O povestire japoneza publicata in anul 1878 descrie cum se prepara senbei (biscuiti subtiri si crocanti din orez) si cum se impacheteaza cu ei omikuji (oracole). Omikuji senbei au fost aduse in America, la inceputul anilor 1900, de imigranti japonezi in California (San Francisco), care le produceau si le ofereau ocazional, de obicei cu biletele de multumire ascuse in interior. Prin 1918, un afacerist chinez, tot imigrant, a inceput sa fabrice, tot in California (la Los Angeles) si sa comercializeze in masa niste fursecuri foarte asemanatoare, pe care le-a popularizat sub numele de fortune cookies si carora le-a tesut o legenda chinezeasca, in scop de marketing. Omul a stiut atat de bine sa-si vanda produsul, incat in scurt timp a devenit popular in toata America, si chiar si astazi multa lume considera ca fortune cookies sunt chinezesti. La inceputul anilor 1990 au fost exportate ce sa vezi? in China :) Pana atunci, chinezii din China nu auzisera de fortune cookies ; iar dupa ce le-au vazut, le-au respins ca fiind prostii capitaliste . Cu toate acestea, trecand peste faptul ca sunt la fel de populare in China precum urzicile la copiii de 5 ani, s-ar putea ca fortune cookies sa fie, totusi, la mama originii lor, chinezesti. Copiilor chinezi li se povesteste o legenda care spune ca, in secolul al XIV-lea, poporul lor a scapat de sub bocancul mongol cu ajutorul unor mesaje ascunse in Mooncakes (niste prajituri traditionale chineze, pe care mongolii nu le mancau), iar in noaptea Festivalului Lunii, rebelii au atacat si au izgonit guvernul mongol, eveniment urmat de restabilirea dinastiei Ming.
Amestecam ingredientele uscate, formam o gaura in mijlocul lor si turnam uleiul, esenta si apa. Amestecam bine. Va rezulta o coca tare si bine legata. Albusurile, batute putin, doar cat sa faca spuma la suprafata, le adaugam in doua serii peste restul ingredientelor (adica intai jumatate, apoi a doua jumatate). Vom obtine o compozitie curgatoare, destul de subtire, asemanatoare cu cea a clatitelor (daca e nevoie, se mai ajusteaza din apa respectiv faina). Luam cu lingura din compozitie, punem in tava, intindem cu dosul lingurii, in strat uniform si foarte subtire, cat sa capete forma unui cerc cu diametrul de 8-9 cm si dam tava la cuptor pentru cateva minute (pana cand suprafata fursecului isi pierde luciul). Dureaza 10 minute, la foc moderat. In momentul in care scoatem tava din cuptor, trebuie sa avem pregatite, cat mai la indemana urmatoarele: un tocator de lemn (pe care vom impacheta fursecurile), hartiutele cu mesaje (daca sunt mai mari, trebuie impaturite, astfel incat sa incapa in fursecuri) si o cana (pe marginea careia vom indoi frusecurile).
Imediat cum scoatem fursecurile din cuotpr, avem 5 (cinci!) secunde pentru a-l prepara:Secunda 1: dezlipim fursecul de tava (ne ajutam cu o spatula)Secunda 2: il punem pe tocator (am spus lemn si nu altceva, pentru ca lemnul are o temperatura neutra si nu grabeste racirea fursecului; am putea sa lucram si direct in tava, dar fiind foarte incinsa, riscam sa ne ardem la degetele eu una nu m-am riscat :) )Secunda 3: asezam hartiuta cu mesajSecunda 4: pliem fursecul, apasand cu degetele sa se lipeasca marginileSecunda 5: punem fursecul pe marginea canii, cu marginile lipite in sus si tragem de colturi in jos, in asa fel incat sa capete forma binecunoscuta Fiind atat de subtiri, ei se racesc si se intaresc repede, motiv pentru care trebuiesc manevrati rapid, cat sunt inca fierbinti. De aceea, cine face asa ceva acasa, pregateste numai cate un cookie sau doi odata. Eu am avut de facut 40, asa ca nu mi-a suras ideea sa stau pe langa cuptor juma de zi, cu atat mai mult cu cat mai aveam si altele de facut. In afara de asta, am stricat cativa, pana cand m-am obisnuit sa lucrez cu ei fierbinti si sa-i indoi corespunzator (desi studiasem mult tutorialele video de pe internet, si intelesesem perfect cum sta treaba, s-a dovedit inca odata ca teoria fara practica e vax albina , vorba maestrului Dem Radulescu :)) ). Eu i-am facut in tigaia pentru clatite, pe flacara cea mai mare a aragazului data la maxim, si au mers brici a durat cam 3 minute la fiecare, din momentul in care il puneam cu lingura in tigaie si pana cand il asezam, gata impaturit, in bol. Era ca si cum faceam clatite, si mi-a fost mult mai usor decat in cuptor. Cam asta a fost intalnirea mea cu fortune cookies . Nu mi se par migaloase, poate doar consumatoare de timp dar nu e nevoie sa facem 40 deodata, cum am facut eu :))
