IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei – Pastorală la Învierea Domnului Nostru Iisus Hristos – 2020
PREACUCERNICULUI CLER, PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL, PREAIUBI ILOR CREDINCIO I DIN ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI, HAR, MILA I PACE DE LA MANTUITORUL IISUS HRISTOS, IAR DE LA NOI PARINTE TI BINECUVANTARI Preacuviosi si Preacucernici Parinti, Iubiti frati si surori in Domnul, Hristos a inviat! Hristos a inviat! este salutul crestinesc si marturisirea de credinta prin care ne aratam convingerea ca Mantuitorul []PREACUCERNICULUI CLER,PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL,PREAIUBI ILOR CREDINCIO I DIN ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI,HAR, MILA I PACE DE LA MANTUITORUL IISUS HRISTOS,IAR DE LA NOI PARINTE TI BINECUVANTARIPreacuviosi si Preacucernici Parinti,Iubiti frati si surori in Domnul,Hristos a inviat!Hristos a inviat! este salutul crestinesc si marturisirea de credinta prin care ne aratam convingerea ca Mantuitorul Iisus Hristos a inviat cu adevarat. Aceasta credinta o avem din Sfanta Evanghelie si din invatatura Bisericii, predata noua, fie prin viu grai, fie prin carti. In lumina Invierii traim credinta ce devine pentru noi traire sufleteasca prin rugaciune si comportament crestinesc in lume. Ucenicii Domnului, spre deosebire de noi, nici nu auzisera si nici nu citisera undeva ca un om mort ar fi inviat cu propria putere. Ei au vazut trei invieri savarsite de Invatatorul lor, Mantuitorul Iisus Hristos: a fiului vaduvei din Nain, a fiicei lui Iair si a lui Lazar. Toate erau minuni, dar niciuna nu se asemana cu Invierea Domnului. Desi Mantuitorul le spusese in repetate randuri ca va fi dat in mainile oamenilor, care Il vor batjocori si Il vor omori, si va invia, ei nu au inteles taina.
Domnul Hristos a inviat asa cum a promis Sfintilor Sai Ucenici, dupa cum ne marturisesc Sfintii Evanghelisti si cum invata Biserica pana astazi. Femeile mironosite, singurele care au crezut de la inceput ca Domnul a inviat, au descris ucenicilor vestea data lor de un inger care le-a aratat mormantul gol, spunandu-le ca Cel Viu nu mai trebuie cautat printre cei morti. Cuprinse de spaima sfanta, dar si de bucurie duhovniceasca, ele au alergat spre cetate sa dea de veste ucenicilor, dar pe drum au fost intampinate de Insusi Domnul, pe Care L-au recunoscut si Caruia I s-au inchinat. Dupa acest moment emotionant, Domnul Iisus Hristos S-a aratat si ucenicilor Sai, de multe ori. La un moment dat a aparut Apostolilor la tarmul Marii Tiberiadei si le-a poruncit sa arunce mreaja. Ei L-au ascultat si au prins multime mare de pesti. Totul s-a petrecut la lumina zilei, asa ca ucenicii si-au luat timp chiar sa constate belsugul de peste. In cele din urma, invitati de Domnul sa manance impreuna, ucenicii se uitau la El si: niciunul nu indraznea sa-L intrebe: cine esti Tu?, stiind ca Domnul este (Ioan 21, 12). Prin urmare, Hristos Domnul a inviat si S-a aratat tuturor celor care au crezut in El inca din noaptea Invierii. Toti cei care L-au vazut erau in priveghere, implinire si asteptare. Toti au cunoscut bucuria nemarginita a biruintei vietii asupra mortii.
