„Faceţi-vă prieteni din mamona al nedreptăţii”
Duminica a XXII-a dupa Rusalii Evanghelia de la Luca 16,19-31 19 Era un om bogat care se imbraca in porfira si in vison, veselindu-se in toate zilele in chip stralucit. 20 Iar un sarac, anume Lazar, zacea inaintea portii lui, plin de bube, 21 poftind sa se sature din cele ce cadeau de la masa []Duminica a XXII-a dupa RusaliiEvanghelia de la Luca 16,19-3119 Era un om bogat care se imbraca in porfira si in vison, veselindu-se in toate zilele in chip stralucit. 20 Iar un sarac, anume Lazar, zacea inaintea portii lui, plin de bube, 21 poftind sa se sature din cele ce cadeau de la masa bogatului; dar si cainii venind, lingeau bubele lui. 22 i a murit saracul si a fost dus de catre ingeri in sanul lui Avraam. A murit si bogatul si a fost inmormantat. 23 i in iad, ridicandu-si ochii, fiind in chinuri, el a vazut de departe pe Avraam si pe Lazar in sanul lui. 24 i el, strigand, a zis: Parinte Avraame, fie-ti mila de mine si trimite pe Lazar sa-si ude varful degetului in apa si sa-mi racoreasca limba, caci ma chinuiesc in aceasta vapaie. 25 Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ti aminte ca ai primit cele bune ale tale in viata ta, si Lazar, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mangaie, iar tu te chinuiesti. 26 i peste toate acestea, intre noi si voi s-a intarit prapastie mare, ca cei care voiesc sa treaca de aici la voi sa nu poata, nici cei de acolo sa treaca la noi. 27 Iar el a zis: Rogu-te, dar, parinte, sa-l trimiti in casa tatalui meu, 28 caci am cinci frati, sa le spuna lor acestea, ca sa nu vina si ei in acest loc de chin. 29 i i-a zis Avraam: Au pe Moise si pe prooroci; sa asculte de ei. 30 Iar el a zis: Nu, parinte Avraam, ci, daca cineva dintre morti se va duce la ei, se vor pocai.31 i i-a zis Avraam: Daca nu asculta de Moise si de prooroci, nu vor crede nici daca ar invia cineva dintre morti. 1. Faceti-va prieteni din mamona al nedreptatii . Parabola despre bogatul nemilostiv si saracul Lazar se desfasoara in doua acte consecutive: primul se petrece pe pamant (v. 19-22); iar al doilea in viata de dincolo (v. 23-31). Ea continua lectia parabolei de la inceputul capitolului, despre iconomul necredincios (Lc 16,1-9). Acesta a stiut sa foloseasca bogatia, care nici nu era a sa, pentru a-si asigura o situatie buna in viitor. Mantuitorul extrage si lectia acestei pilde, prin indemnul: Faceti-va prieteni din mamona al nedreptatii, ca atunci cand veti fi saraci, sa va primeasca aceia in corturile cele vesnice (Lc 16,9). Textul este dificil numai a prima vedere. Lectia parabolei este inteleapta folosire a banilor si, in general, a bogatiei pamantesti (in aramaica mamona inseamna bani , bogatie ) pentru a ne asigura primirea in Imparatia lui Dumnezeu. Este vorba de folosirea lor pentru ajutorarea saracilor, cum ne arata alte texte lucanice (cf., mai ales Lc 12,33). Acest mamona este numit al nedreptatii nu numai pentru ca, in general, la originea oricarei mari bogatii sta nedreptatea (Sfantul Ioan Gura de Aur), nici numai ca, de foarte multe ori, bogatia este cauza a pacatului, ci mai ales pentru ca bogatia prin care suntem invitati sa ne facem prieteni nu este, de fapt, a noastra. Ca si iconomul din parabola, noi nu suntem altceva decat administratori ai ei. Totul e sa stim a folosi intelepteste si spre folosul propriu aceasta bogatie care, de fapt, nu ne apartine. Cum n-a stiut s-o foloseasca bogatul cel nemilostiv. i cum, vai, atatia oameni nu stiu s-o foloseasca spre binele lor, ci isi fac din ea mijloc de pierzare.
