„Dumnezeu revendică întreg omul”
Inaltpreasfintitul Calinic, Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor Pentru a intra in Imparatia Cerurilor, cel bogat trebuie sa se subtieze atat de mult, adica sa renunte la cele care ii fac placere, incat sa devina transparent lui Dumnezeu. Din acest motiv, cand bogatiile sunt folosite in scopuri filantropice, ele asigura un loc in vesnicie (Luca 16, 9). []Inaltpreasfintitul Calinic, Arhiepiscopul Sucevei si RadautilorPentru a intra in Imparatia Cerurilor, cel bogat trebuie sa se subtieze atat de mult, adica sa renunte la cele care ii fac placere, incat sa devina transparent lui Dumnezeu. Din acest motiv, cand bogatiile sunt folosite in scopuri filantropice, ele asigura un loc in vesnicie (Luca 16, 9). Prin urmare, saracia de buna voie nu este o porunca, ci un indemn, pentru cel care ravneste desavarsirea.
Preacuviosi si Preacucernici Parinti,Iubiti credinciosi si credincioase, cititori si cititoare,Momentul care face subiectul Evangheliei citite astazi, retinuta de evanghelistii sinoptici (Matei 19, 16-30; Marcu 10, 17-31 si Luca 18, 18-30), a urmat binecuvantarii pruncilor (Luca 18, 15-17), indicati drept modele pentru cei care vor sa dobandeasca Imparatia lui Dumnezeu; pericopa evanghelica ne atrage atentia asupra primejdiei bogatiei.
Miscat de cele vazute si auzite, un tanar bogat, in versiunea Sfantului Evanghelist Matei, unul din multime, in versiunea Sfantului Evanghelist Marcu, ori un dregator, in versiunea Sfantului Evanghelist Luca, a venit la Iisus si, plecandu-si genunchiul, i-a zis: Bunule Invatator, ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci? (Luca 18, 18). Intrebarea pusa arata ca era un tanar cu preocupari serioase.
Modul lui de adresare i-a atras atentia lui Hristos. tiut este faptul ca, la evrei, dreptul de a stabili conditiile in care cineva putea dobandi viata de veci apartinea doar lui Dumnezeu. Or, tanarul incredintat ca Iisus este deplin autorizat sa-i dea cele mai bune sfaturi, apeleaza doar la bunatatea Lui. Insa Hristos nu ingaduie sa se aduca vreo stirbire bunatatii lui Dumnezeu si, de aceea, ii arata ca El nu este ca ceilalti invatatori de lege, care acceptau cu prea mare usurinta apelativul bun , uitand ca Dumnezeu este izvorul intelepciunii. Din acest motiv, ii atrage atentia: Pentru ce Ma numesti bun? Nimeni nu este bun, decat unul Dumnezeu. (Luca 18, 19). i indata Hristos l-a trimis la poruncile Legii, date de Dumnezeu prin Moise, spunandu-i: Iar de vrei sa intri in viata, pazeste poruncile (Matei 19, 17). Atunci, dregatorul, nestiind la care porunci face trimitere, l-a intrebat pe Hristos: Care? Intrebarea era indreptatita, intrucat carturarii imparteau poruncile Legii in porunci mari si mici. Insa nu spuneau care dintre ele sunt poruncile mari si care sunt cele mici. Or, pentru a dobandi viata de veci era suficient, spuneau ei, sa implinesti doar poruncile mari. Asa se face ca Hristos i le-a enumerat: Sa nu ucizi, sa nu savarsesti adulter, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb, cinsteste pe tatal tau si pe mama ta si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. (Matei 19, 18-19).
Hristos nu face altceva decat sa-i aminteasca poruncile din Decalog, de la a VI-a la a IX-a si porunca a V-a (Iesirea 20, 12-16; Deuteronomul 5, 16-20). La acestea adauga porunca a X-a (Iesirea 20, 17 si Deuteronomul 5, 21), formulata insa altfel: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti (Matei 19, 19), caci numai cel ce isi iubeste aproapele nu pofteste nimic din cele ce ii apartin. De remarcat este faptul ca iubirea de Dumnezeu nu era inclusa in porunca iubirii aproapelui (Leviticul 19, 18), desi erau numite in mod nedespartit.
Tanarul le-a ascultat, nefiindu-i straine; referatul precizeaza ca le pazise din tineretile sale (Luca 18, 21). i totusi, el era dezorientat; nu se putea defini. Trecea printr-o criza de identitate. Simtea ca cele impuse de legea mozaica, implinite cu toata acrivia, nu sunt suficiente. Se temea ca poate ii scapase din vedere vreo porunca. Asa se si explica rostul intrebarii adresate lui Iisus si de ce cauta un raspuns pertinent, mai ales ca sesizase disponibilitatea lui Hristos de a lega o discutie cu el.