Preaiubiti parinti, frati si surori,Invierea Domnului trebuie marturisita fara indoiala pretutindeni, pentru ca prezenta lui Dumnezeu si a iubirii Sale sa invinga raul si moartea. Acest lucru ne face sa credem ca numai Mantuitorul Hristos, Cel Viu, poate sa dea sens existentei noastre si sa ne faca sa reluam drumul vietii noastre mai ales atunci cand suntem obositi si tristi, descurajati si lipsiti de speranta. Experienta aceasta au trait-o cei doi ucenici ai Sai, Luca si Cleopa, care, in ziua de Paste, erau in drum de la Ierusalim spre Emaus (Luca 24, 13-35). Pe cararea vietii lor, ei vorbeau despre Domnul Hristos, insa fata lor era trista . Parasisera localitatea lor pentru a-L urma pe Mantuitorul si descoperisera o noua viata, in care iertarea si iubirea nu erau numai cuvinte, ci adevar viu si concret. Domnul din Nazaret facuse toate si transformase vietile lor, dar acum El era mort si totul parea fara de nadejde. Dar, dintr-o data, ei au constatat ca pe drumul lor nu mai erau singuri. Domnul Hristos Se apropiase fara de veste si mergea cu ei, dar ei aveau ochii acoperiti ca sa nu-L recunoasca. Desigur, au auzit zvonurile despre Invierea Sa, de fapt ei si spun: Unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fusesera la mormant dis-de-dimineata si, negasind trupul Lui, au venit spunand ca au avut vedenii cu ingeri care spun ca El este viu (Luca 24, 22-23). i, totusi, toate acestea n-au fost suficiente pentru a-i convinge, pentru ca nu L-au vazut . Atunci, Mantuitorul, cu rabdare, incepand de la Moise si toti profetii, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la El . Deci, Cel Inviat Se explica pe Sine Insusi din Sfintele Scripturi, oferindu-le cheia fundamentala de citire a ei. Sensul Legii, Profetilor si Psalmilor dintr-o data se deschide si devine clar in fata ochilor lor, pentru ca Sfantul Duh le-a deschis mintea ca sa le inteleaga (Luca 24, 45). Intre timp, cei doi Apostoli au ajuns in sat, probabil la casa unuia dintre ei. Strainul calator Se prefacea ca merge mai departe , dar apoi Se opreste pentru ca ei au staruit cu insistenta: Ramai cu noi . Acceptand sa ramana, pe cand statea la masa cu ei, luand painea, a binecuvantat-o, a frant-o si le-a dat-o lor . Mantuitorul savarseste aceleasi gesturi ca la Cina cea de Taina, cand a frant painea inaintea Apostolilor Sai. Concomitent cu aceasta binecuvantare a painii si frangerea ei, celor doi li s-au deschis ochii si L-au recunoscut . Prezenta Mantuitorului, mai intai prin cuvinte, apoi cu gestul frangerii painii, le da ucenicilor posibilitatea de a-L recunoaste si ei pot sa simta in mod nou ceea ce deja simtisera mergand cu El pe cale: Oare nu ne ardea inima in noi cand ne vorbea pe drum si ne explica Scripturile? . Sfantul Evanghelist Luca ne prezinta prin acest episod doua locuri deosebite unde Il putem intalni pe Cel Inviat, Care transforma viata noastra: ascultarea Cuvantului Evangheliei, in comuniune cu Domnul slavei, si binecuvantarea painii. Aceste lucruri sunt profund unite intre ele in slujba Sfintei Liturghii, unde se citeste cuvantul lui Dumnezeu si se sfintesc Cinstitele Daruri ca sa devina Trupul si Sangele Mantuitorului Hristos.
Preaiubiti credinciosi si credincioase,Mantuitorul Iisus Hristos, venind si facandu-Se om, nu S-a substituit in niciun fel omului, deoarece Dumnezeu, in dragostea Sa nemarginita, nu inlocuieste legamantul libertatii umane, ci vindeca firea umana si o insanatoseste pentru ca ea, cu ajutorul harului, sa ajunga la indumnezeire. El ne-a redat astfel, prin Inomenirea Sa, posibilitatea de a ne indeplini misiunea primita prin actul creator, redeschizandu-ne calea spre indumnezeire. Deci, facandu-Se Calea, Adevarul si Viata (Ioan 14, 6), El ne-a primit in dragostea Sa si ne-a oferit harul Sau ca sa devenim copii ai Tatalui ceresc in vesnicie. Cand a spus ucenicilor Sai: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata , El a subliniat si mai profund acest adevar ca este Calea care ne duce spre viata vesnica si fericita. De asemenea, El este Adevarul credintei noastre, mai presus de ceea ce cunoastem din lumea trecatoare. Tot Domnul Hristos este si Cel Ce ne ofera Viata adevarata, care este bucuria comuniunii cu Tatal Cel ceresc in vesnicie. Fara El n-am avea nicio speranta intr-o viata adevarata si nemuritoare. Asadar, numai crezand in El cu adevarat si primindu-L ca pe Fiul Tatalui, marturisim neindoielnic pe Cel din Care este El si cunoastem si primim pe Dumnezeu ca Tata al nostru.
