S-a intamplat sa gust un dulce cu aroma de poveste intr-un oras incarcat de povesti, undeva intr-un cartier evreiesc, intr-un stravechi mic regat medieval, demult disparut de pe hartile aventurierilor, dar pastrat in mintile si inimile oamenilor. M-a fascinat prajiturica aceea, desi nu sunt fan al prajiturilor cu mere. Pur si simplu nu imi plac, si rareori mama a reusit sa ma convinga ca prajiturile cu mere pot fi si comestibile si sa le mananci cu un graunte de placeere macar. In acea seara m-am oprit flamanda si trista in singura cofetarie care mai era deschisa in cartierul evreiesc, plin de umbrele trecutului, de povestile sale si mai putin de locuitorii de la care i se trage numele. Pe raft erau putine prajituri ramase. arlotka, cea cu suflet rusesc o intalnisem deja in periplurile mele in Estul indepartat, european. Asa ca m-am incumetat sa risc. Savoarea si finetea prajiturii mi s-au intiparit in cerul gurii pana intr-atat incat am refacut reteta plecand de la ce-am simtit. Doar ca n-am facut-o intocmai. O gasisem adunata intre brate de aluat fraged, crocant. Eu am ascuns finetea umpluturii modificand-o, in inima de mar copt si i-am pus poale si val de frisca alba si lacrimi de rodii. Prajitura shalotka e foarte comuna in Polonia, Ucraina, dar si in toata Rusia. Rusii in sine si-o disputa cu polonezii, fiecare atribuindu-si dreptul de creatie al rafinatei sharlotka. Cea poloneza este mult mai fina in arome si texturi, cea rusa este mai pregnanta in gust si, adeseori mult mai consistenta, dar veti simti clar merele lasate sa cada brut in aluat si coapte sa ia suflet de pandispan. Bune sunt amandoua, fiecare facuta dupa spiritul si asemanarea oamenilor care i-au dat viata in bucatariile lor. Dar cea mai rafinata sarlotka am savurat-o totusi in inima Galitiei, intr-un cartier evreiesc plin-ochi de povesti.1. Spala merele si cu un cutit si o lingura scoate miezul si cotorul din ele, fara a le gauri de tot; stropeste si marul golit de miez, dar si miezul, dupa ce ai indepartat alveolele in care stau semintele si semintele;2. taie miezul merelor in cuburi si pune-l intr-o craticioara emailata impreuna cu: 3-4 linguri de zahar, stafidele, merisoarele si caleste-le putin pana zaharul se caramelizeaza, iar fructele s-au inumuiat putin;3. adauga simburii de alune, nuci, migdale, scortisoara, piperul rosu, zaharul vanilat si amesteca putin apoi adauga si amidonul si laptele, dar si zeama de limeta; fierbe totul la foc mic pana otbii o crema de consistenta unei smantani nu foarte groase;4. aseaza merele intr-o tava si umple-le cu sarlota de la punctul 3, inca fierbinte; pune vinul in tava si crema ramasa, mai adauga 2-3 linguri de zahar si boabele de cardamom;5. bate frisca si amesteca 6 linguri de frisca cu 4 de mascrapone si pune ceea ce rezulta ca un capac de-asupra sarlotei din mere;6. da merele la cuptor pentru maxim 15 minute.1. Serveste merele calde, in pat de frisca batuta, rece si cu boabe de rodie de-asupra pentru culoare si plus de aroma. 2. De preferat e sa nu reincalzesti merele, isi vor schimba aspectul si vor deveni ca marul din imagine; la fel si in cazul in care nu ai gasit mere pentru placinta, un soi de mere cu carnatie consistenta si care rezista mai bine la prepararea termica.