“Problema pâinii” și predicatorii fățarnici ai falsului idealism
Parintele Nicolae Steinhardt Pericopa bunului samarinean (Luca 10, 25-37) care este a milei si grijii de nevoile si necazurile semenului ne evoca pe acei falsi idealisti neobositi in a ne spune: ce va tot plangeti si vaicariti ca nu aveti destula paine si nu mancati pe saturate? Sunteti, nu inceteaza ei a starui si dojeni, []Parintele Nicolae SteinhardtPericopa bunului samarinean (Luca 10, 25-37) care este a milei si grijii de nevoile si necazurile semenului ne evoca pe acei falsi idealisti neobositi in a ne spune: ce va tot plangeti si vaicariti ca nu aveti destula paine si nu mancati pe saturate? Sunteti, nu inceteaza ei a starui si dojeni, sunteti materialisti, robii pantecelui si prea putin crestini. Va tot plangeti si tot cartiti, dar nu painea este esentialul si nu ea va va mantui; oamenii, o stiti doar, nu traiesc numai cu paine!Predicatorii acestia ai idealismului se recruteaza de cele mai multe ori dintre ghiftuitii si imbuibatii lumii. Pe deplin lamurit, este ca nu au citit parabola samarineanului milostiv si ca nu se pricep sa faca distinctie intre necesar si exces. Una este lacomia, alta este strictul necesar vietii. Au dreptate cat priveste gandul dupa delicateturi si rasfaturi, nu insa cand e vorba de paine. Ni se pomeneste de infranare si ascetism, dar se pierde din vedere ca ascetismul e treaba voluntara; cand e impus nu de un imbold launtric ci de o situatie obiectiva exterioara, el isi pierde orice merit soteriologic.
In sfarsit, cei pe care i-as numi falsii idealisti mai dau dovada ca nu cunosc invatatura lui Hristos. Hristos ce a facut, ce a provaduit? A inmultit painile si pestii, a prefacut apa in vin. Intotdeauna Domnul si-a manifestat grija pentru nevoia de paine a oamenilor. I-a aparat pe apostoli cand, fiindca le era foame, au smuls spicele de grau in zi de sabat (Matei 12, 1 si urm.) A socotit ca bine au facut David si insotitorii lui cand, flamanzind, au intrat in casa lui Dumnezeu, in zilele lui Abiadar arhiereul, si au mancat painile punerii inainte pe care nu se cuvenea sa le manance decat preotii (Marcu 2, 25-26). A saturat cu paine o data patru mii de barbati si alta data cinci mii, motivand minunea savarsita astfel:Mila imi este de multime ca sunt trei zile de cand asteapta langa Mine si n-au ce sa manance; si sa-i slobozesc nu voiesc, ca sa nu se istoveasca pe drum (Matei 15, 32).
Iata cum graieste si cum faptuieste autenticul Iisus:nu certandu-i pe oameni ca sunt robi pantecelui si se gandesc numai la mancare, nu dandu-le povete idealiste si indemnandu-i sa se multumeasca cu hrana spirituala (si usor I-ar fi venit sa le ceara sa nu uite ca au ascultat cuvinte dumnezeiesti), nu lasandu-i sa se descurce cum vor putea, ci saturandu-i din belsug (de au ramas o data sapte si alta data dousprezece cosuri cu faramituri) si ingrijindu-se ca nu care cumva sa lesine de foame pe drum.
Dar la starsitul capitolului al 25-lea din Evanghelia Sfantului Matei, unde e vorba de infricosata Judecata, cum ni se spune ca va proceda Fiul Omului intru slava Sa, cum va deosebi oile de capre, pe cei buni de cei rai, pe binecuvantati de osanditi, dupa care criteriu va efectua despartirea? Dupa cum I s-a dat sa manance cand a fost flamand ori nu I s-a dat sa manance cand a fost flamand (criteriu desigur trivial in ochii idealistilor ). Pentru fiica lui Iair, mai-marele sinagogii din Capernaum, dupa ce i-a poruncit: Talita kumi si a inviat-o, ce dispozitie da acolo pe loc si neintaziat: sa i se dea sa manance! (Marcu 5, 43). Pe smochinul neroditor care, atunci cand El a flamanzit si nu I-a dat roade, cum l-a tratat Domnul? Blestemandu-l! (Marcu 11, 14). i cum se auto-caracterizeaza Iisus? Om mancacios si bautor de vin (Matei 11, 19; Luca 7, 34).
