Predic la Duminica a 7-a dup Rusalii (Matei 9, 27-35) Astazi, Sfanta Evanghelie ne prezinta doua din minunile savarsite de Mantuitorul nostru Iisus Hristos, si anume vindecarea a doi orbi si a unui demonizat mut, dupa ce mai inainte vindecase pe femeia cu scurgere de sange si inviase pe fiica lui Iair. Astfel, [] Predic la Duminica a 7-a dup Rusalii (Matei 9, 27-35)Astazi, Sfanta Evanghelie ne prezinta doua din minunile savarsite de Mantuitorul nostru Iisus Hristos, si anume vindecarea a doi orbi si a unui demonizat mut, dupa ce mai inainte vindecase pe femeia cu scurgere de sange si inviase pe fiica lui Iair. Astfel, intrand Domnul Iisus in Capernaum, doi orbi se iau dupa El, strigand dupa milostivirea Sa. Imediat ce au ajuns in casa, orbii se apropie de El cu dorinta fierbinte de a fi vindecati. Pe langa aceasta dorinta, ei dovedesc si o credinta mare, pentru ca Domnul ii intreaba: Credeti ca pot sa fac Eu aceasta? si cuvintele Evangheliei ne spun ca, dupa credinta lor, s-au vindecat chiar in acel moment.

Evangheliile ne arata ca Domnul Hristos vindeca pe toti cei care se apropiau de El cu credinta. Intocmai ca in acele vremuri si noi, cei de astazi, putem sa Il intalnim daca ne apropiem cu dorinta fierbinte, dar mai ales cu o credinta mare. Adesea nu-L gasim, pentru ca nu stim cum sa Il cautam si avem impresia ca noi suntem cei care ne zbatem si ne trudim sa-L aflam, dar El este mereu la usa inimii noastre asteptand, potrivit cuvintelor Sale: Iata, Eu stau la usa si bat; de-Mi va auzi cineva glasul si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine (Apoc 3, 20).

Dar de ce sa Il cautam noi? am putea spune. Orbii aceia aveau motive, pentru ca nu vedeau lucrurile clar si nu se puteau descurca in felul acesta. Ei nu puteau distinge un lucru de altul si le era imposibil sa se descurce fara de ajutor. Dar, draga cititorule, trebuie sa ne cercetam pe noi insine sa vedem cum suntem cu ochii cei duhovnicesti. Bajbaim, ne impiedicam, cadem, ne ridicam si iarasi o luam de la capat fara nadejde. Insa, daca am striga si noi spre El cu credinta: Doamne, miluieste-ma! , intocmai ca orbii, am primi vindecare si putere de-a discerne care este calea cea ingusta si calea cea lata (cf. Mt 7, 13-14). Asa, rugandu-ne, am scapa de orbirea noastra si am primi luminare pe calea ce duce catre Imparatia Cerurilor.

Credeti ca pot? Aceasta este intrebarea pe care Hristos le-o adreseaza orbilor, care insistent Il cautau si se tineau dupa El.

O intrebare ciudata, ce poate parea chiar ridicola. Insa ea este o incercare a credintei. i atunci cand credinta le-a fost pusa la incercare, au dovedit ca ei credeau cu adevarat in puterea Domnului Iisus, rostind: Da, Doamne! si asteptand marea minune din viata lor de la Cel care are puterea de a reda vederea.

Pentru noi, cei de astazi, intrebarea poate suna destul de neclar, parca nu ni se potriveste. Aceasta, pentru ca ne-am obisnuit sa facem totul prin munca si stradania proprie, astfel incat pe Dumnezeu Il lasam undeva afara din ecuatia vietii noastre. Nu Il mai rugam sa ne ajute, nu Ii mai suntem recunoscatori si nu Ii mai acordam meritul pentru toate reusitele noastre, astfel ca atunci cand ne gandim la El, parca am uitat pur si simplu cine este El, Creatorul si Proniatorul Universului, avand nemarginita putere.

Astazi, din Sfanta Evanghelie, intelegem tocmai aceasta: faptul ca noi avem acces la puterea Sa, prin credinta noastra. De fapt, masura credintei este cea care aranjeaza si da o directie vietii noastre. Sfantul Teofan Zavoratul spune ca dupa masura credintei...