SUFERINŢA VERIFICĂ CALITATEA CREDINŢEI
Suferinta verifica calitatea credintei si statornicia ei in nasterea din nou. Pe drept cuvant, spunem ca suferinta, in conceptia crestina, este taina. In ochii necredinciosilor, existenta raului si a suferintelor in lume serveste ca cel mai puternic argu-ment, ca arma solida contra credintei, a proniei dumnezeiesti, a existentei lui Dumnezeu. Plinatatea raului in lume nu []Suferinta verifica calitatea credintei si statornicia ei in nasterea din nou.
Pe drept cuvant, spunem ca suferinta, in conceptia crestina, este taina. In ochii necredinciosilor, existenta raului si a suferintelor in lume serveste ca cel mai puternic argu-ment, ca arma solida contra credintei, a proniei dumnezeiesti, a existentei lui Dumnezeu. Plinatatea raului in lume nu poate fi si nu este creatia lui Dumnezeu, Care e intelept si-i preabun.
Suferinta pe pamant ne spune un mare ganditor crestin este calea spre curatire de pacat, sau rascumparare de rau, calea spre bine, calea spre Imparatia lui Dumnezeu. In Imparatia lui Dumnezeu se intra prin multe scarbe. i nu se dobandeste fara lupta cu raul. Raul duce lupta cu binele pretutindeni: in noi insine, in societate, in natura. Astfel ca suferinta, in conditiile vietii pamantesti, este legata neintre-rupt cu insusi binele pe pamant. Binele este cruce. Tot ce tinde spre bine este umilit, supus suferintei. In crestinism, suferinta nu-i nenorocire, ci-i o cruce, care se transforma in eroism, cand te supui benevol vointei celei nepatrunse a lui Dumnezeu, spre a te curati prin suferinta.
Crucea este binele, suferinta pentru triumful binelui in lume. Prin cruce, Dumnezeu ni se descopera ca dragoste nesfarsita, ca dragoste sfanta pentru fericirea omului. Nu exista alta cale spre fericire afara de dragostea catre Dumnezeu, inlaturarea raului, abaterea de la rau, si nici alt mijloc mai bun pentru curatirea de pacate si intarirea in bine ca suferinta. Dupa Sf. Ap. Pavel, suferintele indreapta gandul spre Dumnezeu, produce in om intristare dupa Dumnezeu (II Cor 7, 10), dupa voia Lui. i...
Pe drept cuvant, spunem ca suferinta, in conceptia crestina, este taina. In ochii necredinciosilor, existenta raului si a suferintelor in lume serveste ca cel mai puternic argu-ment, ca arma solida contra credintei, a proniei dumnezeiesti, a existentei lui Dumnezeu. Plinatatea raului in lume nu poate fi si nu este creatia lui Dumnezeu, Care e intelept si-i preabun.
Suferinta pe pamant ne spune un mare ganditor crestin este calea spre curatire de pacat, sau rascumparare de rau, calea spre bine, calea spre Imparatia lui Dumnezeu. In Imparatia lui Dumnezeu se intra prin multe scarbe. i nu se dobandeste fara lupta cu raul. Raul duce lupta cu binele pretutindeni: in noi insine, in societate, in natura. Astfel ca suferinta, in conditiile vietii pamantesti, este legata neintre-rupt cu insusi binele pe pamant. Binele este cruce. Tot ce tinde spre bine este umilit, supus suferintei. In crestinism, suferinta nu-i nenorocire, ci-i o cruce, care se transforma in eroism, cand te supui benevol vointei celei nepatrunse a lui Dumnezeu, spre a te curati prin suferinta.
Crucea este binele, suferinta pentru triumful binelui in lume. Prin cruce, Dumnezeu ni se descopera ca dragoste nesfarsita, ca dragoste sfanta pentru fericirea omului. Nu exista alta cale spre fericire afara de dragostea catre Dumnezeu, inlaturarea raului, abaterea de la rau, si nici alt mijloc mai bun pentru curatirea de pacate si intarirea in bine ca suferinta. Dupa Sf. Ap. Pavel, suferintele indreapta gandul spre Dumnezeu, produce in om intristare dupa Dumnezeu (II Cor 7, 10), dupa voia Lui. i...
