“Oameni şi Istorii”, LUCIA ANDRONIC – Închisă pentru Hristos
Dupa experienta inchisorii comuniste, a suferintei pentru Hristos, nu si-a mai dorit implinirea unor vise mari, a unor realizari efemere. i-a dorit doar un colt in care sa isi gaseasca odihna cu Hristos La trei decenii dupa Revolutia din 1989, tot mai rar intalnim oameni care au stat tari in credinta, cu pretul libertatii lor []Dupa experienta inchisorii comuniste, a suferintei pentru Hristos, nu si-a mai dorit implinirea unor vise mari, a unor realizari efemere. i-a dorit doar un colt in care sa isi gaseasca odihna cu HristosLa trei decenii dupa Revolutia din 1989, tot mai rar intalnim oameni care au stat tari in credinta, cu pretul libertatii lor in vremea regimului comunist. Lucia Andronic a platit un astfel pret in tineretea ei.
Timisoreanca de origine, a fost educata in gimnaziu, inainte de 1948, la Liceul Notre Dame , intr-o vreme in care manifestarea credintei, libertatea exprimarii si respectul isi aveau loc in societate. Din acel an, odata cu instaurarea republicii, lucrurile acestea aveau sa se schimbe.
Luciei ii placeau filmele, mersul la opera si concertele. Biserica intra in sfera de interes a surorii sale mai mari care frecventa si adunarile Oastei Domnului. Curand, Lucia a ajuns sa fie nemultumita, dezamagita, chiar revoltata de filmele, din care lipsea curatia.
Intr-o duminica a fost invitata la o adunare a Oastei Domnului, in Biserica Ortodoxa din satul Glimboca, nu departe de Timisoara. Cuvantul unui vrednic ostas, Ioan Opris, i-a rascolit sufletul. Acesta a vorbit din cartea Apocalipsa, pornind de la cuvintele afara vor fi despre alungarea celor pacatosi de la fata lui Dumnezeu. In acea zi Lucia a raspuns cu da chemarii lui Hristos. A ingenunchiat cu lacrimi in fata Sf. Altar, alaturi de mama ei si au simtit cum li se deschide Cerul. In acea predare a vietii ei lui Hristos a gasit bucuria si fericirea pe care nu le gasise in preocuparile tineretii ei. De atunci a inceput sa ia in serios Biserica si adunarea Oastei Domnului. Simtea o foame si o sete pe care si le potolea de fiecare data cand se impartasea din Cuvantul Scripturii, din Trupul si Sangele Domnului.
Insa nu stia ca, pe calea credintei, aveau sa urmeze umilinte, suferinte, foamete, chinuri si prigoniri. Dupa trei ani de la acel moment hotarator, de a-L sluji pe Hristos, chiar dupa primii pasi facuti pentru intemeierea unei familii, Dumnezeu a vrut sa-i incerce credinta. La numai douazeci si cinci de ani a fost arestata de Securitatea comunista. Cum s-a intamplat si care i-a fost calvarul ne-a impartasit, cu modestie, chiar dansaLUCIA ANDRONIC:Totul a fost regizat. i cand au simtit ei ca eu sunt singura acasa, de la Securitate au venit doua persoane cu masina. Masina era trasa spre poarta casei unde am locuit, cu doi in masina si cu doi care au venit la mine in casa. La ora noua dimineata s-au prezentat doi tineri, civili, si zice: Am venit sa-ti cerem Eu eram inca in camasa de noapte si cu capotul pe mine. Eram