si pentru a nu permite saramurii sa nu se depuna pe fundul recipientului.
Poza finala va fi prezentata atunci cand voi face sarmalele. :DSfecla rosie da un gust placut si o culoare minunata verzei si zemei de varza.
