Final Fantasy VII Remake Review: un remake de zile mari
Trebuie sa recunosc, inca de la inceput, ca nu sunt tocmai cel mai mare fan al RPG-urilor de sorginte japoneza, multe dintre elementele acestora, tipic asiatice, nefiind tocmai pe placul meu. Astfel, cu mici exceptii, de-a lungul timpului am trecut peste aceste jocuri, fie ignorandu-le pe unele, fie rezumandu-ma la un contact minim cu anumite serii. Aici este inclus si Final Fantasy, probabil cel mai cunoscut si popular nume in ceea ce priveste JRPG-urile, insa Final Fantasy XV si Final Fantasy XIII (singurele care mi-au captat atentia suficient incat sa le incerc) nu au reusit sa ma convinga in privinta seriei.
Totusi, cel mai popular si iubit de catre fani ramane Final Fantasy VII, un titlu despre care, in ciuda lipsei de interes fata de JRPG-uri, nu se poate sa nu fi auzit daca esti un fan al jocurilor video. Astfel, in 2015, atunci cand Square Enix a anuntat ca intentioneaza sa refaca complet Final Fantasy VII pentru consolele PlayStation 4, mi-am zis ca aceasta va fi ocazia perfecta pentru a mai da o sansa seriei si de a explora, la randul meu, motivele pentru care acest joc a devenit atat de emblematic. Cinci ani mai tarziu, dupa parcurgerea completa a noului Final Fantasy VII Remake, imi pun proverbiala cenusa in cap si recunosc: nu am regretat nici macar o secunda petrecuta in acest joc.
De altfel, cred ca sunt doua moduri de a privi acest nou Final Fantasy VII Remake. In primul rand, din postura fanului vechi, obsedat de jocurile seriei Final Fantasy si de FF7 in particular. Aceasta categorie de public va avea probabil cel mai mult de comentat referitor la diferentele pe care remake-ul le aduce fata de original, pentru ca, intr-adevar, acesta versiune noua isi permite numeroase licente poetice , modificand semnificativ povestea din original. Abordare care s-ar putea sa nu fie pe placul veteranilor, la fel cum noul sistem de lupta in timp real, cu posibilitatea de a comuta intre personaje si de a le da diferite comenzi prin intermediul unui sistem de pauza activa, s-ar putea sa fie un pic descurajant pentru cei care isi doreau luptele pe ture din original.
Nu in ultimul rand, chiar si modificata, povestea din Final Fantasy VII Remake nu reia decat prima portiune din originalul Final Fantasy VII, cea din orasul Midgar, ce-i drept mult extinsa. Astfel, de la o introducere de circa 4-5 ore in jocul original, evenimentele din Remake ajung la o veritabila aventura de peste 30 de ore, ce pastreaza majoritatea elementelor familiare, insa adauga personaje, quest-uri si lupte cu bosi noi.
Cel de-al doilea mod de a aborda acest remake este din postura unui nou venit in cadrul seriei, fara pretentiile, cateodata absurde, ale fanilor inraiti. Astfel, vei intelege mult mai usor ca acest caracter episodic al remake-ului pentru Final Fantasy VII nu are mai nimic in comun cu abordarea similara propusa de Telltale Games, spre exemplu, in jocurilor acestui studio. In ciuda faptului ca reprezinta doar un capitol din cadrul povestii refacute, Final Fantasy VII Remake este un joc complet dupa mai toate standardele actuale.
Daca ar fi totusi sa critici ceva, din aceasta postura de incepator in ale Midgar-ului, atunci povestea, dezvoltata pe mai multe fire, s-ar putea sa devina un pic confuza spre sfarsit. Portiunile pe care le-ai fi putut considera importante palesc, dezvaluind o intriga relativ ascunsa, precum si un inamic principal despre care remake-ul nu ofera prea multe detalii in prealabil. Astfel, pentru a intelege exact ce se intampla in momentele finale din FF7 Remake, va recomand un pic de documentare, poate chiar vizionarea filmului de lung metraj Final Fantasy VII: Advent Children.
Cei care se fereau oarecum de acest joc, din cauza unei potentiale complexitati a componentei sale de RPG, nu au motive sa o faca. Ba chiar, comparativ cu unele role playing games vestice, Final Fantasy VII Remake propune niste elemente de RPG chiar simpliste, precum inventarul, nelimitat si comun pentru toate personajele sau gestionarea armelor si armurilor, din nou facila. Mai exact, in ceea ce priveste arsenalul, atribuirea de skill points pentru dobandirea de noi abilitati atasate fiecarei arme poate fi automatizata, jocul oferind preset-uri automate pentru a favoriza atacul, apararea sau o abordare echilibrata. Atat armele, cat si celelalte echipamente purtate, beneficiaza de slot-uri pentru materia, un soi de sfere colorate ce pot oferi acces la diverse vraji, cum ar incinererea sau inghetarea adversarilor, sau chiar invocarea unor aliati temporari pe campul de lupta. Totul este destul de clar si usor de inteles, cu mentiunea ca meniurile de gestiune a armelor si materiei puteau fi o idee mai bine structurate.
