One Finger Death Punch: Karate Băț
One Finger Death Punch e un joc dezvoltat și distribuit de Silver Dollar Games și este singurul lor titlu pe care îl pot găsi pe PC. Mai au unele pe Xbox Game Store, daaaaar... mai bine să nu discutăm de ele. Hei, Jocul e 4,99€, adică câteva beri! Merită câteva beri?
Aș zice că ar merita mai multe beri.
Acum, care e faza? Jocul e simplu, la fel de simplu ca modalitatea de control. Ai clic dreapta, ai clic stânga. Și atâta în ceea ce pot menționa în legătură cu controlul.
Am făcut o pauză de o oră din greșeală că am repornit jocul după ce nu l-am mai jucat ceva timp.
Ideea e simplă, ești un stickman (om-băț?) cu talente în artele marțiale și trebuie să te lupți cu o zarvă de alte sute și mii de alți stickmen (oameni-bețe?) folosind doar clic dreapta și stânga ca un fel de Musli în 2D. Dacă dai clic dreapta, lovești în dreapta, dacă dai clic stânga, lovești în stânga - cât timp cineva e destul de aproape încât să încaseze una. Dacă nu e nimeni în direcția aia, ai încasat una, iar în unele cazuri, e suficient ca să o iei de la capăt. După cum ar suna, ar putea fi enervant, dar jocul este atât de precis încât este extrem de corect.
în două moduri de joc: „Levels” și „Survival”. În levels ai o hartă unde completezi fiecare punct în parte și treci mai departe la provocări mai mari și înspre noi abilități pe care le poți folosi în luptele tale. Survival se explică de la sine. Survival are 3 moduri de joc, 2 deblocându-se când rupi 500 de bețe în modul survival anterior, iar toate 3 la un loc oferă varietate suficientă de joc.
Un nivel decurge în felul următor: apari, dai în cap la tot ce mișcă, treci la următorul.
Jocul este extrem de simplu, iar prin simplitate oferă o experiență chiar relaxantă în care te poți pierde cu ușurință atunci când te concentrezi doar la două lucruri: clic dreapta sau clic stânga. Dar jocul oferă mai mult decât un „flow” în care să te pierzi - oferă reacții extrem de satisfăcătoare atunci când rupi alte bețe! Plus că rupi celelalte bețe în stiluri cât mai variate: rupi cranii, lovești de îi lipești de ecranul tău, le dai una de le sar ochii (experiența pur moldovenească, acum în format 2D cu arte marțiale), sau pur și simplu primești ocazia de a arunca 10 inamici în aer înainte să poată reacționa, iar apoi să cadă concomitent la pământ. Conține un număr foarte mare te clișee cu arte marțiale, dar asta îl distinge! Sunt și stiluri diferite de luptă: Drunken, Mantis, Tiger și multe altele!
Efectele sonore sunt adecvate, iar muzica este în stilul perfect pentru un joc cu arte marțiale date înspre un ridicol care încearcă să depășească limitele anterioare. Atunci când rupi pe cineva, jocul chiar încearcă să accentueze acest fapt, iar atunci când se schimbă scena în Survival, tranziția vine cu un calm înainte de furtună.
La prețul la care e, o să-ți pierzi lejer ore în el și nu cred că o să regreți dacă îți place câțuși de puțin ideea de un joc Kung Fu în 2D.
Aș zice că ar merita mai multe beri.
Acum, care e faza? Jocul e simplu, la fel de simplu ca modalitatea de control. Ai clic dreapta, ai clic stânga. Și atâta în ceea ce pot menționa în legătură cu controlul.
Am făcut o pauză de o oră din greșeală că am repornit jocul după ce nu l-am mai jucat ceva timp.
Ideea e simplă, ești un stickman (om-băț?) cu talente în artele marțiale și trebuie să te lupți cu o zarvă de alte sute și mii de alți stickmen (oameni-bețe?) folosind doar clic dreapta și stânga ca un fel de Musli în 2D. Dacă dai clic dreapta, lovești în dreapta, dacă dai clic stânga, lovești în stânga - cât timp cineva e destul de aproape încât să încaseze una. Dacă nu e nimeni în direcția aia, ai încasat una, iar în unele cazuri, e suficient ca să o iei de la capăt. După cum ar suna, ar putea fi enervant, dar jocul este atât de precis încât este extrem de corect.
în două moduri de joc: „Levels” și „Survival”. În levels ai o hartă unde completezi fiecare punct în parte și treci mai departe la provocări mai mari și înspre noi abilități pe care le poți folosi în luptele tale. Survival se explică de la sine. Survival are 3 moduri de joc, 2 deblocându-se când rupi 500 de bețe în modul survival anterior, iar toate 3 la un loc oferă varietate suficientă de joc.
Un nivel decurge în felul următor: apari, dai în cap la tot ce mișcă, treci la următorul.
Jocul este extrem de simplu, iar prin simplitate oferă o experiență chiar relaxantă în care te poți pierde cu ușurință atunci când te concentrezi doar la două lucruri: clic dreapta sau clic stânga. Dar jocul oferă mai mult decât un „flow” în care să te pierzi - oferă reacții extrem de satisfăcătoare atunci când rupi alte bețe! Plus că rupi celelalte bețe în stiluri cât mai variate: rupi cranii, lovești de îi lipești de ecranul tău, le dai una de le sar ochii (experiența pur moldovenească, acum în format 2D cu arte marțiale), sau pur și simplu primești ocazia de a arunca 10 inamici în aer înainte să poată reacționa, iar apoi să cadă concomitent la pământ. Conține un număr foarte mare te clișee cu arte marțiale, dar asta îl distinge! Sunt și stiluri diferite de luptă: Drunken, Mantis, Tiger și multe altele!
Efectele sonore sunt adecvate, iar muzica este în stilul perfect pentru un joc cu arte marțiale date înspre un ridicol care încearcă să depășească limitele anterioare. Atunci când rupi pe cineva, jocul chiar încearcă să accentueze acest fapt, iar atunci când se schimbă scena în Survival, tranziția vine cu un calm înainte de furtună.
La prețul la care e, o să-ți pierzi lejer ore în el și nu cred că o să regreți dacă îți place câțuși de puțin ideea de un joc Kung Fu în 2D.