Aceasta a doua parabola ilustreaza elocvent un cuvant rostit anterior de Mantuitorul (in v. 15b): ceea ce la oameni este inalt il infatiseaza pe bogat in slava sa pamanteasca; iar uraciune este inaintea lui Dumnezeu arata aruncarea sa in iad.2. Bogatul nemilostiv si saracul Lazar. Bogatul este personajul negativ al parabolei. Nu pentru ca este bogat, ci pentru ca-si foloseste bogatia numai pentru sine. El se imbraca in porfira si in vison , adica in hainele care in acea vreme erau cele mai luxoase si cele mai scumpe. Porfira isi datora denumirea vopselei rosii care se extragea dintr-o molusca marina (lat. murex) si se folosea pentru vesmantul de deasupra; iar visonul era o tesatura fina din in egiptean, folosita pentru vesmintele de dedesubt. Cele doua cuvinte apar impreuna si in alte texte biblice (Prov 31,22; Apoc 18,12.16). Dar nu numai in imbracaminte era excesiv bogatul; spunand ca se veselea in toate zilele in chip stralucit , parabola arata ca bogatul isi oferea continuu o viata de lux si de placeri.
In contrast cu el apare omul sarac si plin de bube care zacea la poarta casei lui (cuvantul pulwna folosit in original pentru poarta inseamna o poarta monumentala sau un portic, ceea ce indica maretia casei bogatului). Ca niciodata in parabolele Mantuitorului, acest sarac are un nume; Lazar este o prescurtare a numelui Eleazar, care inseamna Dumnezeu m-a ajutat sau Dumnezeu este ajutorul meu . Numele se potriveste foarte bine acestui om, caruia Dumnezeu i-a rasplatit suferintele. Dupa Tertulian (Despre suflet, VII, in vol. Apologeti de limba latina, PSB, 3, Bucuresti, 1981, p. 268), faptul ca se da acest nume ar fi un indiciu ca aici nu am avea de-a face, de fapt, cu o parabola, ci cu istorisirea unui fapt real. Unii comentatori au crezut ca exista o legatura intre acest nume si Lazar din Betania: el, intr-adevar, a inviat din morti si totusi cei rai nu s-au pocait (cf. v. 30). Desi aceasta posibilitate nu este exclusa, totusi este mai probabil ca numele sugereaza pur si simplu starea neajutorata a acestui cersetor, pe care numai Dumnezeu il ajuta.
Lazar, grav bolnav faptul ca era plin de bube este, poate, un indiciu ca suferea de o forma de lepra necontagioasa , nu avea cum sa-si castige painea. Sta la poarta casei din care rasunau zgomotele ospetelor zilnice, poftind sa se sature din cele ce cadeau de la masa bogatului (v. 21a); cainii fara stapan, si ei in asteptarea acelorasi ramasite, ii tineau tovarasie. Cum Lazar era mai mult gol decat imbracat si cu ranile nelegate, cainii, de care nu era in stare sa se apere, lingeau bubele lui (v. 21b) un indiciu in plus al starii sale mizerabile. Parabola nu reda vreun cuvant de-al lui Lazar. Ea lasa impresia ca acest om si-a purtat fara murmur si cu deplina incredere in Dumnezeu crucea suferintei si a lipsurilor. De aceea, desigur, a si fost rasplatit in viata de dincolo. Nu saracia in sine este o virtute; cum nici bogatia in sine nu este pricina de pedeapsa. Nu pentru saracie a fost rasplatit Lazar, ci pentru credinta si rabdarea sa. Iar bogatul a fost pedepsit pentru egoismul sau, pentru lipsa sa de iubire si de mila fata de aproapele.3. Sanul lui Avraam . A doua scena a parabolei indica, intr-adevar, o inversare completa a situatiei. A murit mai intai saracul si sufletul sau a fost dus de ingeri in sanul lui Avraam . Credinta ca sufletele dreptilor sunt duse in rai de ingeri era prezenta in iudaism, cum o arata un targum la Cantarea Cantarilor 4,12. Iar expresia in (sau: la) sanul lui Avraam , un sinonim pentru rai , arata ca in lumea de dincolo Lazar isi odihneste capul la sanul credinciosului Avraam, ca un copil in bratele atotiubitoare ale tatalui sau, bucurandu-se de aceeasi fericire ca si el. Dimpotriva, in ce priveste moartea bogatului, parabola nu ne spune nimic altceva decat ca a fost inmormantat . El a avut parte, desigur, de o inmormantare fastuoasa, pe masura slavei sale pamantesti; aceasta i-a si fost singura rasplata .4. Iad si gheena. Dupa conceptia ebraica, dupa moarte toate sufletele merg in locuinta mortilor (in ebraica: seol; in greaca: hades, adica