inca obosita de dupa drumul de toata ziua de la Bacau la Timisoara, cu ore multe. Abia m-am trezit si i-am primit pe ei. Ei s-au legitimat. Zice: Suntem din partea Securitatii si te chemam sa ne dai niste declaratii. Atat. Zic: Bine, stati asa! Le-am oferit doua scaune in bucatarie ca eu sa ma duc sa ma imbrac ca sa merg cu ei sa dau niste declaratii. i cand m-am uitat in camera sa vad dupa perdeaua de la usa ca ei s-au asezat, sa vad ce fac, ei erau tot in picioare. i deja a intrat in mine o teama. Zic: Astia sunt grav de tot! Nu au nici rabdarea sa stea pe scaun? i mi-am dat seama ca nu e a bine. M-am imbracat sumar intr-o rochie simpla, am luat niste sandale si atat. i am iesit afara cu ei doi, de o parte si de alta, eu eram la mijloc sa dau o declaratie. Intre timp cand am iesit din curte spre strada au intrebat vecinii: Da , unde mergi, Luci? tiau ca eu sunt in perspectiva de casatorie, [iar eu eram] cu doi tineri. Erau si vecinii mirati. i ei au spus: Merge sa se marite. In strada, era aproape de trotuar si de poarta casei, masina trasa, cu doi in masina. i cu doi de langa mine erau patru si cu mine cinci. Pe cei doi care erau in masina, unul in spate si unul la volan cand am intrat in masina am cautat sa ii salut. Nu m-au salutat si nici nu s-au uitat la mine cel din spate sa vada cine sunt. M-am speriat. Zic: Sunt si astia foarte grav. Acei n-au vrut sa stea pe scaun la mine in casa, in masina nu mi-au raspuns la salut Eu, care eram de douazeci si sase de ani in Timisoara, cunoscand Timisoara au zburat cu masina cu mine si cu ei pe asa niste strazi laturalnice incat nici nu am stiut pe unde ne duc. Anume pe dos, pe strazi necunoscute. i exact de acolo, de la mine de acasa, s-a oprit masina in mijlocul unei cazarme, intr-o unitate militara. S-a oprit masina in curtea unitatii militare. Doi soldati ne-au asteptat ca noi sa iesim din masina si m-au luat in primire. Unul din ei m-a legat la ochi si al doilea m-a legat cu mainile la spate, cu o panza rosie. Unul la ochi si unul la spate. Nu stiu cine dintre ceilalti a si comandat: Da-i drumul! i m-au condus cu ochii legati si cu mainile la spate de am coborat vreo zece trepte. De sus au zis: Ajunge! M-au adus sus si pe urma m-au condus tot cu ochii legati intr-o cladire in care trebuia sa intru intr-un birou si mi-au dat jos de pe ochi i am intrat intr-un birou in care erau la masa doi anchetatori, doi domni care erau la masa si au inceput si Cum am intrat in sala, in biroul acela au inceput sa si strige la mine: Ce-ai facut de ai ajuns la noi? i eu, foarte linistita, zic: Nu stiu sa fi facut ceva rau. Eu stiu ca am facut si am dorit sa fac numai binele. Nu-mi dau seama ce rau sa fi facut sa imi puneti o asemenea intrebare. Atunci, ei au inceput sa-mi insire: tii ca ai fost in locul cutare? tii pe unde ai fost? Ei mi-au desfasurat si mi-au derulat din intamplarile petrecute. Cu deplasarea mea la adunari in alta localitate, cu nu stiu ce persoane si la unele am raspuns, la altele nu am raspuns.
