Fiecare mărturisire pe care o aducem trebuie să o aducem ca şi pe cea din faţa morţii
Venim de fiecare data si ne caim de unele si aceleasi fapte, pentru ca nu am observat niciodata ca un lucru sau altul ne transforma in monstri, ca nu mai semanam cu chipul lui Dumnezeu intiparit in adancurile noastre. Ne este data icoana spre pastrare, iar noi o distrugem, o profanam, o intinam pas cu []Venim de fiecare data si ne caim de unele si aceleasi fapte, pentru ca nu am observat niciodata ca un lucru sau altul ne transforma in monstri, ca nu mai semanam cu chipul lui Dumnezeu intiparit in adancurile noastre. Ne este data icoana spre pastrare, iar noi o distrugem, o profanam, o intinam pas cu pas, prin nepasare, in accese de rautate, si nu rautate apriga, ci rautate marunta, infima.
Uneori omul spune: Nu ma pot rupe de pacatele mele! Daca as fi facut un oarecare pacat mare, as fi ramas zguduit, poate; insa toata multimea pacatelor mele marunte se asaza peste mine ca praful, neimpovarandu-ma. Te obisnuiesti cu ele, dupa cum te obisnuiesti sa locuiesti in dezordinea propriei locuinte i nu realizam ca un anume numar de pacate marunte este mai anevoie de depasit decat un pacat mare. Pentru ca acest pacat mare poate, intr-adevar, sa ne zguduie in asa masura, incat te trezesti chiar si nestiind ce e privegherea. Iar pacatele zilnice Este o povestire din viata lui Alexie, a acestui nebun rus din regiunea Voronejului. La acest om au venit doua femei. Prima si-a marturisit greseala si sufletul ei se frangea sub constiinta unui pacat cumplit, savarsit de ea; a doua se vaita: Parinte, sunt pacatoasa ca toata lumea, stiti, e imposibil sa traiesti si sa nu pacatuiesti. Atunci Alexie le-a aratat printr-un exemplu viu ce inseamna pocainta lor. Le-a trimis pe ambele in camp; celei care a facut pacatul cel greu i-a poruncit sa gaseasca cel mai mare bolovan pe care il poate ridica si sa-l aduca la el. Celeilalte i-a spus sa adune in sort cat mai multe pietricele. Cand femeile s-au intors, le-a spus ambelor sa mearga si sa puna pietrele exact acolo de unde le-au luat. Prima a mers direct catre locul de unde luase bolovanul urma lui era intiparita in pamant, iar cea de-a doua a cutreierat ore in sir pe camp, nefiind in stare sa-si aminteasca de unde a luat o pietricica sau...
Uneori omul spune: Nu ma pot rupe de pacatele mele! Daca as fi facut un oarecare pacat mare, as fi ramas zguduit, poate; insa toata multimea pacatelor mele marunte se asaza peste mine ca praful, neimpovarandu-ma. Te obisnuiesti cu ele, dupa cum te obisnuiesti sa locuiesti in dezordinea propriei locuinte i nu realizam ca un anume numar de pacate marunte este mai anevoie de depasit decat un pacat mare. Pentru ca acest pacat mare poate, intr-adevar, sa ne zguduie in asa masura, incat te trezesti chiar si nestiind ce e privegherea. Iar pacatele zilnice Este o povestire din viata lui Alexie, a acestui nebun rus din regiunea Voronejului. La acest om au venit doua femei. Prima si-a marturisit greseala si sufletul ei se frangea sub constiinta unui pacat cumplit, savarsit de ea; a doua se vaita: Parinte, sunt pacatoasa ca toata lumea, stiti, e imposibil sa traiesti si sa nu pacatuiesti. Atunci Alexie le-a aratat printr-un exemplu viu ce inseamna pocainta lor. Le-a trimis pe ambele in camp; celei care a facut pacatul cel greu i-a poruncit sa gaseasca cel mai mare bolovan pe care il poate ridica si sa-l aduca la el. Celeilalte i-a spus sa adune in sort cat mai multe pietricele. Cand femeile s-au intors, le-a spus ambelor sa mearga si sa puna pietrele exact acolo de unde le-au luat. Prima a mers direct catre locul de unde luase bolovanul urma lui era intiparita in pamant, iar cea de-a doua a cutreierat ore in sir pe camp, nefiind in stare sa-si aminteasca de unde a luat o pietricica sau...