Vazandu-i dorinta de a sti ce-i mai lipseste ca sa dobandeasca viata de veci, Hristos l-a privit cu dragoste (Marcu 10, 21) si i-a spus: Inca una iti lipseste: Vinde toate cate ai si le imparte saracilor, si vei avea comoara in ceruri; si vino de-mi urmeaza Mie. (Luca 18, 22). Consemnarea evanghelistului Marcu puncteaza mai clar perspectiva: Un lucru iti mai lipseste: Mergi, vinde tot ce ai, da saracilor, si vei avea comoara in cer; si apoi, luand crucea, vino si urmeaza Mie (10, 21). Adica, realizeaza-ti coordonatele personalitatii tale dupa modelul Crucii lui Hristos. Caci plinirea Legii este Hristos.
Paradoxul...
Preacuviosi si Preacucernici Parinti,Iubiti credinciosi si credincioase, cititori si cititoare,Momentul care face subiectul Evangheliei citite astazi, retinuta de evanghelistii sinoptici (Matei 19, 16-30; Marcu 10, 17-31 si Luca 18, 18-30), a urmat binecuvantarii pruncilor (Luca 18, 15-17), indicati drept modele pentru cei care vor sa dobandeasca Imparatia lui Dumnezeu; pericopa evanghelica ne atrage atentia asupra primejdiei bogatiei.
Miscat de cele vazute si auzite, un tanar bogat, in versiunea Sfantului Evanghelist Matei, unul din multime, in versiunea Sfantului Evanghelist Marcu, ori un dregator, in versiunea Sfantului Evanghelist Luca, a venit la Iisus si, plecandu-si genunchiul, i-a zis: Bunule Invatator, ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci? (Luca 18, 18). Intrebarea pusa arata ca era un tanar cu preocupari serioase.
Modul lui de adresare i-a atras atentia lui Hristos. tiut este faptul ca, la evrei, dreptul de a stabili conditiile in care cineva putea dobandi viata de veci apartinea doar lui Dumnezeu. Or, tanarul incredintat ca Iisus este deplin autorizat sa-i dea cele mai bune sfaturi, apeleaza doar la bunatatea Lui. Insa Hristos nu ingaduie sa se aduca vreo stirbire bunatatii lui Dumnezeu si, de aceea, ii arata ca El nu este ca ceilalti invatatori de lege, care acceptau cu prea mare usurinta apelativul bun , uitand ca Dumnezeu este izvorul intelepciunii. Din acest motiv, ii atrage atentia: Pentru ce Ma numesti bun? Nimeni nu este bun, decat unul Dumnezeu. (Luca 18, 19). i indata Hristos l-a trimis la poruncile Legii, date de Dumnezeu prin Moise, spunandu-i: Iar de vrei sa intri in viata, pazeste poruncile (Matei 19, 17). Atunci, dregatorul, nestiind la care porunci face trimitere, l-a intrebat pe Hristos: Care? Intrebarea era indreptatita, intrucat carturarii imparteau poruncile Legii in porunci mari si mici. Insa nu spuneau care dintre ele sunt poruncile mari si care sunt cele mici. Or, pentru a dobandi viata de veci era suficient, spuneau ei, sa implinesti doar poruncile mari. Asa se face ca Hristos i le-a enumerat: Sa nu ucizi, sa nu savarsesti adulter, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb, cinsteste pe tatal tau si pe mama ta si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. (Matei 19, 18-19).
Hristos nu face altceva decat sa-i aminteasca poruncile din Decalog, de la a VI-a la a IX-a si porunca a V-a (Iesirea 20, 12-16; Deuteronomul 5, 16-20). La acestea adauga porunca a X-a (Iesirea 20, 17 si Deuteronomul 5, 21), formulata insa altfel: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti (Matei 19, 19), caci numai cel ce isi iubeste aproapele nu pofteste nimic din cele ce ii apartin. De remarcat este faptul ca iubirea de Dumnezeu nu era inclusa in porunca iubirii aproapelui (Leviticul 19, 18), desi erau numite in mod nedespartit.
Tanarul le-a ascultat, nefiindu-i straine; referatul precizeaza ca le pazise din tineretile sale (Luca 18, 21). i totusi, el era dezorientat; nu se putea defini. Trecea printr-o criza de identitate. Simtea ca cele impuse de legea mozaica, implinite cu toata acrivia, nu sunt suficiente. Se temea ca poate ii scapase din vedere vreo porunca. Asa se si explica rostul intrebarii adresate lui Iisus si de ce cauta un raspuns pertinent, mai ales ca sesizase disponibilitatea lui Hristos de a lega o discutie cu el.
Vazandu-i dorinta de a sti ce-i mai lipseste ca sa dobandeasca viata de veci, Hristos l-a privit cu dragoste (Marcu 10, 21) si i-a spus: Inca una iti lipseste: Vinde toate cate ai si le imparte saracilor, si vei avea comoara in ceruri; si vino de-mi urmeaza Mie. (Luca 18, 22). Consemnarea evanghelistului Marcu puncteaza mai clar perspectiva: Un lucru iti mai lipseste: Mergi, vinde tot ce ai, da saracilor, si vei avea comoara in cer; si apoi, luand crucea, vino si urmeaza Mie (10, 21). Adica, realizeaza-ti coordonatele personalitatii tale dupa modelul Crucii lui Hristos. Caci plinirea Legii este Hristos.
Paradoxul...