Cum ati primit asta? V-ati gandit ca se poate ca cineva sa va fi facut rau?In casa la noi asa imi explic de ce am fost amandoi arestati, ca intre timp si pe tatal meu l-au arestat, l-au luat, l-au rapit din casa. Am avut doi vecini sot si sotie. Sotul lucrase la Securitate. i noi nu prea am tinut cont de acest lucru. Eram vreo sase, sapte locatari. Era o casa mare cu etaj si cu multe apartamente. i probabil acel vecin care a locuit la parter cum si noi am locuit la parter ne-a vazut tot timpul cand am iesit prin curte spre strada, ne-a vazut de cate ori plecam la adunare sau ne-au venit frati deci, ne-a urmarit si a avut date destule sa ne poata turna si sa ne poata prezenta la cei care erau in masura sa ne aresteze. Doar asa imi explic de ce l-au arestat si pe tatal meu. Pentru ca in curte la noi, ca vecini locatari, erau securisti. i ei si-au facut datoria. i prin asta, sigur ca au fost si premiati, rasplatiti Mi-aduc aminte ca acolo, cand am iesit din masina si am intrat la acei anchetatori, au inceput sa strige la mine. Eu, mai mult am tacut si chiar mi-au spus: Aici au sa ti se usuce oasele daca nu vrei sa ne raspunzi. Pentru ca eu nu am vrut sa raspund. Mi-am dat seama ca ei sunt niste dusmani si nu sunt in credinta pe care am avut-o eu si am cautat s-o traiesc si s-o simt. i atunci, mai mult m-au speriat. Zice: sa stii ca aici v-a ajunge si tatal matale. i am tacut si am tacut si pana la urma intr-adevar, asa mi-au spus: Aici au sa ti se usuce oasele . De acolo am iesit dupa o ora, doua de ancheta si la care n-am raspuns la toate intrebarile pentru ca nu am avut indemn sa le spun si sa ma deschid. M-au lasat in coridorul respectivului birou. i acolo, asa am simtit a doua miscare, a doua figura din partea lor ca mi-au pus ochelari ca la cai. Ochelari mati. i am stat cu capul la perete si cu ochelarii pusi la ochi vreo ora si ceva, doua, la perete. i eu in sinea mea zic: Gata, acum ei vor sa ma impuste! Sigur, am trait momente foarte chinuitoare. Eram speriati, nu stiam ce va fi cu noi. i de acolo, dupa o ora, doua, m-au condus la noul domiciliu, in celula, unde am stat singura vreo trei zile. Un pat si atat. i mancarea cand mi-a adus-o in celula aceea unde m-a tinut singura Mi-a adus mancarea, am mancat de doua, trei ori pe zi, dar cand mi-a deschis usa aceea de fier si mi-a asezat mancarea jos, in afara, pe hol. In castron, fara lingura si fara furculita. Nu stiam ca se poate manca mancarea fara tacam. Parca eram un animal. M-am aplecat si am luat castronul pentru ca imi era foame. Nu stiam ce sa fac. L-am pus la gura si am cautat sa mananc fara tacam. i intre timp in acele trei zile eu nu stiam cate zile voi sta am cautat cu unghia pe perete sa numar zilele. i am tras cu unghia la perete, o zi, doua zile si trei zile au fost la care m-au tinut singura. Sigur ca, seara, ca sa dorm, ei au vrut sa fie binevoitori si au venit sa-mi spuna: Ia o sticluta cu care sa pot sa dormi. Mi-a dat ca un fel de somnifer, dar am refuzat. Am cautat sa fiu foarte speriata si sa nu ii mai cred si sa nu mai servesc nimic. i n-am luat si n-am servit. Ca pe urma sa aflu ca anume se dau niste medicamente ca sa poti sa spui totul, sa-ti spele creierul. Sa spui dinainte totul, tot ce ai de spus.
Care erau metodele lor de tortura?Deci, eu eram arestata si depusa la Securitatea din Timisoara, jos, la beci, unde m-au tinut timp de aproape cateva saptamani ca pe urma sa ma anunte ca va trebui sa fiu si judecata. Nu m-a speriat, ci m-a instiintat: vei fi judecata de Tribunalul Militar . i mi-au aratat si dosarul, pentru ca era un dosar gros. i mi-am dat seama ca in acel dosar gros, eu n-am facut atatea cate au scris ei. M-au pus sa iscalesc si au sa prezinte [situatia] cum eu as fi agitat si as fi militat sa chem tot judetul Timis, sa-i chem pe toti la adunare, tot tineretul sa vina la adunare. Deci au adaugat la ceea ce am facut. Eu, doar am recitat poezii in adunare, dar ei au cautat sa ma acuze de propaganda. i, mai mult, mi-au zis: Vezi ca pe aceeasi cale va fi si tatal matale judecat. i am strat trei saptamani si pe urma s-a intamplat sa fie ziua de proces cand mi-a fost ziua mea de nastere, 15 iulie. Deci in iunie a fost cununia civila si in iulie am fost arestata si a urmat procesul. Aici, la proces, m-am intalnit si cu tatal meu si cu inca noua frati care au fost si ei, arestati din Timisoara. Fratele Cornel Silaghi, fratele Petrica Terlai Mai multi frati. Doua surori si noua frati dintre care si tatal meu, cu acelasi nume. Eu am fost Lucia Magiaru, numele de domnisoara si tatal meu Magiaru Adam. Deci, noi, in acelasi lot si pe banca de acuzatie am fost si eu si tatal meu si ceilalti. Cand sa merg la proces a venit si sotul meu. Dar ne-au pregatit, pana sa iesim din celula spre drumul la sala de proces, la tribunal. Ne-au spus: Nu cumva sa va miscati capul incoace...
