Nu poţi face o dezbinare până ce nu afli o altă învăţătură
Prin toata istoria lumii trece ca un fir rosu un mare si dureros adevar: ca lesne s-au facut rupturile sufletesti, dar ca, dupa aceea, nici una dintre acestea nu s-a mai putut reface. Pentru a face o dezbinare a fost de-ajuns un singur suflet slab care sa se lase ispitit dar, pentru a reface ceea []Prin toata istoria lumii trece ca un fir rosu un mare si dureros adevar: ca lesne s-au facut rupturile sufletesti, dar ca, dupa aceea, nici una dintre acestea nu s-a mai putut reface.
Pentru a face o dezbinare a fost de-ajuns un singur suflet slab care sa se lase ispitit dar, pentru a reface ceea ce s-a dezbinat, nu-s de-ajuns oricati binevoitori.
Iata, in 1054, cand s-a facut prima ruptura a Bisericii de Apus de cea de Rasarit, au fost de-ajuns doar doi episcopi slabi care sa se lase biruiti de ispita cel de la Roma si cel de la Constantinopol. i ruptura s-a facut.
Dar, dupa aceea, iata, a trecut aproape o alta mie de ani de atunci. Cate lupte si incercari pentru apropiere si refacere! Iar rezultatul este ca prapastia-i si mai mare azi decat oricand.
Au urmat apoi dezbinarile din veacurile Reformei, ale Protestantismului.
Care dintre aceste dezbinari s-a mai refacut?Care dintre cei plecati s-a mai intors?Care dintre rani s-a mai vindecat?Nici una!Ci fiecare ruptura a mai adus o alta ruptura. Fiecare dezbinator a fost si el dezbinat. Iar astazi este o stare care umple inima crestina de o intristare fara margini.
Trupul Bisericii crestine este plin de rani ce sangereaza. Parca toate madularele i-s rupte si sfasiate. Duhul Bisericii geme, chemand cu durere pe Domnul ei sa vina sa-i vindece toate aceste rani si sfasieri pe care Satana i le-a produs prin lipsa de veghere a unora dintre slujitorii pusi sa lucreze spre unitate, dar care au lucrat spre dezbinare. Sa lucreze spre pace, dar s-au lasat ispititi de lupte, de atunci si pana azi.
In 1700, episcopul Atanasie, miscat de suferintele poporului asuprit pentru credinta, s-a lasat ispitit de promisiunile mai marilor de atunci straini si, pentru a usura starea trupeasca a poporului, a acceptat sa treaca la credinta apuseana .
Urmarea a fost insa ca de marile necazuri trupesti poporul tot n-a scapat, dar abia atunci au inceput marile necazuri sufletesti.
Pana atunci ii asupreau strainii, din afara, dar de atunci au inceput sa ne asupreasca ei, fratii dinauntru.
Atanasie s-a dus, dar dezbinarea lui a ramas.
S-au dus pana si stapanirile si stapanitorii straini. S-au dus legile si faradelegile lor. Dar prapastia despartitoare pe care au facut-o intre sufletele noastre nu s-a umplut. S-au varsat in ea atata sange, atatea trupuri, atatia ani dar ea este si astazi tot mare si tot dureroasa.
Iata insa ca, o data cu vindecarea ranilor nationale, o data cu eliberarea tuturor tinuturilor romanesti imprastiate sub dureroasele stapaniri tiranice care ne robeau pamanteste, marea bunatate a Tatalui Ceresc dorea sa ne dea ceva si mai mult.
Dorea sa ne aduca darul cel si mai mare, al refacerii hotarelor noastre sufletesti. Dezrobirea din dezbinarile sufletesti. Eliberarea din dureroasele lupte si sfasieri confesionale.
Oastea Domnului, care era Lucrarea dragostei dumnezeiesti pentru vindecarea tuturor ranilor poporului nostru, era leacul cel ceresc si pentru vindecarea sanatoasa si fericita a acestei rani.
Dar diavolul, care nu doreste pacea si unitatea, are totdeauna la indemana mijloace ispititoare spre a insela pe cei care se lasa ispititi de el. Dorinta de slava lumeasca si foamea dupa satisfactii firesti au fost totdeauna cauza ascunsa a tuturor dezbinarilor. Pentru aceste scopuri, oamenii biruiti de pacat au scornit intelesuri noi Invataturii Sfinte, numai ca ei sa-si poata face o alta partida in care sa fie in frunte, fiindca inainte erau prea in urma.
Nu poti face o dezbinare pana ce nu afli o alta invatatura. Satana, vechiul vrajmas al Adevarului, inca din Eden, sub forma sarpelui, i-a invatat pe oamenii ce s-au lasat ispititi de el cum sa rastalmaceasca Sfantul Cuvant al lui Dumnezeu si cum sa afle un alt inteles sfintei porunci, ca sa-si poata ajunge scopul vinovat.
