Mamaliga sau painea de porumb a devenit unul din simbolurile noastre nationale, dar putini romani stiu ca istoria ei nu depaseste 400 de ani pe meleagurile autohtone. Calda si aburinda, mamaliga aurie e pusa in mijlocul mesei la Craciun, alaturi de sarmale si fripturi. Fiertura simpla de malai merge de minune cu mancarurile tradi tionale, cu branza veche si carnat ii iut i. i-a castigat pe buna dreptate locul ei de seama in bucataria romaneasca. Acum trei secole statea doar la masa saracilor, azi este gatita si la tara, si la oras deopotriva, si in ceaun, si in oala de teflon.

Ba chiar a cucerit restaurantele cu pretent ii unde este savurata pe post de delicatesa. ORIGINEA PORUMBULUIAztecii il cultivau cu sfint enie si il pret uiau ca pe aur. Stiuletele de porumb era daruit de zei, spune tradi tia lor, si era ajutorul de nadejde in perioadele de foamete. Cereala aurie era cunoscuta si in Africa, si in Asia din vremuri vechi, fiind cultivata pe langa asezarile umane si oferita adesea drept ofranda divinita tilor. Marinarii lui Columb au adus-o in Europa la inceputul secolului al XVI-lea, dupa ce au debarcat pe armurile Americii centrale. Pe continentul alb, porumbul si-a pierdut rolul sacru, devenind hrana de baza a saracimii, pentru care graul si painea erau bunuri de lux. Spaniolii si portughezii au adoptat primii porumbul, apoi acesta a cucerit regiunile sarace din Italia, indeosebi Sicilia, unde polenta, cum era botezata mamaliga, era singura hrana a familiilor nevoiase.

MAMALIGA, PE MELEAGURILE AUTOHTONEPorumbul incepe sa fi e cultivat si in tara noastra, mai intai in campiile Banatului, spre sfarsitul secolului al XVII-lea. La mijlocul secolului urmator, culturile de porumb erau deja extinse in toate regiunile de campie din provinciile romanesti. erban Cantacuzino, domn al arii Romanesti intre 1678 si 1688, indeamna boierii sa semene porumb spre hrana norodului celui prost, cat si spre hrana dobitoacelor. In Moldova, culturile de porumb erau deja impozitate pe vremea domnitorului Constantin Duca (1693-1695), dupa cum arata cronicile lui Neculce, semn ca inlocuiau deja culturile tradi tionale de mei.

O cereala spornica si pu tin pretent ioasa, porumbul ia locul meiului, care era hrana de baza a taranului si caruia i se mai spunea si malai. Asa se face ca faina de porumb imprumuta numele de malai si mamaliga, cu un gust superior terciului de mei, devine mancarea de zi cu zi, inso tita de fierturi din urzici, loboda sau stevie. Transilvanenii i-au spus porumbului cucuruz, dupa cocoriza, cum era numit in Sardinia, moldovenii l-au botezat papusoi, dar mamaliga era aceeasi in toate regiunile si peste tot se pregatea la fel.

Mai mult: http://www.libertatea.ro/detalii/articol/cu-mamaliga-istorie-450497.html#ixzz3iCeklMm7Punem laptele la fiert cu sarea.

Varsam treptat faina de porumb amestecand cu un tel.

Continuati sa amestecati la foc mic pana cand mamaliga incepe sa se ingroase si sa se desprinda de peretii vasului.

Adaugati smantana, amestecati.

Puneti cate o lingura de parmezan ras sau bucatele, amestecati si gustati pentru a o face pe gustul dvs - eu am pus 3 linguri de parmezan.

Mamaliga cremoasa este gata, o puteti servi imediat cu carne in sos, pastai, sarmale, ardei umpluti .........etc. Pofta Buna !!!este gata cand incepe sa se desprinda de pe peretii vasului