Timisoreanca de origine, a fost educata in gimnaziu, inainte de 1948, la Liceul Notre Dame , intr-o vreme in care manifestarea credintei, libertatea exprimarii si respectul isi aveau loc in societate. Din acel an, odata cu instaurarea republicii, lucrurile acestea aveau sa se schimbe.
Luciei ii placeau filmele, mersul la opera si concertele. Biserica intra in sfera de interes a surorii sale mai mari care frecventa si adunarile Oastei Domnului. Curand, Lucia a ajuns sa fie nemultumita, dezamagita, chiar revoltata de filmele, din care lipsea curatia.
Intr-o duminica a fost invitata la o adunare a Oastei Domnului, in Biserica Ortodoxa din satul Glimboca, nu departe de Timisoara. Cuvantul unui vrednic ostas, Ioan Opris, i-a rascolit sufletul. Acesta a vorbit din cartea Apocalipsa, pornind de la cuvintele afara vor fi despre alungarea celor pacatosi de la fata lui Dumnezeu. In acea zi Lucia a raspuns cu da chemarii lui Hristos. A ingenunchiat cu lacrimi in fata Sf. Altar, alaturi de mama ei si au simtit cum li se deschide Cerul. In acea predare a vietii ei lui Hristos a gasit bucuria si fericirea pe care nu le gasise in preocuparile tineretii ei. De atunci a inceput sa ia in serios Biserica si adunarea Oastei Domnului. Simtea o foame si o sete pe care si le potolea de fiecare data cand se impartasea din Cuvantul Scripturii, din Trupul si Sangele Domnului.
Insa nu stia ca, pe calea credintei, aveau sa urmeze umilinte, suferinte, foamete, chinuri si prigoniri. Dupa trei ani de la acel moment hotarator, de a-L sluji pe Hristos, chiar dupa primii pasi facuti pentru intemeierea unei familii, Dumnezeu a vrut sa-i incerce credinta. La numai douazeci si cinci de ani a fost arestata de Securitatea comunista. Cum s-a intamplat si care i-a fost calvarul ne-a impartasit, cu modestie, chiar dansaLUCIA ANDRONIC:Totul a fost regizat. i cand au simtit ei ca eu sunt singura acasa, de la Securitate au venit doua persoane cu masina. Masina era trasa spre poarta casei unde am locuit, cu doi in masina si cu doi care au venit la mine in casa. La ora noua dimineata s-au prezentat doi tineri, civili, si zice: Am venit sa-ti cerem Eu eram inca in camasa de noapte si cu capotul pe mine. Eram inca obosita de dupa drumul de toata ziua de la Bacau la Timisoara, cu ore multe. Abia m-am trezit si i-am primit pe ei. Ei s-au legitimat. Zice: Suntem din partea Securitatii si te chemam sa ne dai niste declaratii. Atat. Zic: Bine, stati asa! Le-am oferit doua scaune in bucatarie ca eu sa ma duc sa ma imbrac ca sa merg cu ei sa dau niste declaratii. i cand m-am uitat in camera sa vad dupa perdeaua de la usa ca ei s-au asezat, sa vad ce fac, ei erau tot in picioare. i deja a intrat in mine o teama. Zic: Astia sunt grav de tot! Nu au nici rabdarea sa stea pe scaun? i mi-am dat seama ca nu e a bine. M-am imbracat sumar intr-o rochie simpla, am luat niste sandale si atat. i am iesit afara cu ei doi, de o parte si de alta, eu eram la mijloc sa dau o declaratie. Intre timp cand am iesit din curte spre strada au intrebat vecinii: Da , unde mergi, Luci? tiau ca eu sunt in perspectiva de casatorie, [iar eu eram] cu doi tineri. Erau si vecinii mirati. i ei au spus: Merge sa se marite. In strada, era aproape de trotuar si de poarta casei, masina trasa, cu doi in masina. i cu doi de langa mine erau patru si cu mine cinci. Pe cei doi care