iad). In Sfanta Scriptura se face distinctie intre iad si gheena. Daca iadul este locul petrecerii sufletelor in asteptarea invierii, indiferent daca este vorba de sufletele dreptilor sau ale pacatosilor (cf., de pilda, Fapte 2,27, care citeaza Ps 15,10 si unde este vorba de petrecerea in iad a sufletului lui Mesia), gheena este locul pedepsei eshatologice si in ea vor fi aruncate deopotriva, dupa inviere si judecata de obste, si sufletele si trupurile celor rai (cf. Mt 10,28). Adaugam ca acest cuvant provine de la denumirea unei ravine aflata in vestul si sudul Ierusalimului, o vale blestemata, asociata cu focul si cu moartea, unde, dupa Ieremia, erau sacrificati copii lui Moloh si lui Baal (Ier. 7,31-32; 19,6; 32,35). Aceasta vale este numita in Vechiul Testament (in ebraica) fie ghe ben Hinnom, valea fiilor lui Hinnom (Ios 18,16a; IV Regi 23,10; Ier 7,31-32; 19,6; 32,35), fie ghe Hinnom, valea (lui) Hinnom (Ios 18,16b), fie simplu ghe, valea (Ier 2,23; II Paral 26,9; Neem 2,13.15; 3,13). Regele Iosia a profanat valea (cu oase de oameni ), spre a pune capat cultului pagan practicat acolo (IV Regi 23,10-14); dar acest cult a fost reluat sub Ioiachim. Ieremia a profetit ca va veni ziua cand aceasta vale va fi numita valea uciderii (Ier 7,30-32). In literatura rabinica, cuvantul folosit in mod obisnuit pentru locul pedepsei celei vesnice va fi ghehinnom, (= gheena). Aceasta, desigur, si pentru ca valea cu acest nume a ajuns sa fie folosita ca loc de depozitare a gunoaielor orasului, unde ardea un foc permanent. Intelegem de ce aceasta denumire este folosita in Sfintele Evanghelii (frecvent in Mt si Mc si numai o singura data, in 12,5, in Lc), pentru locul unde viermele nu doarme si focul nu se stinge .5. Despre starea sufletelor dupa moarte. Desi nu este intentia principala a acestei parabole de a ne da o invatatura eshatologica, totusi ea ne arata ca inca inainte de invierea trupurilor si de judecata de obste sufletele celor morti sunt rasplatite sau pedepsite, dupa...
Aceasta a doua parabola ilustreaza elocvent un cuvant rostit anterior de Mantuitorul (in v. 15b): ceea ce la oameni este inalt il infatiseaza pe bogat in slava sa pamanteasca; iar uraciune este inaintea lui Dumnezeu arata aruncarea sa in iad.2. Bogatul nemilostiv si saracul Lazar. Bogatul este personajul negativ al parabolei. Nu pentru ca este bogat, ci pentru ca-si foloseste bogatia numai pentru sine. El se imbraca in porfira si in vison , adica in hainele care in acea vreme erau cele mai luxoase si cele mai scumpe. Porfira isi datora denumirea vopselei rosii care se extragea dintr-o molusca marina (lat. murex) si se folosea pentru vesmantul de deasupra; iar visonul era o tesatura fina din in egiptean, folosita pentru vesmintele de dedesubt. Cele doua cuvinte apar impreuna si in alte texte biblice (Prov 31,22; Apoc 18,12.16). Dar nu numai in imbracaminte era excesiv bogatul; spunand ca se veselea in toate zilele in chip stralucit , parabola arata ca bogatul isi oferea continuu o viata de lux si de placeri.
In contrast cu el apare omul sarac si plin de bube care zacea la poarta casei lui (cuvantul pulwna folosit in original pentru poarta inseamna o poarta monumentala sau un portic, ceea ce indica maretia casei bogatului). Ca niciodata in parabolele Mantuitorului, acest sarac are un nume; Lazar este o prescurtare a numelui Eleazar, care inseamna Dumnezeu m-a ajutat sau Dumnezeu este ajutorul meu . Numele se potriveste foarte bine acestui om, caruia Dumnezeu i-a rasplatit suferintele. Dupa Tertulian (Despre suflet, VII, in vol. Apologeti de limba latina, PSB, 3, Bucuresti, 1981, p. 268), faptul ca se da acest nume ar fi un indiciu ca aici nu am avea de-a face, de fapt, cu o parabola, ci cu istorisirea unui fapt real. Unii comentatori au crezut ca exista o legatura intre acest nume si Lazar din Betania: el, intr-adevar, a inviat din morti si totusi cei rai nu s-au pocait (cf. v. 30). Desi aceasta posibilitate nu este exclusa, totusi este mai probabil ca numele sugereaza pur si simplu starea neajutorata a acestui cersetor, pe care numai Dumnezeu il ajuta.
