EU TE-AM PROSLĂVIT PE PĂMÂNT
In fata ucenicilor Sai, pe care ii aducea acum inaintea Tatalui spre binecuvantare, ca pe cea dintai parga frumoasa si fericita a lucrarii pe care o savarsise El, Mantuitorul Iisus Hristos Se ruga acum pentru lu-crarea pe care trebuia sa o inceapa ei: Eu Te-am proslavit pe pamant! Am sfarsit lucrarea pe care Mi-ai dat-o []In fata ucenicilor Sai, pe care ii aducea acum inaintea Tatalui spre binecuvantare,ca pe cea dintai parga frumoasa si fericita a lucrarii pe care o savarsise El,Mantuitorul Iisus Hristos Se ruga acum pentru lu-crarea pe care trebuia sa o inceapa ei:Eu Te-am proslavit pe pamant! Am sfarsit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o facAdevarata proslavire a lui Dumnezeu sta in implinirea lucrarii pe care El ti-a dat-o s-o faci.
Nu cel ce-Mi zice Doamne-Doamne va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu, Care este in ceruri a spus Mantuitorul (Mt 7, 21).
Cuvantul Adevarului spune: Caci noi am fost ziditi in Hristos Iisus pentru faptele bune pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam in ele (Ef 2, 10).
In implinirea aceasta cu credinciosie a voii lui Dumnezeu (Ef 1, 4-6)si in umblarea constiincioasa si plina de iubire in toate faptele bune pe care Dumnezeu le-a pregatit mai dinainte, ca noi sa le implinim intocmai si la timp,sta adevarata proslavire a Tatalui Ceresc.
Domnul Iisus aratase, prin toate cuvintele Sale si prin toate lucrarile Lui, deplina Sa ascultare de voia Tatalui,deplina supunere fata de poruncile primite de la Ta-tal,deplina implinire a lucrarii de mantuire pe care Dumnezeu Tatal I-o daduse sa o faca pentru omenirea intreaga.
Acum putea sa spuna, in fata Tatalui si in fata tuturor alor Sai, ca lucrarea Lui este proslavirea lui Dumnezeu.
Cat de stralucite erau aceste adevaruri pe care le rostea acum rugaciunea lui Hristos, Domnul nostru Preaiubit!Fiul si Trimisul Tatalui Se infatisa la sfarsitul vremii Lui de munca, raportand in fata Tatalui implinirea datoriei pentru care a venit in lume.
Toate faptele pentru care fusese trimis El in lume erau implinite intocmai.
Toate cuvintele pe care fusese trimis sa le marturiseasca fusesera spuse asa cum Tatal Insusi le spusese (In 12, 49).
Adevarul pe care trebuia sa-l inalte El il inaltase luminos. i mantuirea pe care trebuia sa o aduca o adusese in chip desavarsit pentru toti cei care vor vrea sa se apropie de Dumnezeu prin El (Evr 7, 25).
O, ce desavarsita, ce adevarata si ce rodnica era...
Nu cel ce-Mi zice Doamne-Doamne va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu, Care este in ceruri a spus Mantuitorul (Mt 7, 21).
Cuvantul Adevarului spune: Caci noi am fost ziditi in Hristos Iisus pentru faptele bune pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam in ele (Ef 2, 10).
In implinirea aceasta cu credinciosie a voii lui Dumnezeu (Ef 1, 4-6)si in umblarea constiincioasa si plina de iubire in toate faptele bune pe care Dumnezeu le-a pregatit mai dinainte, ca noi sa le implinim intocmai si la timp,sta adevarata proslavire a Tatalui Ceresc.
Domnul Iisus aratase, prin toate cuvintele Sale si prin toate lucrarile Lui, deplina Sa ascultare de voia Tatalui,deplina supunere fata de poruncile primite de la Ta-tal,deplina implinire a lucrarii de mantuire pe care Dumnezeu Tatal I-o daduse sa o faca pentru omenirea intreaga.
Acum putea sa spuna, in fata Tatalui si in fata tuturor alor Sai, ca lucrarea Lui este proslavirea lui Dumnezeu.
Cat de stralucite erau aceste adevaruri pe care le rostea acum rugaciunea lui Hristos, Domnul nostru Preaiubit!Fiul si Trimisul Tatalui Se infatisa la sfarsitul vremii Lui de munca, raportand in fata Tatalui implinirea datoriei pentru care a venit in lume.
Toate faptele pentru care fusese trimis El in lume erau implinite intocmai.
Toate cuvintele pe care fusese trimis sa le marturiseasca fusesera spuse asa cum Tatal Insusi le spusese (In 12, 49).
Adevarul pe care trebuia sa-l inalte El il inaltase luminos. i mantuirea pe care trebuia sa o aduca o adusese in chip desavarsit pentru toti cei care vor vrea sa se apropie de Dumnezeu prin El (Evr 7, 25).
O, ce desavarsita, ce adevarata si ce rodnica era...
