Acolo, sus, in munti pustii de iasca, Prapastie de flacara se casa Si focul linge-ntinderea cereasca. Un semn s-a aratat din cer, departe. Citeam din flacari vii, ca dintr-o carte, Cuvantul sfant al intreitei Arte. Scria pe cer de noapte jeragaiul. Ce limpede-mi suna-n ureche graiul, Ducand pe val de cantece tot Raiul. Ca limbile []Acolo, sus, in munti pustii de iasca,Prapastie de flacara se casaSi focul linge-ntinderea cereasca.

Un semn s-a aratat din cer, departe.

Citeam din flacari vii, ca dintr-o carte,Cuvantul sfant al intreitei Arte.

Scria pe cer de noapte jeragaiul.

Ce limpede-mi suna-n ureche graiul,Ducand pe val de cantece tot Raiul.

Ca limbile de flacara mi-arata,Pe nori de armonie necreata,Dumnezeirea, inca ne-ntrupata.

In piatra care n-a fost inca lustruitaSi-n poezia inca negandita,Treimea sta si azi inlantuita.

Am talcuit din flacari Intruparea;Crescut-a-n Duh, din har ceresc, cantarea,Cum creste-n zari, netarmurita marea.

Curgea, curgea, din vesnice izvoare,Sa lege rod in mintile fecioare,Cum pica roua-ntr-un potir de floare.

Acolo-n adancimi de taine sfinte,Se intrupeaza cantecu-n cuvinte,Cum Tatal hotarat-a mai nainte.

S-a aratat in cer un semn mai mare:Un cantec intrupat suia spre Soare,Suia spre Slavi, cu Crucea in spinareMonahia Teodosia (Zorica Latcu)din volumul: Osana Luminii