Întrebarea esențialã
Intors de la Sibiu, unde tocmai am comemorat impreuna, pe 12 februarie, curent, 85 de ani de la invesnicirea Parintelui Iosif, adaugand in cununa Centenarului Oastei inca o floare primavarateca, un ghiocel neprihanit strecurat spre soare prin neaua proaspat invelita de ultimii fulgi cazuti peste noapte ca atunci, intre 11 si 12 februarie 1938, cand []Intors de la Sibiu, unde tocmai am comemorat impreuna, pe 12 februarie, curent, 85 de ani de la invesnicirea Parintelui Iosif, adaugand in cununa Centenarului Oastei inca o floare primavarateca, un ghiocel neprihanit strecurat spre soare prin neaua proaspat invelita de ultimii fulgi cazuti peste noapte ca atunci, intre 11 si 12 februarie 1938, cand sufletul Parintelui intra in vesnicie, m-am gandit sa astern in cuvinte bucurie pentru toata lumea.
Auzim mereu ca Oastei de azi ii lipseste esenta, ceea ce s-a afirmat de la inceput ca este ea. O Oaste fara Iisus cel Rastignit nu mai este nici o primejdie pentru imparatia iadului , spunea Parintele Iosif (Ce este Oastea Domnului, Sibiu, 2003, p. 206). In acelasi timp insa, Parintele ne-a deschis usa spre intelegerea locului unde este prezent Rastignitul, spre a-L afla si gusta, ca apoi sa poata fi vestit tuturor locul si Golgota ce-L poarta rastignit, zicandu-ne: Fiecare ostas care a gustat din ospatul Mielului sa-i cheme si pe altii la acest ospat! (Ibidem, p. 210).
Dar ce este acest ospat al Mielului? Cu totii stim ca Jertfa Lui cea sfanta este cea mai scumpa hrana a sufletului nostru si ca ea, Jertfa Crucii, Cina Domnului, sta in centrul mantuirii noastre sufletesti . Aceste cuvinte ne sunt atat de cunoscute si ele au iesit din gura profetica a Parintelui Iosif (Mai langa Domnul meu, Sibiu, 2003, pp. 63-67), care fusese nevoit sa aduca aminte acest adevar fiilor sai duhovnicesti in cei din urma ani ai vietii sale pamantesti, pentru ca observase cu durere, privind spre fronturi, ca parca nu-L vad destul pe Iisus cel Rastignit , si aceasta o constata inca din primii zece ani ai Oastei. Pentru ca, desi adunarile continuau intotdeauna dupa Sfanta Liturghie, sau incepeau, mai bine zis, cu acest ospat al Mielului la care se impartaseau din Cina Domnului cu sutele, totusi Parintele ar fi dorit mai din destul sa-L vada pe Iisus cel Rastignit, desigur...
Auzim mereu ca Oastei de azi ii lipseste esenta, ceea ce s-a afirmat de la inceput ca este ea. O Oaste fara Iisus cel Rastignit nu mai este nici o primejdie pentru imparatia iadului , spunea Parintele Iosif (Ce este Oastea Domnului, Sibiu, 2003, p. 206). In acelasi timp insa, Parintele ne-a deschis usa spre intelegerea locului unde este prezent Rastignitul, spre a-L afla si gusta, ca apoi sa poata fi vestit tuturor locul si Golgota ce-L poarta rastignit, zicandu-ne: Fiecare ostas care a gustat din ospatul Mielului sa-i cheme si pe altii la acest ospat! (Ibidem, p. 210).
Dar ce este acest ospat al Mielului? Cu totii stim ca Jertfa Lui cea sfanta este cea mai scumpa hrana a sufletului nostru si ca ea, Jertfa Crucii, Cina Domnului, sta in centrul mantuirii noastre sufletesti . Aceste cuvinte ne sunt atat de cunoscute si ele au iesit din gura profetica a Parintelui Iosif (Mai langa Domnul meu, Sibiu, 2003, pp. 63-67), care fusese nevoit sa aduca aminte acest adevar fiilor sai duhovnicesti in cei din urma ani ai vietii sale pamantesti, pentru ca observase cu durere, privind spre fronturi, ca parca nu-L vad destul pe Iisus cel Rastignit , si aceasta o constata inca din primii zece ani ai Oastei. Pentru ca, desi adunarile continuau intotdeauna dupa Sfanta Liturghie, sau incepeau, mai bine zis, cu acest ospat al Mielului la care se impartaseau din Cina Domnului cu sutele, totusi Parintele ar fi dorit mai din destul sa-L vada pe Iisus cel Rastignit, desigur...
