Two Point Hospital Review: cameră de gardă ţicnită, chemată la raport
Cei cu nuante de gri in par sau barba isi mai amintesc de primul studio infiintat de infamul Peter Molyneux, Bullfrog Productions, care ne-au incantat cu niste titluri legendare precum Dungeon Keeper, Syndicate si jocurile Theme, printre care si Theme Hospital. Daca faci parte din generatia care rupea tastatura inca din anii 90, Two Point Hospital te va invalui cu un sentiment de nostalgie, scotand la iveala toate amintirile placute si mai putin placute legate de administrarea activitatii spitalelor virtuale.
Two Point Hospital este reincarnarea lui Theme Hospital in straie mai moderne. S-a pastrat perspectiva isometrica, s-au pastrat glumele si poantele, iar bolile sunt la fel de imaginare precum abilitatile noastre de a conduce un spital. Fie ca trebuie sa supui psihanalizei pacienti care se cred si arata ca Freddie Mercury sau sa vindeci bolnavii care au in loc de capatani cate un bec, jocul pastreaza abordarea comica a unui gameplay cat se poate de serios.
Stilul artistic inspirat parca din animatiile studioului Aardman, cunoscuti pentru serialele Wallace & Gromit sau Chicken Run, se potriveste ca o manusa de cauciuc pe mana unui chirurg. Elementele auditive si vizuale ale jocului tintesc sa puna in miscare muschii responsabili cu rasul, in timp ce gameplay-ul in sine pune la incercare neuronii. Rezultatul este un joc video care nu se ia in serios si care, cu dozajul potrivit, poate descreti fruntile.
Scopul principal in continuare este administrarea unor spitale imaginare, numarul sarcinilor si cazurilor, care mai de care mai haioase, crescand in proportie geometrica. Dupa primele niveluri relativ usoare, in care trebuie sa ridici niste camere de consultatie si de tratament, angajand cativa doctori si asistente, Two Point Hospital devine, foarte repede, foarte complex. Numarul provocarilor si sarcinilor te ia pe sus ca o avalansa si iti dai seama ca greselile comise se vor intoarce si te vor bantui la fel ca fantomele pacientilor decedati.
Alegerea personalului corespunzator, dezvoltarea aptitudinilor acestora, mentinerea curateniei, dezvoltarea aparaturii, construirea unor spatii atractive si, in general, toate sarcinile din joc reprezinta o adevarata provocare, deoarece sunt puse in balanta cu cel mai important scop: mentinerea profitabilitatii. Cei care cred ca punctul central este vindecarea pacientilor se insala: vietile lor nu sunt altceva decat o statistica in stufoasele rapoarte de functionare. Two Point Hospital este intruchiparea monstrului capitalist, in care banii aduc sanatate si fericire, portretizat insa la fel de serios precum freza actualului presedinte american. Nu poti sa iei in serios un joc in care boala manifestata prin alipirea unui animal de companie de pacient se trateaza prin indepartarea parazitului folosind un tun.
Ideile care mai de care mai trasnite mascheaza cu succes gameplay-ul serios si fac din subiectul arid - administrarea a unei institutii - o sarcina distractiva. Cel putin la inceput. Destul de repede devine foarte clar ca...
Two Point Hospital este reincarnarea lui Theme Hospital in straie mai moderne. S-a pastrat perspectiva isometrica, s-au pastrat glumele si poantele, iar bolile sunt la fel de imaginare precum abilitatile noastre de a conduce un spital. Fie ca trebuie sa supui psihanalizei pacienti care se cred si arata ca Freddie Mercury sau sa vindeci bolnavii care au in loc de capatani cate un bec, jocul pastreaza abordarea comica a unui gameplay cat se poate de serios.
Stilul artistic inspirat parca din animatiile studioului Aardman, cunoscuti pentru serialele Wallace & Gromit sau Chicken Run, se potriveste ca o manusa de cauciuc pe mana unui chirurg. Elementele auditive si vizuale ale jocului tintesc sa puna in miscare muschii responsabili cu rasul, in timp ce gameplay-ul in sine pune la incercare neuronii. Rezultatul este un joc video care nu se ia in serios si care, cu dozajul potrivit, poate descreti fruntile.
Scopul principal in continuare este administrarea unor spitale imaginare, numarul sarcinilor si cazurilor, care mai de care mai haioase, crescand in proportie geometrica. Dupa primele niveluri relativ usoare, in care trebuie sa ridici niste camere de consultatie si de tratament, angajand cativa doctori si asistente, Two Point Hospital devine, foarte repede, foarte complex. Numarul provocarilor si sarcinilor te ia pe sus ca o avalansa si iti dai seama ca greselile comise se vor intoarce si te vor bantui la fel ca fantomele pacientilor decedati.
Alegerea personalului corespunzator, dezvoltarea aptitudinilor acestora, mentinerea curateniei, dezvoltarea aparaturii, construirea unor spatii atractive si, in general, toate sarcinile din joc reprezinta o adevarata provocare, deoarece sunt puse in balanta cu cel mai important scop: mentinerea profitabilitatii. Cei care cred ca punctul central este vindecarea pacientilor se insala: vietile lor nu sunt altceva decat o statistica in stufoasele rapoarte de functionare. Two Point Hospital este intruchiparea monstrului capitalist, in care banii aduc sanatate si fericire, portretizat insa la fel de serios precum freza actualului presedinte american. Nu poti sa iei in serios un joc in care boala manifestata prin alipirea unui animal de companie de pacient se trateaza prin indepartarea parazitului folosind un tun.
Ideile care mai de care mai trasnite mascheaza cu succes gameplay-ul serios si fac din subiectul arid - administrarea a unei institutii - o sarcina distractiva. Cel putin la inceput. Destul de repede devine foarte clar ca...