In ciuda aparentei lipse de complexitate, Final Fantasy VII Remake nu este un joc tocmai simplist. Incepand de pe la capitolele 6-7 (dintr-un total de 18), luptele incep sa te solicite din ce in ce mai mult, determinandu-te astfel sa experimentezi cu armele, materia si personajele pe care le ai la dispozitie. Din fericire, jocul salveaza inainte de fiecare secventa de lupta, deci poti relua o confruntare ori de cate ori doresti, pana descoperi tactica salvatoare. Alternativ, poti scadea dificultatea pe Easy, caz in care luptele devin mult, mult mai simple. Mai mult, pentru cei care nu beneficiaza de reflexele necesare...
Totusi, cel mai popular si iubit de catre fani ramane Final Fantasy VII, un titlu despre care, in ciuda lipsei de interes fata de JRPG-uri, nu se poate sa nu fi auzit daca esti un fan al jocurilor video. Astfel, in 2015, atunci cand Square Enix a anuntat ca intentioneaza sa refaca complet Final Fantasy VII pentru consolele PlayStation 4, mi-am zis ca aceasta va fi ocazia perfecta pentru a mai da o sansa seriei si de a explora, la randul meu, motivele pentru care acest joc a devenit atat de emblematic. Cinci ani mai tarziu, dupa parcurgerea completa a noului Final Fantasy VII Remake, imi pun proverbiala cenusa in cap si recunosc: nu am regretat nici macar o secunda petrecuta in acest joc.
De altfel, cred ca sunt doua moduri de a privi acest nou Final Fantasy VII Remake. In primul rand, din postura fanului vechi, obsedat de jocurile seriei Final Fantasy si de FF7 in particular. Aceasta categorie de public va avea probabil cel mai mult de comentat referitor la diferentele pe care remake-ul le aduce fata de original, pentru ca, intr-adevar, acesta versiune noua isi permite numeroase licente poetice , modificand semnificativ povestea din original. Abordare care s-ar putea sa nu fie pe placul veteranilor, la fel cum noul sistem de lupta in timp real, cu posibilitatea de a comuta intre personaje si de a le da diferite comenzi prin intermediul unui sistem de pauza activa, s-ar putea sa fie un pic descurajant pentru cei care isi doreau luptele pe ture din original.
Nu in ultimul rand, chiar si modificata, povestea din Final Fantasy VII Remake nu reia decat prima portiune din originalul Final Fantasy VII, cea din orasul Midgar, ce-i drept mult extinsa. Astfel, de la o introducere de circa 4-5 ore in jocul original, evenimentele din Remake ajung la o veritabila aventura de peste 30 de ore, ce pastreaza majoritatea elementelor familiare, insa adauga personaje, quest-uri si lupte cu bosi noi.
Cel de-al doilea mod de a aborda acest remake este din postura unui nou venit in cadrul seriei, fara pretentiile, cateodata absurde, ale fanilor inraiti. Astfel, vei intelege mult mai usor ca acest caracter episodic al remake-ului pentru Final Fantasy VII nu are mai nimic in comun cu abordarea similara propusa de Telltale Games, spre exemplu, in jocurilor acestui studio. In ciuda faptului ca reprezinta doar un capitol din cadrul povestii refacute, Final Fantasy VII Remake este un joc complet dupa mai toate standardele actuale.
Daca ar fi totusi sa critici ceva, din aceasta postura de incepator in ale Midgar-ului, atunci povestea, dezvoltata pe mai multe fire, s-ar putea sa devina un pic confuza spre sfarsit. Portiunile pe care le-ai fi putut considera importante palesc, dezvaluind o intriga relativ ascunsa, precum si un inamic principal despre care remake-ul nu ofera prea multe detalii in prealabil. Astfel, pentru a intelege exact ce se intampla in momentele finale din FF7 Remake, va recomand un pic de documentare, poate chiar vizionarea filmului de lung metraj Final Fantasy VII: Advent Children.
Cei care se fereau oarecum de acest joc, din cauza unei potentiale complexitati a componentei sale de RPG, nu au motive sa o faca. Ba chiar, comparativ cu unele role playing games vestice, Final Fantasy VII Remake propune niste elemente de RPG chiar simpliste, precum inventarul, nelimitat si comun pentru toate personajele sau gestionarea armelor si armurilor, din nou facila. Mai exact, in ceea ce priveste arsenalul, atribuirea de skill points pentru dobandirea de noi abilitati atasate fiecarei arme poate fi automatizata, jocul oferind preset-uri automate pentru a favoriza atacul, apararea sau o abordare echilibrata. Atat armele, cat si celelalte echipamente purtate, beneficiaza de slot-uri pentru materia, un soi de sfere colorate ce pot oferi acces la diverse vraji, cum ar incinererea sau inghetarea adversarilor, sau chiar invocarea unor aliati temporari pe campul de lupta. Totul este destul de clar si usor de inteles, cu mentiunea ca meniurile de gestiune a armelor si materiei puteau fi o idee mai bine structurate.
In ciuda aparentei lipse de complexitate, Final Fantasy VII Remake nu este un joc tocmai simplist. Incepand de pe la capitolele 6-7 (dintr-un total de 18), luptele incep sa te solicite din ce in ce mai mult, determinandu-te astfel sa experimentezi cu armele, materia si personajele pe care le ai la dispozitie. Din fericire, jocul salveaza inainte de fiecare secventa de lupta, deci poti relua o confruntare ori de cate ori doresti, pana descoperi tactica salvatoare. Alternativ, poti scadea dificultatea pe Easy, caz in care luptele devin mult, mult mai simple. Mai mult, pentru cei care nu beneficiaza de reflexele necesare...