Lazar, grav bolnav faptul ca era plin de bube este, poate, un indiciu ca suferea de o forma de lepra necontagioasa , nu avea cum sa-si castige painea. Sta la poarta casei din care rasunau zgomotele ospetelor zilnice, poftind sa se sature din cele ce cadeau de la masa bogatului (v. 21a); cainii fara stapan, si ei in asteptarea acelorasi ramasite, ii tineau tovarasie. Cum Lazar era mai mult gol decat imbracat si cu ranile nelegate, cainii, de care nu era in stare sa se apere, lingeau bubele lui (v. 21b) un indiciu in plus al starii sale mizerabile. Parabola nu reda vreun cuvant de-al lui Lazar. Ea lasa impresia ca acest om si-a purtat fara murmur si cu deplina incredere in Dumnezeu crucea suferintei si a lipsurilor. De aceea, desigur, a si fost rasplatit in viata de dincolo. Nu saracia in sine este o virtute; cum nici bogatia in sine nu este pricina de pedeapsa. Nu pentru saracie a fost rasplatit Lazar, ci pentru credinta si rabdarea sa. Iar bogatul a fost pedepsit pentru egoismul sau, pentru lipsa sa de iubire si de mila fata de aproapele.3. Sanul lui Avraam . A doua scena a parabolei indica, intr-adevar, o inversare completa a situatiei. A murit mai intai saracul si sufletul sau a fost dus de ingeri in sanul lui Avraam . Credinta ca sufletele dreptilor sunt duse in rai de ingeri era prezenta in iudaism, cum o arata un targum la Cantarea Cantarilor 4,12. Iar expresia in (sau: la) sanul lui Avraam , un sinonim pentru rai , arata ca in lumea de dincolo Lazar isi odihneste capul la sanul credinciosului Avraam, ca un copil in bratele atotiubitoare ale tatalui sau, bucurandu-se de aceeasi fericire ca si el. Dimpotriva, in ce priveste moartea bogatului, parabola nu ne spune nimic altceva decat ca a fost inmormantat . El a avut parte, desigur, de o inmormantare fastuoasa, pe masura slavei sale pamantesti; aceasta i-a si fost singura rasplata .4. Iad si gheena. Dupa conceptia ebraica, dupa moarte toate sufletele merg in locuinta mortilor (in ebraica: seol; in greaca: hades, adica iad). In Sfanta Scriptura se face distinctie intre iad si gheena. Daca iadul este locul petrecerii sufletelor in asteptarea invierii, indiferent daca este vorba de sufletele dreptilor sau ale pacatosilor (cf., de pilda, Fapte 2,27, care citeaza Ps 15,10 si unde este vorba de petrecerea in iad a sufletului lui Mesia), gheena este locul pedepsei eshatologice si in ea vor fi aruncate deopotriva, dupa inviere si judecata de obste, si sufletele si trupurile celor rai (cf. Mt 10,28). Adaugam ca acest cuvant provine de la denumirea unei ravine aflata in vestul si sudul Ierusalimului, o vale blestemata, asociata cu focul si cu moartea, unde, dupa Ieremia, erau sacrificati copii lui Moloh si lui Baal (Ier. 7,31-32; 19,6; 32,35). Aceasta vale este numita in Vechiul Testament (in ebraica) fie ghe ben Hinnom, valea fiilor lui Hinnom (Ios 18,16a; IV Regi 23,10; Ier 7,31-32; 19,6; 32,35), fie ghe Hinnom, valea (lui) Hinnom (Ios 18,16b), fie simplu ghe, valea (Ier 2,23; II Paral 26,9; Neem 2,13.15; 3,13). Regele Iosia a profanat valea (cu oase de oameni ), spre a pune capat cultului pagan practicat acolo (IV Regi 23,10-14); dar acest cult a fost reluat sub Ioiachim. Ieremia a profetit ca va veni ziua cand aceasta vale va fi numita valea uciderii (Ier 7,30-32). In literatura rabinica, cuvantul folosit in mod obisnuit pentru locul pedepsei celei vesnice va fi ghehinnom, (= gheena). Aceasta, desigur, si pentru ca valea cu acest nume a ajuns sa fie folosita ca loc de depozitare a gunoaielor orasului, unde ardea un foc permanent. Intelegem de ce aceasta denumire este folosita in Sfintele Evanghelii (frecvent in Mt si Mc si numai o singura data, in 12,5, in Lc), pentru locul unde viermele nu doarme si focul nu se stinge .5. Despre starea sufletelor dupa moarte. Desi nu este intentia principala a acestei parabole de a ne da o invatatura eshatologica, totusi ea ne arata ca inca inainte de invierea trupurilor si de judecata de obste sufletele celor morti sunt rasplatite sau pedepsite, dupa...