erau in masina, unul in spate si unul la volan cand am intrat in masina am cautat sa ii salut. Nu m-au salutat si nici nu s-au uitat la mine cel din spate sa vada cine sunt. M-am speriat. Zic: Sunt si astia foarte grav. Acei n-au vrut sa stea pe scaun la mine in casa, in masina nu mi-au raspuns la salut Eu, care eram de douazeci si sase de ani in Timisoara, cunoscand Timisoara au zburat cu masina cu mine si cu ei pe asa niste strazi laturalnice incat nici nu am stiut pe unde ne duc. Anume pe dos, pe strazi necunoscute. i exact de acolo, de la mine de acasa, s-a oprit masina in mijlocul unei cazarme, intr-o unitate militara. S-a oprit masina in curtea unitatii militare. Doi soldati ne-au asteptat ca noi sa iesim din masina si m-au luat in primire. Unul din ei m-a legat la ochi si al doilea m-a legat cu mainile la spate, cu o panza rosie. Unul la ochi si unul la spate. Nu stiu cine dintre ceilalti a si comandat: Da-i drumul! i m-au condus cu ochii legati si cu mainile la spate de am coborat vreo zece trepte. De sus au zis: Ajunge! M-au adus sus si pe urma m-au condus tot cu ochii legati intr-o cladire in care trebuia sa intru intr-un birou si mi-au dat jos de pe ochi i am intrat intr-un birou in care erau la masa doi anchetatori, doi domni care erau la masa si au inceput si Cum am intrat in sala, in biroul acela au inceput sa si strige la mine: Ce-ai facut de ai ajuns la noi? i eu, foarte linistita, zic: Nu stiu sa fi facut ceva rau. Eu stiu ca am facut si am dorit sa fac numai binele. Nu-mi dau seama ce rau sa fi facut sa imi puneti o asemenea intrebare. Atunci, ei au inceput sa-mi insire: tii ca ai fost in locul cutare? tii pe unde ai fost? Ei mi-au desfasurat si mi-au derulat din intamplarile petrecute. Cu deplasarea mea la adunari in alta localitate, cu nu stiu ce persoane si la unele am raspuns, la altele nu am raspuns.
Cum ati primit asta? V-ati gandit ca se poate ca cineva sa va fi facut rau?In casa la noi asa imi explic de ce am fost amandoi arestati, ca intre timp si pe tatal meu l-au arestat, l-au luat, l-au rapit din casa. Am avut doi vecini sot si sotie. Sotul lucrase la Securitate. i noi nu prea am tinut cont de acest lucru. Eram vreo sase, sapte locatari. Era o casa mare cu etaj si cu multe apartamente. i probabil acel vecin care a locuit la parter cum si noi am locuit la parter ne-a vazut tot timpul cand am iesit prin curte spre strada, ne-a vazut de cate ori plecam la adunare sau ne-au venit frati deci, ne-a urmarit si a avut date destule sa ne poata turna si sa ne poata prezenta la cei care erau in masura sa ne aresteze. Doar asa imi explic de ce l-au arestat si pe tatal meu. Pentru ca in curte la noi, ca vecini locatari, erau securisti. i ei si-au facut datoria. i prin asta, sigur ca au fost si premiati, rasplatiti Mi-aduc aminte ca acolo, cand am iesit din masina si am intrat la acei anchetatori, au inceput sa strige la mine. Eu, mai mult am tacut si chiar mi-au spus: Aici au sa ti se usuce oasele daca nu vrei sa ne raspunzi. Pentru ca eu nu am vrut sa raspund. Mi-am dat seama ca ei sunt niste dusmani si nu sunt in credinta pe care am avut-o eu si am cautat s-o traiesc si s-o simt. i atunci, mai mult m-au speriat. Zice: sa stii ca aici v-a ajunge si tatal matale. i am tacut si am tacut si pana la urma intr-adevar, asa mi-au spus: Aici au sa ti se usuce oasele . De acolo