Ce ne-ar spune Pãrintele Iosif și fratele Traian la o sutã de ani de ostãșie
Cu o suta de ani in urma, intr-o noapte sfanta, de cumpana intre ani, smeritul si umilul preot ortodox Iosif Trifa era de straja, pe genunchi, la rugaciune si cutremurator bilant duhovnicesc. Din indemnul Duhului Sfant, prin glasul trambitei sale, se nastea Lucrarea Oastei Domnului, dupa trecerea Romaniei prin Marea Rosie a primului Razboi Mondial. Parintele Iosif a spus: Toata viata mea am stat de straja pentru a nu lasa in Oastea Domnului si in Biserica sa patrunda duhuri straine de voia lui Dumnezeu, duhuri straine de Duhul lui Hristos, Care ne-a fost dat noua de la inceput. Am privegheat neincetat, cautand sa nu se stinga duhul Oastei dintai prin ceea ce este duh de litera si de tulburare i asa voi face pana la cea din urma clipa a vietii mele .
Dupa cei 15 ani de jertfa si munca, Parintele Iosif Trifa lasa calfelor Marini si Dorz sa duca mai departe Lucrarea. Din 1947, dupa plecarea la Domnul a fratelui Marini, fratele Traian duce mai departe Lucrarea prin pustia necredintei pana la mutarea fratiei sale in dulcea lui Acasa, in 1989. Iata ce spunea fratele Traian despre cuptoarele prin care a fost trecuta Lucrarea si au suferit fratii: Sunt incredintat ca incercarile prin care a trebuit si poate mai trebuie sa treaca Lucrarea Oastei Domnului sunt randuite anume spre a o cerne si lamuri, in asa fel atat pe ea, cat si pe cei alesi sa lucreze in ea incat sa ajunga cu adevarat un mijloc in mana si in planul lui Dumnezeu. Istoria Oastei Domnului nu sfarseste cu luptele si cernerile de prin acesti ani, ci poate ca abia cu ele incepe . Lucrarea a fost pornita din indemnul Duhului Sfant de Parintele Iosif in Biserica noastra ortodoxa, iar fratele Traian ne-a lasat porunca sa ramanem in Biserica si, daca cumva vom fi scosi afara, sa ramanem sub streasina ei, pentru a intra iar inauntru cand se vor deschide usile pentru Lucrare. In perioada cuptoarelor si cernerilor, ei au lucrat precum cei de la Neemia, cap. 4, v. 17: Cei ce lucrau la zid si cei ce carau, cu o mana lucrau, iar cu cealalta tineau lancea ....