1. Cat de putini sunt bogatii, mosierii si avutii care se gandesc la saracie, la goliciune si la foamete in vremea cand ar trebui cel mai mult sa gandeasca! Cat de putini norocosi gandesc la nenorocirea care le poate veni intr-o clipa! De aceea numarul inteleptilor este atat de mic si al nebunilor, atat de []1. Cat de putini sunt bogatii, mosierii si avutii care se gandesc la saracie, la goliciune si la foamete in vremea cand ar trebui cel mai mult sa gandeasca!Cat de putini norocosi gandesc la nenorocirea care le poate veni intr-o clipa!De aceea numarul inteleptilor este atat de micsi al nebunilor, atat de mare.2. Intr-adevar, cat de putini sunt oamenii cuminti,care sa stie sa se poarte cu intelepciune in zilele cand le surade soarta! Adica in zilele acelea care sunt cele mai putine si mai nestatornice dintr-o viata. Dar care pot nimici pe vesnicie intreaga viata aceasta.3. Nu numai in Istoria Omenirii, ci chiar si in viata de fiecare zi, prin care noi insine trecem,putem vedea limpede cat de putini dintre cei ingamfati si rai scapa de prabusire si de pedeapsa.

Totusi, marea multime a celorlalti,care fac tot ca si eisi pe care daca nu azi, maine sigur ii asteapta aceeasi soarta, ori pe pamant, ori sub el nu invata nimicIar pentru cine nu vrea sa invete nimic si din nimic, pierzarea este singura soarta care il asteapta.4. Cand ii merge bine, omul crede ca niciodata nu va ajunge sa-i mearga rau.

Cand e tanar, i se pare ca niciodata nu va imbatrani.

Cand este sanatos, ca niciodata nu va fi bolnavCand este sus, ca va ramane totdeauna acoloCand este bogat, nu gandeste la saracie.

Cand ii merg din plin toate inselatoriile si hotiile lui, nebunul este in stare sa le faca fara nici sa gandeasca deloc la urmari.

De aceea totdeauna il afla nepregatit.5. Cand ii merge bine , nebunul om se lauda, se increde, se umfla si i se pare ca niciodata nu se mai poate dezumfla.

Ca, in prima clipa de rau, sa se afunde in mlastina fara nici o nadejde.6. Indata ce vremea indurarii, a rabdarii si asteptarii lui Dumnezeu se sfarsestesi ocrotirea lui Dumnezeu se abate de la omul ingamfatindata ce bunavointa si binefacerile Domnului se intorc de la el,indata ce Mana Domnului se inchide si se retrage vai, cat de repede i se vestejeste tineretea nebunuluisi se usuca vitejia celui ingamfat!7. Cat de grabnic se rupe scaunul si cad toate pernele de sub cel tiran!Cat de pe neasteptate i se spulbera averile, norocul, tovarasia si sperantele celui trufas!Cat de jalnic si nefericit sfarseste toata mandria nebuneasca a omului care uita de Dumnezeu,adica a celui ce uita de tot ceea ce este intelept, echilibrat, cinstit, frumos, drept si bun8. O, om slab, mai slab ca o pareresi mai usor ca un fulg,mai trecator ca un vis, nu te mai ingamfa prosteste niciodatasi nu uita pe Facatorul tau,nici din ce te-a facut El,ca sa-ti numeri bine zilelesi marginile,si urmele spre a capata singura intelepciune: smerenia!9. Inteleptule, cand iti merge bine mai ales atunci tremura si te cutremura! Nu numai fiindca doar celor rai le merge bine, in mod obisnuit (Mal 3, 15),dar si pentru ca aceste zile, de obicei, sunt foarte putine si tin si mai putin!10. Omule, curand locul tau il vor lua altiiPregateste-te...