(Luca 18, 18-25) a luam aminte! Nu cumva sa credeti ca evanghelia de mai sus ar cere de la noi sa ne vindem averile si sa le dam saracilor, ca sa ne putem mantui. Nu avutia si strangerea ei sunt o piedica pentru Imparatia lui Dumnezeu, ci piedicile sunt betesugurile sufletesti ce le scorneste avutia [](Luca 18, 18-25)a luam aminte! Nu cumva sa credeti ca evanghelia de mai sus ar cere de la noi sa ne vindem averile si sa le dam saracilor, ca sa ne putem mantui. Nu avutia si strangerea ei sunt o piedica pentru Imparatia lui Dumnezeu, ci piedicile sunt betesugurile sufletesti ce le scorneste avutia in sufletul nostru, daca nu bagam de seama. O evanghelie din duminicile trecute ne arata un om pe care avutia il aruncase in bratele bauturilor si desfatarilor, iar evanghelia de mai sus ne arata pe un altul, ce-si facuse din bogatie un idol pe care il avea mai drag si mai de pret decat mantuirea lui sufleteasca. Bogatia de ar curge, nu va lipiti inima de ea, zicea Psalmistul. Dar greseala aceasta este ca oamenii isi lipesc mai mult inima de bogatiile pamantesti decat de Mantuitorul si de bogatiile cele sufletesti.

In multe chipuri si feluri se poate vedea si azi evanghelia de mai sus. Eu am vazut-o si asta-vara intr un sat. Iesisera domnii de la judecatorie in afacerea unui om ce parase pe altul ca s-a bagat cu hotarul spre el. Cel parat tagaduia (cu toate ca se vedea bine ca si-a largit hotarul cu strambul). Atunci judecatorul l-a poftit pe cel parat sa puna juramant. Paratul a stat putin pe ganduri si o data a pus piciorul pe piatra de pe hotar si a jurat, sau mai bine zis si-a dat sufletul pentru o bucata lata de 50 de centimetri de pamant (cam un sfert cat i-ar fi trebuit de groapa). Ca si in chipul de alaturi, si pe omul acela evanghelia il chema sa iasa din lacomie si sa plece dupa Iisus, dar lacomia si diavolul il indemnau de la spate: Nu te lasa, omule sporeste-ti averea! i omul a ascultat glasul lacomiei si L-a parasit pe Iisus pentru o brazda de pamant.

O, cate fac oamenii sa-si sporeasca averile: jura stramb, insala, fura, omoara si isi vand sufletul in sute de feluri, apucati de lacomia de a-si inmulti avutiile. De aceea zice Iisus: Cu anevoie vor intra cei avuti in Imparatia lui Dumnezeu.

Cititorule! La intrebarea ce trebuie sa fac ca sa mos tenesc viata de veci? acesta este raspunsul cel bun: sa pleci dupa Hristos, sa te pui in slujba Lui cu tot ce ai: cu averea ta, cu banii tai, cu inima ta, cu ochii tai, cu mainile tale, cu picioarele tale, cu gura, cu vorba, cu scrisul si sfatul tau. Asta inseamna si sa te lepezi de toate patimile si pacatele tale. Dar sminteala-i tocmai asta ca, in asemanarea omului din evanghelie, oamenii nu-si pun tot ce au in slujba lui Hristos; nu vor sa se desparta de anumite patimi si placeri. Sunt multi crestini foarte evlaviosi pana cand nu-i vorba de punga si averea lor, dar indata ce vrei sa le deschizi si punga pentru vreo fapta buna, ai gatat-o aici.

Crestinilor! Mostenitorii Imparatiei lui Dumnezeu pot fi numai fiii lui Dumnezeu, iar fiii lui Dumnezeu pot fi numai aceia care L-au primit pe Hristos si traiesc cu Hristos; iar a trai cu Hristos inseamna ca El este stapan si poruncitor in casa sufletului nostru....