Dar, pentru a ne deschide calea spre aceasta noua viata , Domnul nostru Iisus Hristos, Cel Care a murit pe Cruce si S-a pogorat intru cele mai de jos ale pamantului, a sfaramat portile iadului si a inviat biruitor din mormant. In aceasta actiune, El a inviat cu Sine pe Adam si tot neamul omenesc. Sfanta Evanghelie ne-a anuntat...
Domnul Hristos a inviat asa cum a promis Sfintilor Sai Ucenici, dupa cum ne marturisesc Sfintii Evanghelisti si cum invata Biserica pana astazi. Femeile mironosite, singurele care au crezut de la inceput ca Domnul a inviat, au descris ucenicilor vestea data lor de un inger care le-a aratat mormantul gol, spunandu-le ca Cel Viu nu mai trebuie cautat printre cei morti. Cuprinse de spaima sfanta, dar si de bucurie duhovniceasca, ele au alergat spre cetate sa dea de veste ucenicilor, dar pe drum au fost intampinate de Insusi Domnul, pe Care L-au recunoscut si Caruia I s-au inchinat. Dupa acest moment emotionant, Domnul Iisus Hristos S-a aratat si ucenicilor Sai, de multe ori. La un moment dat a aparut Apostolilor la tarmul Marii Tiberiadei si le-a poruncit sa arunce mreaja. Ei L-au ascultat si au prins multime mare de pesti. Totul s-a petrecut la lumina zilei, asa ca ucenicii si-au luat timp chiar sa constate belsugul de peste. In cele din urma, invitati de Domnul sa manance impreuna, ucenicii se uitau la El si: niciunul nu indraznea sa-L intrebe: cine esti Tu?, stiind ca Domnul este (Ioan 21, 12). Prin urmare, Hristos Domnul a inviat si S-a aratat tuturor celor care au crezut in El inca din noaptea Invierii. Toti cei care L-au vazut erau in priveghere, implinire si asteptare. Toti au cunoscut bucuria nemarginita a biruintei vietii asupra mortii.
Preaiubiti parinti, frati si surori,Invierea Domnului trebuie marturisita fara indoiala pretutindeni, pentru ca prezenta lui Dumnezeu si a iubirii Sale sa invinga raul si moartea. Acest lucru ne face sa credem ca numai Mantuitorul Hristos, Cel Viu, poate sa dea sens existentei noastre si sa ne faca sa reluam drumul vietii noastre mai ales atunci cand suntem obositi si tristi, descurajati si lipsiti de speranta. Experienta aceasta au trait-o cei doi ucenici ai Sai, Luca si Cleopa, care, in ziua de Paste, erau in drum de la Ierusalim spre Emaus (Luca 24, 13-35). Pe cararea vietii lor, ei vorbeau despre Domnul Hristos, insa fata lor era trista . Parasisera localitatea lor pentru a-L urma pe Mantuitorul si descoperisera o noua viata, in care iertarea si iubirea nu erau numai cuvinte, ci adevar viu si concret. Domnul din Nazaret facuse toate si transformase vietile lor, dar acum El era mort si totul parea fara de nadejde. Dar, dintr-o data, ei au constatat ca pe drumul lor nu mai erau singuri. Domnul Hristos Se apropiase fara de veste si mergea cu ei, dar ei aveau ochii acoperiti ca sa nu-L recunoasca. Desigur, au auzit zvonurile despre Invierea Sa, de fapt ei si spun: Unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fusesera la mormant dis-de-dimineata si, negasind trupul Lui, au venit spunand ca au avut vedenii cu ingeri care spun ca El este viu (Luca 24, 22-23). i, totusi, toate acestea n-au fost suficiente pentru a-i convinge, pentru ca nu L-au vazut . Atunci, Mantuitorul, cu rabdare, incepand de la Moise si toti