IPS Serafim: „Iată a venit prin cruce bucurie la toată lumea…” (Scrisoare pastorală, 2020)
Preacucernici Parinti si iubiti credinciosi, Hristos a inviat! Vestirea Hristos a inviat , care exprima esenta credintei crestine, rasuna astazi ca niciodata in bisericile noastre goale de credinciosi. Totusi acestia o aud pe canalele mediatice si raspund cu convingere nestramutata: Adevarat a inviat ! Noi credem cu adevarat ca Hristos n-a ramas in mormant, ci a biruit []Preacucernici Parinti si iubiti credinciosi,Hristos a inviat!Vestirea Hristos a inviat , care exprima esenta credintei crestine, rasuna astazi ca niciodata in bisericile noastre goale de credinciosi. Totusi acestia o aud pe canalele mediatice si raspund cu convingere nestramutata: Adevarat a inviat ! Noi credem cu adevarat ca Hristos n-a ramas in mormant, ci a biruit moartea prin invierea Sa si ca biruinta Lui este si biruinta noastra a celor care-L marturisim pe El ca Domn si Dumnezeu al vietii noastre.
Apostolul Toma, vazandu-l pe Domnul inviat, a exclamat din inima: Domnul meu si Dumnezeul meu , iar Iisus i-a zis: Pentru ca M-ai vazut ai crezut, dar fericiti sunt cei ce n-au vazut si au crezut (Ioan 20, 28-29). Noi nu l-am vazut pe Domnul inviat ca Apostolii, dar credem pe baza marturiei lor si suntem fericiti. Suntem fericiti pentru ca Invierea Domnului da sens vesnic vietii noastre, ca ea este izvor de bucurie, de nadejde si de putere in lupta cu ispitele si cu greutatile vietii. Daca n-am crede in Inviere, viata n-ar avea nici un sens, ar fi o absurditate; nu ne-am putea bucura de ea, n-am avea curajul, nici puterea sa infruntam si sa biruim raul si, in cele din urma moartea insasi, pentru ca totul vine de la Hristos Cel inviat, Care a zis: Fara Mine nu puteti face nimic (Ioan 15, 5).
Desigur Invierea Domnului a urmat mortii Sale pe cruce, expresie a iubirii pana la capat, a iubirii fara rezerve si fara conditii pe care El a aratat-o de-a lungul vietii Sale pamantesti. El S-a impovarat cu pacatele tuturor oamenilor, de la Adam si pana la ultimul om care va aparea in istorie, a suferit impotriviri ca nimeni altul, dar nu si-a pierdut, ca om, curajul si puterea de a face numai bine tuturor, buni sau rai, pentru ca i-a iubit pe toti. Izvorul puterii il gasea in rugaciunea Sa catre Tatal. Ziua propovaduia si vindeca pe bolnavi, iar noaptea se ruga in locuri singuratice. Exemplul de rugaciune al Mantuitorului trebuie sa-l avem si noi, caci rugaciunea face minuni. Sa credem in puterea rugaciunii! Sa credem ca daca ne rugam cu credinta si cu staruinta devenim una cu Domnul Cel inviat. Astfel biruinta Lui devine si biruinta noastra! Mantuitorul ne indeamna: Priveghiati si va rugati ca sa nu intrati in ispita (Matei 26, 41), iar Sfantul Apostol Pavel ne spune: Rugati-va neincetat (I Tesaloniceni 1, 17). Sa ne rugam acasa, la locul de munca, pe drum si in tot locul, dar mai cu seama sa ne rugam in biserica, atunci cand restrictia impusa acum va fi ridicata, impreuna cu fratii si surorile noastre...
Apostolul Toma, vazandu-l pe Domnul inviat, a exclamat din inima: Domnul meu si Dumnezeul meu , iar Iisus i-a zis: Pentru ca M-ai vazut ai crezut, dar fericiti sunt cei ce n-au vazut si au crezut (Ioan 20, 28-29). Noi nu l-am vazut pe Domnul inviat ca Apostolii, dar credem pe baza marturiei lor si suntem fericiti. Suntem fericiti pentru ca Invierea Domnului da sens vesnic vietii noastre, ca ea este izvor de bucurie, de nadejde si de putere in lupta cu ispitele si cu greutatile vietii. Daca n-am crede in Inviere, viata n-ar avea nici un sens, ar fi o absurditate; nu ne-am putea bucura de ea, n-am avea curajul, nici puterea sa infruntam si sa biruim raul si, in cele din urma moartea insasi, pentru ca totul vine de la Hristos Cel inviat, Care a zis: Fara Mine nu puteti face nimic (Ioan 15, 5).
Desigur Invierea Domnului a urmat mortii Sale pe cruce, expresie a iubirii pana la capat, a iubirii fara rezerve si fara conditii pe care El a aratat-o de-a lungul vietii Sale pamantesti. El S-a impovarat cu pacatele tuturor oamenilor, de la Adam si pana la ultimul om care va aparea in istorie, a suferit impotriviri ca nimeni altul, dar nu si-a pierdut, ca om, curajul si puterea de a face numai bine tuturor, buni sau rai, pentru ca i-a iubit pe toti. Izvorul puterii il gasea in rugaciunea Sa catre Tatal. Ziua propovaduia si vindeca pe bolnavi, iar noaptea se ruga in locuri singuratice. Exemplul de rugaciune al Mantuitorului trebuie sa-l avem si noi, caci rugaciunea face minuni. Sa credem in puterea rugaciunii! Sa credem ca daca ne rugam cu credinta si cu staruinta devenim una cu Domnul Cel inviat. Astfel biruinta Lui devine si biruinta noastra! Mantuitorul ne indeamna: Priveghiati si va rugati ca sa nu intrati in ispita (Matei 26, 41), iar Sfantul Apostol Pavel ne spune: Rugati-va neincetat (I Tesaloniceni 1, 17). Sa ne rugam acasa, la locul de munca, pe drum si in tot locul, dar mai cu seama sa ne rugam in biserica, atunci cand restrictia impusa acum va fi ridicata, impreuna cu fratii si surorile noastre...
