Pretentiile sotului, care a vrut ciorba de burta cu gust de pui, i-au adus celebritatea Corneliei Dumitrescu, o simpla bucatareasa. Aproape de finele anilor 1970, pe retetarul Restaurantului Nor din municipiul Radauti, local cu staif in acea vreme, a aparut un nou sortiment la capitolul supe: ciorba radauteana. In cei 30 de ani de la inventare, pana in 1990, ciorba de pui cu gust deosebit a reusit sa acapareze restaurantele din toata tara. Ba mai mult, a patruns si pe piata externa, in meniul unor restaurante cu specific romanesc din strainatate. Suceveanca Cornelia Dumitrescu, a facut datorita ciorbei radautene, primul pas spre celebritate, ajungand mare maestru in arta culinara. Initial, pentru ciorba se folosea carne de curcan, insa pentru ca aceasta era prea scumpa, s-a inlocuit cu carnea de pui. Ingredientele sunt la indemana oricui, insa secretul consta in modul in care acestea se combina. Ciorba radauteana este foarte apreciata si azi, in multe dintre cazuri avand succes mai mare decat celebra ciorba de burta. Regretul maestrului bucatar este faptul ca nu poate omologa reteta deoarece denumirea este strans legata de numele orasului care-i da numele, Radauti. S-a lovit de aceeasi problema precum cei de la Sibiu vrand sa omologheze inconfundabilul salam de Sibiu.
Se pun la fiert legumele intregi, pieptul de pui si piperul boabe. Cand pieptul s-a fiert, se strecoara zeama. Se taie carnea fasii iar legumele se rad pe razatoarea mare ( mai putin ceapa, pe care o aruncam ), apoi se adauga in zeama strecurata si se mai lasa sa fiarba 5 minute. Se adauga usturoiul pisat, sarea si piperul macinat. La final, smantana se bate cu galbenusurile si otetul, se lungeste cu putina zeama si se toarna peste ciorba. Se mai da un clocot si ciorba este gata. In farfurie am presarat patrunjelul tocat.
In reteta originala se adauga si cimbru, si foi de dafin. Merge foarte bine atat cu ardei iuti proaspeti sau murati, dar si cu salata de ceapa si usturoi.
