Sunt multe retete postate pe internet, dar din pacate nu toate sursele sunt sigure. In urma cu ceva timp am incercat vreo doua retete, insa rezultatul a fost dezastruos. Pasta mea de zahar nu avea elasticitate si se sfarama desi urmasem instructiunile ad litteram. Desigur, am fost dezamagita si mi-am zis ca nu mai vreau sa incerc niciuna. Dar n-am zis bine. Vazand minunatele torturi ale Simonei ( Cofetar de ocazie ) si interactionand cu ea in aceasta lume minunata a bucatarelii , am prins curaj, si inspirandu-ma din reteta ei, am obtinut o pasta de zahar exceptionala. A fost un succes total! :)In primul rand, este esential ca zaharul sa fie foarte fin. Eu am pregatit zaharul pudra acasa, nu doar pentru faptul ca stiu care este compozitia lui 100%, ci si pentru faptul ca pot sa-l rasnesc pana cand obtin granulatia ideala.
Am cernut amidonul impreuna cu cca. 500 g zahar pudra intr-un castron incapator formand o adancitura in mijloc.
Am topit bezelele intr-un castron uns bine cu ulei ( se pot topi pe bain marie sau la microunde, iar uleiul folosit trebuie sa fie unul cu un gust neutru - ulei de rapita, ulei de floarea soarelui, ulei de palmier, ulei de struguri ).
Am adaugat zeama de portocala peste bezele omogenizandu-le pana cand am obtinut o pasta fina si voluminoasa pe care am rasturnat-o in adancitura formata in castronul cu zahar. Am inceput sa incorporez.
Cand compozitia a inceput sa se lege am pudrat plansa de lucru cu zahar cernut si am mutat pasta de zahar pentru a o framanta mai usor. Mainile le-am avut mereu unse cu ulei.
Am adaugat treptat zahar pudra cernut pana cand pasta a devenit compacta si nelipicioasa. Daca doriti sa obtineti o pasta colorata, ideal ar fi sa folositi coloranti gel ( la indemana este gelul Dr. Oetker, numai ca se gaseste in doar trei culori - rosu, verde si galben ). Pe viitor am sa m aprovizionez cu gelui Wilton. Colorantii sub forma de pudra se adauga cand se topesc bezelele pentru a putea fi incorporati usor si pentru a obtine o culoare uniforma. Pasta de zahar se pastreaza foarte bine unsa cu ulei si infasurata in folie alimentara, izolata foarte bine pentru a nu avea contact cu aerul.
Se pastreaza la loc racoros (frigider sau chiar congelator), iar inainte de-a fi lucrata se recomanda sa fie adusa la temperatura camerei pentru a putea fi modelata mai usor. Asadar, nu-i mare filozofie sa faci pasta de zahar. E nevoie doar de o reteta buna, putin timp si rabdare. Partea in care o folositi pentru a imbraca si decora torturi este cea mai frumoasa deci, va recomand sa incercati.