profetii, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la El . Deci, Cel Inviat Se explica pe Sine Insusi din Sfintele Scripturi, oferindu-le cheia fundamentala de citire a ei. Sensul Legii, Profetilor si Psalmilor dintr-o data se deschide si devine clar in fata ochilor lor, pentru ca Sfantul Duh le-a deschis mintea ca sa le inteleaga (Luca 24, 45). Intre timp, cei doi Apostoli au ajuns in sat, probabil la casa unuia dintre ei. Strainul calator Se prefacea ca merge mai departe , dar apoi Se opreste pentru ca ei au staruit cu insistenta: Ramai cu noi . Acceptand sa ramana, pe cand statea la masa cu ei, luand painea, a binecuvantat-o, a frant-o si le-a dat-o lor . Mantuitorul savarseste aceleasi gesturi ca la Cina cea de Taina, cand a frant painea inaintea Apostolilor Sai. Concomitent cu aceasta binecuvantare a painii si frangerea ei, celor doi li s-au deschis ochii si L-au recunoscut . Prezenta Mantuitorului, mai intai prin cuvinte, apoi cu gestul frangerii painii, le da ucenicilor posibilitatea de a-L recunoaste si ei pot sa simta in mod nou ceea ce deja simtisera mergand cu El pe cale: Oare nu ne ardea inima in noi cand ne vorbea pe drum si ne explica Scripturile? . Sfantul Evanghelist Luca ne prezinta prin acest episod doua locuri deosebite unde Il putem intalni pe Cel Inviat, Care transforma viata noastra: ascultarea Cuvantului Evangheliei, in comuniune cu Domnul slavei, si binecuvantarea painii. Aceste lucruri sunt profund unite intre ele in slujba Sfintei Liturghii, unde se citeste cuvantul lui Dumnezeu si se sfintesc Cinstitele Daruri ca sa devina Trupul si Sangele Mantuitorului Hristos.
Preaiubiti credinciosi si credincioase,Mantuitorul Iisus Hristos, venind si facandu-Se om, nu S-a substituit in niciun fel omului, deoarece Dumnezeu, in dragostea Sa nemarginita, nu inlocuieste legamantul libertatii umane, ci vindeca firea umana si o insanatoseste pentru ca ea, cu ajutorul harului, sa ajunga la indumnezeire. El ne-a redat astfel, prin Inomenirea Sa, posibilitatea de a ne indeplini misiunea primita prin actul creator, redeschizandu-ne calea spre indumnezeire. Deci, facandu-Se Calea, Adevarul si Viata (Ioan 14, 6), El ne-a primit in dragostea Sa si ne-a oferit harul Sau ca sa devenim copii ai Tatalui ceresc in vesnicie. Cand a spus ucenicilor Sai: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata , El a subliniat si mai profund acest adevar ca este Calea care ne duce spre viata vesnica si fericita. De asemenea, El este Adevarul credintei noastre, mai presus de ceea ce cunoastem din lumea trecatoare. Tot Domnul Hristos este si Cel Ce ne ofera Viata adevarata, care este bucuria comuniunii cu Tatal Cel ceresc in vesnicie. Fara El n-am avea nicio speranta intr-o viata adevarata si nemuritoare. Asadar, numai crezand in El cu adevarat si primindu-L ca pe Fiul Tatalui, marturisim neindoielnic pe Cel din Care este El si cunoastem si primim pe Dumnezeu ca Tata al nostru.
Dar, pentru a ne deschide calea spre aceasta noua viata , Domnul nostru Iisus Hristos, Cel Care a murit pe Cruce si S-a pogorat intru cele mai de jos ale pamantului, a sfaramat portile iadului si a inviat biruitor din mormant. In aceasta actiune, El a inviat cu Sine pe Adam si tot neamul omenesc. Sfanta Evanghelie ne-a anuntat...
