Me want cookie! Monstruletul albastru si blanos, nostim si dependent de biscuiti, e cunoscut si indragit in toata lumea. Atat de indragit, incat cofetarii (profesionisti sau amatori) s-au gandit sa faca, spre bucuria copiilor, niste cookie monsters dulci. Exista zeci de modele de cookie monster cupcakes pe internet, unele mai dragalase decat altele. Eu am ales designul care mi-a placut cel mai mult si am folosit compozitia pe care o utilizez de obicei, pentru briose si pentru crema. Faceti cunostinta, asadar, cu regimentul meu de Cookie Monster Cupcakes briose de ciocolata cu aroma de portocala, imblanite cu crema de unt cu bezea elvetiana :)Preparare briose:Am pornit cuptorul sa se incinga la maximum. Am cernut impreuna faina, cacaoa, praful de copt si bicarbonatul.
Am mixat ouale cu zaharul spuma, am adaugat laptele, uleiul, coaja de portocala si am omogenizat. Am amestecat cu ingredientele uscate, rezultand o compozitie destul de densa, pe care am repartizat-o in hartiile pentru briose asezate in cupele tavii (le-am umplut circa 2/3). Am introdus tava in cuptor la foc mediu pentru 25-30 minute, am verificat cu scobitoarea daca s-au copt in centru, am scos tava din cuptor si am lasat sa se raceasca, timp in care m-am ocupat de crema.
Preparare crema:Albusurile cu zaharul le-am pus intr-un bol si le-am tinut pe baie de aburi, amestecand cu un tel in forma de para (fara sa le bat), pana cand s-a dizolvat zaharul (circa 5 minute). Apoi le-am mixat la viteza medie spre mica (viteza 2-3 la un mixer cu 6 viteze), pana cand albusurile s-au transformat int-o bezea tare si s-au racit ajungand la temperatura camerei. Am adaugat, treptat, cate un cub de unt, asteptand de fiecare data sa fie bine inocorporat inainte de a adauga urmatorul cub. Dupa primul cub de unt, bezeaua se va inmuia, pe parcurs va parea ca se taie, dar mixand in continuare, cu aceeasi viteza, si abia dupa adaugarea ultimului cub de unt marind viteza la maximum, crema se va lega frumos si va deveni o masa catifelata si omogena. Am adaugat extractul de vanilie si colorantul si am mai mixat rapid, de cateva ori, sa se omogenizeze. Am transferat crema intr-un bol mai mic si am lasat-o deoparte, timp in care am pregatit briosele pentru asamblare.
Asamblarea si ornareaFiecare briosa am crestat-o cu un cutitas aproape de marginea hartiei si am introdus in crestatura un biscuit. Apoi le-am luat din nou la mana si le-am uns cu crema in strat subtire, pe toata suprafata pe care urma sa o imblanesc .
Am pus crema intr-un pos la care am atasat duiul pentru iarba (este un varf de ornat cu multe orificii mici) si am impodobit briosele cu fire albastre, in randuri circulare, de la margine spre centru. Pentru ochi, am lipit bilute foarte mici de fondant negru pe banutii din ciocolata alba, presand sa se turteasca. Am infipt ochii in crema si monstruletii au fost gata.
Se pot consuma imediat. Se pastreaza la rece (frigider). Compozitia nefiind foarte perisabila, termenul de pastrare se poate extinde pana la cateva zile.
Din compozitia pentru briose mi-au iesit 10 briose mari; daca folosim o tava care are cupele mai mici, ies mai multe (circa 15 briose medii). Pentru pupile se pot folosi si alte materiale in loc de pasta de zahar: marker alimentar negru, ciocolata neagra topita aplicata cu pensula, bombonele mici de ciocolata neagra care se lipesc cu ciocolata topita Pentru ca nu am experienta si nu lucrez foarte repede, am pus in pos cantitati mici de crema (cat pentru a orna 2-3 cupcakes), deoarece crema se incalzeste in mana si se va inmuia. Nu am folosit acelasi pos, atunci cand am pus din nou crema, pentru ca exista riscul sa se taie crema. Posurile se pot refolosi, chiar daca sunt de unica folosinta, eu le spal bine cu detergent de vase, le clatesc si le las sa se usuce, apoi le sterg de urmele de apa cu un prosop de hartie si le depozitez intr-o cutie cu capac. Posurile subtiri pot ceda la presiune, apar la locurile de imbinare fisuri prin care iese continutul; in acest caz, punem posul, asa cum este, cu totul, in alt pos pe care il taiem la capat in asa fel incat duiul sa fie suficient de liber, pentru a nu ne stanjeni in timpul decorarii.
