PURTĂM UN NUME ŞI EL NE OBLIGĂ!
Urmariti dar pilda lui Dumnezeu ca niste copii preaiubiti Acum sunteti lumina in Domnul. Umblati ca niste copii ai luminii (Efes. 5, 1; 8). O intamplare plina de invatatura si de adanca cercetare a relatiei noastre cu Dumnezeu o gasim in cartea noastra cu istorioare: In armata lui Alexandru cel Mare a fost observat un []Urmariti dar pilda lui Dumnezeu ca niste copii preaiubiti Acum sunteti lumina in Domnul. Umblati ca niste copii ai luminii (Efes. 5, 1; 8).
O intamplare plina de invatatura si de adanca cercetare a relatiei noastre cu Dumnezeu o gasim in cartea noastra cu istorioare: In armata lui Alexandru cel Mare a fost observat un soldat care era vazut mai mult in urma decat in prima linie. Celebrul cuceritor a fost semnalat de aceasta atitudine si il chema la explicatii. Cum te numesti? Alexandru! raspunse soldatul.
Bravul conducator il cerceta din crestet pana in talpi, apoi il privi in ochi si-i zise: Urca in atac si lupta, sau schimba-ti numele!Comportarea noastra corespunde, oare, numelui pe care-l purtam? Este in inima noastra necredinciosie, in purtarea noastra, lipsa de evlavie, in viata noastra, lipsa de interes pentru lucrurile lui Dumnezeu? Dovedeste inima noastra mai mult atasament fata de lucrurile pamantesti decat fata de Dumnezeu? Sa ne cercetam si, daca in viata noastra se regasesc aceste carente, sa cautam a ne schimba.
Purtam un nume, acela de ostas, care impune un comportament vrednic de Marele Conducator. Sfantul Grigorie de Nyssa zice: Nu exista si nu a existat o cinste mai mare decat aceea cuprinsa in numele de crestin. Aceasta cinste ne obliga in mod personal de a duce mesajul Sfantului Cuvant la altii, dupa indemnul Sfantului Apostol Pavel: Sa straluciti ca niste lumini in lume, tinand sus Cuvantul Vietii (Fil 2, 15-16).
Prea Sfintitul Irineu Bistriteanul, in revista Arhiepiscopiei Clujului, Renasterea , din ianuarie 1997, ne da cateva indemnuri si explicatii cu privire la numele pe care-l purtam: Vorbind despre crestin si crestinism, este potrivit sa ne...
O intamplare plina de invatatura si de adanca cercetare a relatiei noastre cu Dumnezeu o gasim in cartea noastra cu istorioare: In armata lui Alexandru cel Mare a fost observat un soldat care era vazut mai mult in urma decat in prima linie. Celebrul cuceritor a fost semnalat de aceasta atitudine si il chema la explicatii. Cum te numesti? Alexandru! raspunse soldatul.
Bravul conducator il cerceta din crestet pana in talpi, apoi il privi in ochi si-i zise: Urca in atac si lupta, sau schimba-ti numele!Comportarea noastra corespunde, oare, numelui pe care-l purtam? Este in inima noastra necredinciosie, in purtarea noastra, lipsa de evlavie, in viata noastra, lipsa de interes pentru lucrurile lui Dumnezeu? Dovedeste inima noastra mai mult atasament fata de lucrurile pamantesti decat fata de Dumnezeu? Sa ne cercetam si, daca in viata noastra se regasesc aceste carente, sa cautam a ne schimba.
Purtam un nume, acela de ostas, care impune un comportament vrednic de Marele Conducator. Sfantul Grigorie de Nyssa zice: Nu exista si nu a existat o cinste mai mare decat aceea cuprinsa in numele de crestin. Aceasta cinste ne obliga in mod personal de a duce mesajul Sfantului Cuvant la altii, dupa indemnul Sfantului Apostol Pavel: Sa straluciti ca niste lumini in lume, tinand sus Cuvantul Vietii (Fil 2, 15-16).
Prea Sfintitul Irineu Bistriteanul, in revista Arhiepiscopiei Clujului, Renasterea , din ianuarie 1997, ne da cateva indemnuri si explicatii cu privire la numele pe care-l purtam: Vorbind despre crestin si crestinism, este potrivit sa ne...