Dupa ce a schimbat invatatura, omul ispitei schimba si credinta, pentru ca credinta vine in urma auzirii invataturii. Cum este invatatura care se vesteste, asa este si credinta pe care o naste invatatura aceasta in suflete.
Este invatatura sanatoasa si dreapta? asa va fi si credinta celor ce primesc aceasta invatatura! Este...
Pentru a face o dezbinare a fost de-ajuns un singur suflet slab care sa se lase ispitit dar, pentru a reface ceea ce s-a dezbinat, nu-s de-ajuns oricati binevoitori.
Iata, in 1054, cand s-a facut prima ruptura a Bisericii de Apus de cea de Rasarit, au fost de-ajuns doar doi episcopi slabi care sa se lase biruiti de ispita cel de la Roma si cel de la Constantinopol. i ruptura s-a facut.
Dar, dupa aceea, iata, a trecut aproape o alta mie de ani de atunci. Cate lupte si incercari pentru apropiere si refacere! Iar rezultatul este ca prapastia-i si mai mare azi decat oricand.
Au urmat apoi dezbinarile din veacurile Reformei, ale Protestantismului.
Care dintre aceste dezbinari s-a mai refacut?Care dintre cei plecati s-a mai intors?Care dintre rani s-a mai vindecat?Nici una!Ci fiecare ruptura a mai adus o alta ruptura. Fiecare dezbinator a fost si el dezbinat. Iar astazi este o stare care umple inima crestina de o intristare fara margini.
Trupul Bisericii crestine este plin de rani ce sangereaza. Parca toate madularele i-s rupte si sfasiate. Duhul Bisericii geme, chemand cu durere pe Domnul ei sa vina sa-i vindece toate aceste rani si sfasieri pe care Satana i le-a produs prin lipsa de veghere a unora dintre slujitorii pusi sa lucreze spre unitate, dar care au lucrat spre dezbinare. Sa lucreze spre pace, dar s-au lasat ispititi de lupte, de atunci si pana azi.
In 1700, episcopul Atanasie, miscat de suferintele poporului asuprit pentru credinta, s-a lasat ispitit de promisiunile mai marilor de atunci straini si, pentru a usura starea trupeasca a poporului, a acceptat sa treaca la credinta apuseana .
Urmarea a fost insa ca de marile necazuri trupesti poporul tot n-a scapat, dar abia atunci au inceput marile necazuri sufletesti.
Pana atunci ii asupreau strainii, din afara, dar de atunci au inceput sa ne asupreasca ei, fratii dinauntru.
Atanasie s-a dus, dar dezbinarea lui a ramas.
S-au dus pana si stapanirile si stapanitorii straini. S-au dus legile si faradelegile lor. Dar prapastia despartitoare pe care au facut-o intre sufletele noastre nu s-a umplut. S-au varsat in ea atata sange, atatea trupuri, atatia ani dar ea este si astazi tot mare si tot dureroasa.
Iata insa ca, o data cu vindecarea ranilor nationale, o data cu eliberarea tuturor tinuturilor romanesti imprastiate sub dureroasele stapaniri tiranice care ne robeau pamanteste, marea bunatate a Tatalui Ceresc dorea sa ne dea ceva si mai mult.
Dorea sa ne aduca darul cel si mai mare, al refacerii hotarelor noastre sufletesti. Dezrobirea din dezbinarile sufletesti. Eliberarea din dureroasele lupte si sfasieri confesionale.
Oastea Domnului, care era Lucrarea dragostei dumnezeiesti pentru vindecarea tuturor ranilor poporului nostru, era leacul cel ceresc si pentru vindecarea sanatoasa si fericita a acestei rani.
Dar diavolul, care nu doreste pacea si unitatea, are totdeauna la indemana mijloace ispititoare spre a insela pe cei care se lasa ispititi de el. Dorinta de slava lumeasca si foamea dupa satisfactii firesti au fost totdeauna cauza ascunsa a tuturor dezbinarilor. Pentru aceste scopuri, oamenii biruiti de pacat au scornit intelesuri noi Invataturii Sfinte, numai ca ei sa-si poata face o alta partida in care sa fie in frunte, fiindca inainte erau prea in urma.
Nu poti face o dezbinare pana ce nu afli o alta invatatura. Satana, vechiul vrajmas al Adevarului, inca din Eden, sub forma sarpelui, i-a invatat pe oamenii ce s-au lasat ispititi de el cum sa rastalmaceasca Sfantul Cuvant al lui Dumnezeu si cum sa afle un alt inteles sfintei porunci, ca sa-si poata ajunge scopul vinovat.
Dupa ce a schimbat invatatura, omul ispitei schimba si credinta, pentru ca credinta vine in urma auzirii invataturii. Cum este invatatura care se vesteste, asa este si credinta pe care o naste invatatura aceasta in suflete.
Este invatatura sanatoasa si dreapta? asa va fi si credinta celor ce primesc aceasta invatatura! Este...
