Fiecare dintre noi si ma refer aici la cei pentru care credinta este una din coordonatele majore ale existentei, coordonata verticala ce ne directioneaza spre cer ne dorim ca-n vesnicie sa fim cu Domnul Hristos in Imparatia Sa si, desigur, sa fie impreuna cu noi toti cei apropiati si dragi noua, toti aceia pe care ii purtam []Fiecare dintre noi si ma refer aici la cei pentru care credinta este una din coordonatele majore ale existentei, coordonata verticala ce ne directioneaza spre cer ne dorim ca-n vesnicie sa fim cu Domnul Hristos in Imparatia Sa si, desigur, sa fie impreuna cu noi toti cei apropiati si dragi noua, toti aceia pe care ii purtam in suflet si in gand. Apoi, adancindu-ne in rugaciune, treptat simtim ca sufletul nostru se deschide spre generozitate si ne dorim ca toti oamenii sa fie in Rai, sa ajunga la cunoasterea Adevarului si la Viata cea adevarata si intr-un astfel de elan ne rugam (si dea Domnul sa fie cat mai des!) pentru intreaga lume. Dar aceste momente binecuvantate sunt inghitite in rutina zilnica si ne trezim ca aruncam priviri mustratoare, vorbe care ranesc, gesturi de manie, iar lumea, pe care aproape ca avusesem certitudinea ca o iubim, ne devine de nesuferit, plina de indivizi josnici si badarani, lipsiti de respect, de credinta, de bun-simt si ne umplem de amaraciune si resentiment, ii ocolim pe cei care ne jeneaza cu comportamentul lor, ne construim cercul nostru de prieteni cu care suntem in armonie. Dar, pe masura ce timpul trece, si in micul nostru cerc apar disensiuni, se evidentiaza egoismul si cercul isi restrange diametrul treptat-treptat, pana ramanem singuri sau aproape singuri.

O frumoasa pilda spunea asa: Un tanar, dupa o viata scurta, dar virtuoasa insa in care nu prea avusese prieteni, el fusese corect cu toata lumea, dar mereu distant in relatiile cu ceilalti , ajunge la portile Raiului. Acolo il intampina Sfantul Petru. Acesta il cerceteaza cu o privire intrebatoare, pentru ca, in final, sa-i spuna: Tinere, vad intr-adevar ca nu ai facut multe pacate si nedreptati in viata ta, dar totusi nu pot sa iti deschid poarta Raiului pentru ca, dragul meu, aici nimeni nu poate sa ajunga singur . i tanarul revine la existenta sa de mai inainte, straduindu-se sa ii cuprinda in inima sa pe toti cei pe care ii intalnea in viata, pentru ca atunci cand va ajunge din nou in fata portii Raiului sa nu fie singur, ci in inima sa sa fie cuprinsi toti oamenii pe care vreodata ii va fi intalnit pe pamant. Cu siguranta ca nu i-au iesit in cale doar oameni...