Era o zi de sarbatoare, pe la ora opt si jumatate seara. Dupa o munca intensa si fara pic de odihna in domeniul spiritual-crestin, am iesit in oras, manat de anumite treburi. Pe strazile din centru, lume multa. Masini, trasuri, autobuze, alearga toate in goana mare, trans portand de la un capat la altul multi mile nerabdatoare. []Era o zi de sarbatoare, pe la ora opt si jumatate seara. Dupa o munca intensa si fara pic de odihna in domeniul spiritual-crestin, am iesit in oras, manat de anumite treburi. Pe strazile din centru, lume multa. Masini, trasuri, autobuze, alearga toate in goana mare, trans portand de la un capat la altul multi mile nerabdatoare. M-am oprit cateva clipe, am stat si am privit acest ta blou adanc zguduitor. In goana aceasta nebunia, am stat si m-am intrebat: Unde alearga aceasta lume atata de zorita? Ce doreste, ce cauta si unde mer ge? Impresionant si zguduitor tablou! O lume care alearga dupa vant! O lume care alearga in goana mare spre pieire. Se duce singura la moarte. Intocmai omului legat la ochii aman doi, aceasta lume se prabuseste intr-o groaznica prapastie: pacatul, care roade trupul si nimiceste sufletul. O, lume neintelegatoare! Cum alergi ata ta de zorita in gura lui satan, vrajma sul tau de moarte?! Cantarea lui atata de seducatoare ti-a furat fiinta pe care spre robie, cu voie astazi, i-o in credintezi! Sarmane suflete inca tusate! De ce nu intelegeti oare ca toate acestea...