Unde este comoara ta acolo va fi si inima ta. (Matei 6, 21) Si-a jertfit sanatatea si averea pentru noi toti! Tot ce a avut a dat pentru fratii sai, pentru noi toti, intocmai ca o mama ce se lasa pe sine flamanda, fiind multumita daca copiii sai sunt indestulati. Noi am trait in []Unde este comoara ta acolo va fi si inima ta. (Matei 6, 21) Si-a jertfit sanatatea si averea pentru noi toti! Tot ce a avut a dat pentru fratii sai, pentru noi toti, intocmai ca o mama ce se lasa pe sine flamanda, fiind multumita daca copiii sai sunt indestulati. Noi am trait in belsug, ne-am desfatat, in timp ce el suferea istovindu-se in munca dragostei facuta pentru noi. Ne-a adus dintr-o tara departata o tipografie si a platit pentru ea toata agonisita parinteasca , dar nu pentru ca sa fie a sa, ci pentru ca sa ne-o dea tot noua. [1] Gandurile mai sus enuntate apartin fratelui Ioan Marini si ne vorbesc despre parintele Iosif Trifa, cel caruia i-a fost ucenic si sprijin de nadejde in Lucrarea Oastei incepand cu anul 1930.

Citind aceste cuvinte, precum si altele care ne stau marturie in literatura Oastei, ne putem da seama de fapul ca inaintasii nostri au fost oameni sfinti. Sustin cu tarie aceasta fiindca cuvintele Mantuitorului: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. Alta porunca mai mare decat aceasta nu este (Marcu 12, 31) le-au dus la un asemenea nivel duhovnicesc incat ii iubeau semenii iar pe ei si nevoile lor le uitau cu totul.

In multe situatii viata parintelui Iosif parca e desprinsa din intelepciunea Patericului. Nu mai contau nevoile sale trupesti, nu conta nici faptul ca nu va avea avere de lasat fiului sau ci tot ce avea jertfa pentru semenii sai. Or, tocmai aceasta nebunie pentru Hristos pe care o avea il motiva sa dea totul pentru fratii sai si pentru Lucrarea Oastei.

In centrul unei astfel de vieti, traita in deplina sfintenie, un lucru este clar pentru noi, ostasii de astazi: parintele Iosif isi avea inima in Lucrare si Lucrarea in inima. In felul acesta intelegem suferinta si jertfa sa pe care a dat-o pana la ultima suflare. Putea si el, ca si multi altii, ca atunci cand a venit greul, suferinta, caterisirea sa reduca din intensitatea muncii sale sau chiar sa renunte, dar din contra, atunci cauta sa lucreze mai cu indarjire.

Indemnul, pentru noi cei de astazi, daca vrem sa-i fim urmasi este sa facem intocmai. Sa ne punem inima in Lucrare pentru ca doar asa o vom putea pretui la intensitatea si inaltimea ei. Altfel nici macar nu vom putea sa intelegem ce inseamna, chiar ostasi fiind.

Traim intr-o societate moderna, in care suntem bombardati cu oferte...