Omul frumos – Duminica a 23-a după Rusalii
In vremea aceea a venit Iisus cu corabia in tinutul Gherghesenilor, care este in fata Galileei. Si, iesind pe uscat, L-a intampinat un barbat din cetate, care avea demon si care de multa vre me nu mai punea haina pe el si in casa nu mai locuia, ci prin morminte. Va zandu-L pe Iisus, a strigat, a []In vremea aceea a venit Iisus cu corabia in tinutul Gherghesenilor, care este in fata Galileei. Si, iesind pe uscat, L-a intampinat un barbat din cetate, care avea demon si care de multa vre me nu mai punea haina pe el si in casa nu mai locuia, ci prin morminte. Va zandu-L pe Iisus, a strigat, a cazut inaintea Lui si cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dum nezeu Celui Preainalt? Rogu-Te, nu ma chinui!, fiindca poruncea duhului necurat sa iasa din om, pentru ca de multi ani il stapanea; si era legat in lan turi si in obezi, pazindu-l, dar el, sfaramand le gaturile, era dus de demon in pus tie. Si l-a intrebat Iisus, zicand: Care-ti este nu mele? Iar el a zis: Legiune. Caci demoni multi intrasera in el. Si-L rugau sa nu le porunceasca sa mearga in adanc. Si era acolo o turma mare de porci, care pasteau pe munte. Si L-au rugat sa le ingaduie sa intre in ei; iar El le-a ingaduit. Si, iesind de monii din om, au intrat in porci, iar turma s-a aruncat de pe tarm in lac si s-a ine cat. Iar pa zi torii, vazand ce s-a intamplat, au fu git si au vestit in cetate si prin sate. Atunci au iesit locuitorii sa vada ce s-a intamplat si au venit la Iisus si au gasit pe omul din care iesi sera de mo nii, im bra cat si intreg la minte, se zand jos, la picioarele lui Iisus, si s-au infrico sat. Iar cei ce vazusera le-au spus cum a fost izbavit demo ni za tul. Si L-a rugat pe El toata multimea din ti nutul Gher ghe senilor sa plece de la ei, caci erau cuprinsi de frica mare. Atunci El, intrand in corabie, S-a intors inapoi. Iar barbatul din care iesisera de monii Il ruga sa ramana cu El. Iisus insa i-a dat drumul, zicand: Intoarce-te la casa ta si spune cat bine ti-a facut tie Dumnezeu. Si el a plecat, vestind in toata cetatea cat bine i-a facut Iisus (Luca 8, 26-39).
Dumnezeu l-a creat pe om frumos. Creat dupa chipul lui Dumnezeu, omul in in te gra litatea sa este frumos. La sfar situl aducerii in existenta a celor vazute, Creatorul le pri ves te pe toate si constata ca sunt foar te fru moase/bune . Creatorul i-a daruit creaturii si ceva din fru mu setea Lui! Greu de cuantificat si de cuprins in tipare stricte, fru mu setea este simtita si traita ca o u n icitate si o sublimitate a umanului.
Venit in lume, Hristos i-a intalnit nemijlocit, concret, fizic pe oameni, adica pe cei care prin El s-au facut (Ioan 1, 3). Insa, ce a descoperit, adesea? O creatura afectata de pacat si de rautate, de duplicitate si chiar de uratenie. Iar fragmentul evanghelic al duminicii de astazi ne evoca aceasta stare de fapt: demonizatul din Ghergheseni locuia in morminte, nu in casa; traia singur, nu cu familia si cu cei dragi; se credea liber, dar era nevoie sa fie pus in lanturi; era gol de cele interioare, dar considera si ca nu are nevoie de haine; credea ca prin felul lui de vietuire era stapan pe sine insusi, dar in fapt era manat de demon in pustie (Luca 8, 29).
Dumnezeu il creeaza pe om pentru viata, insa demonizatul locuieste printre trupurile mortilor. Dumnezeu il aduce pe om in existenta spre a fi bucurie semenilor si pentru ca omul sa poata spune despre celalalt om tu esti bucuria mea , insa creatura din tinutul pe care Hristos il vizita este infricosatoare si oamenii fug din calea lui. Dumnezeu il doreste pe om aproape de Sine si cu Sine, insa posedatul Il respinge pe Dumnezeu Insusi: `Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul Dumnezeului Celui Preainalt? (Luca 8, 28) .