Domnul e mereu gata si dispus sa primeasca invitatii la masa: cineaza in casa lui Zaheu, a lui Matei-Levi, ba si in a fariseului Simon leprosul (si probabil ca nu numai in a lui Simon, caci fariseii, iscodindu-L, il vor fi poftit in casele lor si la mesele lor spre a-L prinde mai lesne in cuvant). Cum se mai numeste Domnul pe Sine? Painea vietii si adauga : cel ce vine la Mine nu va flamanzi (Ioan 6,35 si 48). i se mai defineste cu acelasi prilej: Eu sunt painea ce S-a coborat din cer (Ioan 6, 43). Iisus, hotarat lucru, nu Se rusineaza a vorbi pe sleau de foame si de sete si de mancare si nici de a manca. Imparatia cerurilor cu ce o aseamana? Cu o cina, iar celui care ii va deschide usa ce ii fagaduieste? Ca va intra la el si va cina cu el (Apoc. 3, 20). Dupa inviere, cum ii convinge pe apostolii care se...
In sfarsit, cei pe care i-as numi falsii idealisti mai dau dovada ca nu cunosc invatatura lui Hristos. Hristos ce a facut, ce a provaduit? A inmultit painile si pestii, a prefacut apa in vin. Intotdeauna Domnul si-a manifestat grija pentru nevoia de paine a oamenilor. I-a aparat pe apostoli cand, fiindca le era foame, au smuls spicele de grau in zi de sabat (Matei 12, 1 si urm.) A socotit ca bine au facut David si insotitorii lui cand, flamanzind, au intrat in casa lui Dumnezeu, in zilele lui Abiadar arhiereul, si au mancat painile punerii inainte pe care nu se cuvenea sa le manance decat preotii (Marcu 2, 25-26). A saturat cu paine o data patru mii de barbati si alta data cinci mii, motivand minunea savarsita astfel:Mila imi este de multime ca sunt trei zile de cand asteapta langa Mine si n-au ce sa manance; si sa-i slobozesc nu voiesc, ca sa nu se istoveasca pe drum (Matei 15, 32).
Iata cum graieste si cum faptuieste autenticul Iisus:nu certandu-i pe oameni ca sunt robi pantecelui si se gandesc numai la mancare, nu dandu-le povete idealiste si indemnandu-i sa se multumeasca cu hrana spirituala (si usor I-ar fi venit sa le ceara sa nu uite ca au ascultat cuvinte dumnezeiesti), nu lasandu-i sa se descurce cum vor putea, ci saturandu-i din belsug (de au ramas o data sapte si alta data dousprezece cosuri cu faramituri) si ingrijindu-se ca nu care cumva sa lesine de foame pe drum.
Dar la starsitul capitolului al 25-lea din Evanghelia Sfantului Matei, unde e vorba de infricosata Judecata, cum ni se spune ca va proceda Fiul Omului intru slava Sa, cum va deosebi oile de capre, pe cei buni de cei rai, pe binecuvantati de osanditi, dupa care criteriu va efectua despartirea? Dupa cum I s-a dat sa manance cand a fost flamand ori nu I s-a dat sa manance cand a fost flamand (criteriu desigur trivial in ochii idealistilor ). Pentru fiica lui Iair, mai-marele sinagogii din Capernaum, dupa ce i-a poruncit: Talita kumi si a inviat-o, ce dispozitie da acolo pe loc si neintaziat: sa i se dea sa manance! (Marcu 5, 43). Pe smochinul neroditor care, atunci cand El a flamanzit si nu I-a dat roade, cum l-a tratat Domnul? Blestemandu-l! (Marcu 11, 14). i cum se auto-caracterizeaza Iisus? Om mancacios si bautor de vin (Matei 11, 19; Luca 7, 34).
Domnul e mereu gata si dispus sa primeasca invitatii la masa: cineaza in casa lui Zaheu, a lui Matei-Levi, ba si in a fariseului Simon leprosul (si probabil ca nu numai in a lui Simon, caci fariseii, iscodindu-L, il vor fi poftit in casele lor si la mesele lor spre a-L prinde mai lesne in cuvant). Cum se mai numeste Domnul pe Sine? Painea vietii si adauga : cel ce vine la Mine nu va flamanzi (Ioan 6,35 si 48). i se mai defineste cu acelasi prilej: Eu sunt painea ce S-a coborat din cer (Ioan 6, 43). Iisus, hotarat lucru, nu Se rusineaza a vorbi pe sleau de foame si de sete si de mancare si nici de a manca. Imparatia cerurilor cu ce o aseamana? Cu o cina, iar celui care ii va deschide usa ce ii fagaduieste? Ca va intra la el si va cina cu el (Apoc. 3, 20). Dupa inviere, cum ii convinge pe apostolii care se...