am iesit dupa o ora, doua de ancheta si la care n-am raspuns la toate intrebarile pentru ca nu am avut indemn sa le spun si sa ma deschid. M-au lasat in coridorul respectivului birou. i acolo, asa am simtit a doua miscare, a doua figura din partea lor ca mi-au pus ochelari ca la cai. Ochelari mati. i am stat cu capul la perete si cu ochelarii pusi la ochi vreo ora si ceva, doua, la perete. i eu in sinea mea zic: Gata, acum ei vor sa ma impuste! Sigur, am trait momente foarte chinuitoare. Eram speriati, nu stiam ce va fi cu noi. i de acolo, dupa o ora, doua, m-au condus la noul domiciliu, in celula, unde am stat singura vreo trei zile. Un pat si atat. i mancarea cand mi-a adus-o in celula aceea unde m-a tinut singura Mi-a adus mancarea, am mancat de doua, trei ori pe zi, dar cand mi-a deschis usa aceea de fier si mi-a asezat mancarea jos, in afara, pe hol. In castron, fara lingura si fara furculita. Nu stiam ca se poate manca mancarea fara tacam. Parca eram un animal. M-am aplecat si am luat castronul pentru ca imi era foame. Nu stiam ce sa fac. L-am pus la gura si am cautat sa mananc fara tacam. i intre timp in acele trei zile eu nu stiam cate zile voi sta am cautat cu unghia pe perete sa numar zilele. i am tras cu unghia la perete, o zi, doua zile si trei zile au fost la care m-au tinut singura. Sigur ca, seara, ca sa dorm, ei au vrut sa fie binevoitori si au venit sa-mi spuna: Ia o sticluta cu care sa pot sa dormi. Mi-a dat ca un fel de somnifer, dar am refuzat. Am cautat sa fiu foarte speriata si sa nu ii mai cred si sa nu mai servesc nimic. i n-am luat si n-am servit. Ca pe urma sa aflu ca anume se dau niste medicamente ca sa poti sa spui totul, sa-ti spele creierul. Sa spui dinainte totul, tot ce ai de spus.
Care erau metodele lor de tortura?Deci, eu eram arestata si depusa la Securitatea din Timisoara, jos, la beci, unde m-au tinut timp de aproape cateva saptamani ca pe urma sa ma anunte ca va trebui sa fiu si judecata. Nu m-a speriat, ci m-a instiintat: vei fi judecata de Tribunalul Militar . i mi-au aratat si dosarul, pentru ca era un dosar gros. i mi-am dat seama ca in acel dosar gros, eu n-am facut atatea cate au scris ei. M-au pus sa iscalesc si au sa prezinte [situatia] cum eu as fi agitat si as fi militat sa chem tot judetul Timis, sa-i chem pe toti la adunare, tot tineretul sa vina la adunare. Deci au adaugat la ceea ce am facut. Eu, doar am recitat poezii in adunare, dar ei au cautat sa ma acuze de propaganda. i, mai mult, mi-au zis: Vezi ca pe aceeasi cale va fi si tatal matale judecat. i am strat trei saptamani si pe urma s-a intamplat sa fie ziua de proces cand mi-a fost ziua mea de nastere, 15 iulie. Deci in iunie a fost cununia civila si in iulie am fost arestata si a urmat procesul. Aici, la proces, m-am intalnit si cu tatal meu si cu inca noua frati care au fost si ei, arestati din Timisoara. Fratele Cornel Silaghi, fratele Petrica Terlai Mai multi frati. Doua surori si noua frati dintre care si tatal meu, cu acelasi nume. Eu am fost Lucia Magiaru, numele de domnisoara si tatal meu Magiaru Adam. Deci, noi, in acelasi lot si pe banca de acuzatie am fost si eu si tatal meu si ceilalti. Cand sa merg la proces a venit si sotul meu. Dar ne-au pregatit, pana sa iesim din celula spre drumul la sala de proces, la tribunal. Ne-au spus: Nu cumva sa va miscati capul incoace...