Unde este frumusetea omului?Cum a ajuns omul astfel? Raspunsul cu privire la demonizatul din Evanghelia de astazi pare sa fie simplu: frumusetea a fost pierduta prin faptul ca omul se afla sub stapanirea definitiva a raului, o stapanire care se vedea cu ochiul liber, caci demonii pusesera stapa nire chiar si pe trup, nu doar pe suflet! Dar raspunsul devine complicat daca ne intrebam cu privire la pierderea subtila si discreta a frumusetii umane, cand nu vedem in afara daca omul este stapanit de cel rau. Astazi pare sa nu mai existe demonizati in forme grave. Dar nu cumva diavolul ne sta paneste in forme mai putin vizibile tocmai pentru ca noi sa nu luam seama la prezenta lui? Un ganditor crestin spunea ca cea mai mare siretenie a diavolului este sa ne faca sa credem ca el nu existaOmul este facut frumos de catre Dumnezeu pentru ca El vrea ca omul sa fie al Lui,...
Dumnezeu l-a creat pe om frumos. Creat dupa chipul lui Dumnezeu, omul in in te gra litatea sa este frumos. La sfar situl aducerii in existenta a celor vazute, Creatorul le pri ves te pe toate si constata ca sunt foar te fru moase/bune . Creatorul i-a daruit creaturii si ceva din fru mu setea Lui! Greu de cuantificat si de cuprins in tipare stricte, fru mu setea este simtita si traita ca o u n icitate si o sublimitate a umanului.
Venit in lume, Hristos i-a intalnit nemijlocit, concret, fizic pe oameni, adica pe cei care prin El s-au facut (Ioan 1, 3). Insa, ce a descoperit, adesea? O creatura afectata de pacat si de rautate, de duplicitate si chiar de uratenie. Iar fragmentul evanghelic al duminicii de astazi ne evoca aceasta stare de fapt: demonizatul din Ghergheseni locuia in morminte, nu in casa; traia singur, nu cu familia si cu cei dragi; se credea liber, dar era nevoie sa fie pus in lanturi; era gol de cele interioare, dar considera si ca nu are nevoie de haine; credea ca prin felul lui de vietuire era stapan pe sine insusi, dar in fapt era manat de demon in pustie (Luca 8, 29).
Dumnezeu il creeaza pe om pentru viata, insa demonizatul locuieste printre trupurile mortilor. Dumnezeu il aduce pe om in existenta spre a fi bucurie semenilor si pentru ca omul sa poata spune despre celalalt om tu esti bucuria mea , insa creatura din tinutul pe care Hristos il vizita este infricosatoare si oamenii fug din calea lui. Dumnezeu il doreste pe om aproape de Sine si cu Sine, insa posedatul Il respinge pe Dumnezeu Insusi: `Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul Dumnezeului Celui Preainalt? (Luca 8, 28) .
Unde este frumusetea omului?Cum a ajuns omul astfel? Raspunsul cu privire la demonizatul din Evanghelia de astazi pare sa fie simplu: frumusetea a fost pierduta prin faptul ca omul se afla sub stapanirea definitiva a raului, o stapanire care se vedea cu ochiul liber, caci demonii pusesera stapa nire chiar si pe trup, nu doar pe suflet! Dar raspunsul devine complicat daca ne intrebam cu privire la pierderea subtila si discreta a frumusetii umane, cand nu vedem in afara daca omul este stapanit de cel rau. Astazi pare sa nu mai existe demonizati in forme grave. Dar nu cumva diavolul ne sta paneste in forme mai putin vizibile tocmai pentru ca noi sa nu luam seama la prezenta lui? Un ganditor crestin spunea ca cea mai mare siretenie a diavolului este sa ne faca sa credem ca el nu existaOmul este facut frumos de catre Dumnezeu pentru ca El vrea ca omul sa fie al Lui,...
