„Lecţia iubirii şi a împlinirii legii”
Predica Inaltpreasfintitului Parinte Calinic la Duminica a XXVII-a dupa Rusalii (Tamaduirea femeii garbove) Desigur, au fost momente in care Hristos Insusi s-a maniat, insa este o mare diferenta intre mania irationala a liderului spiritual si mania indreptatita si sfanta a Mantuitorului. Daca prima era pricinuita numai de considerente proprii, mania Mantuitorului afirma o atitudine impotriva []Predica Inaltpreasfintitului Parinte Calinic la Duminica a XXVII-a dupa Rusalii (Tamaduirea femeii garbove)Desigur, au fost momente in care Hristos Insusi s-a maniat, insa este o mare diferenta intre mania irationala a liderului spiritual si mania indreptatita si sfanta a Mantuitorului. Daca prima era pricinuita numai de considerente proprii, mania Mantuitorului afirma o atitudine impotriva rautatii dezlantuite, a nedreptatii, a formalismului, a discriminarii, a urii si asupririi; impotriva pervertirilor adevaratului spirit al celor spuse de Dumnezeu in Lege si in prorociPreacuviosi si Preacucernici Parinti,Iubiti credinciosi si credincioase, cititori si cititoare,Sfantul Evanghelist Luca ne prezinta minunea vindecarii unei femei care avea de optsprezece ani un duh de neputinta si care era garbova, de nu putea sa se ridice in sus nicidecum (Luca 13, 11). Motivul garbovirii? Era legata de satana (Luca 13, 16), spune evanghelistul. Ori, vindecarea unor astfel de suferinte era apanajul exclusiv al Celui Preainalt, spune Iisus Sirah (38, 1-6).
Interesant este faptul ca, desi femeia era bolnava, nu neglija sinagoga. Asa se si explica intalnirea neasteptata, intr-o zi de sambata, cu Iisus, pe Care L-a gasit invatand intr-una din sinagogi (Luca 13, 10). Nu era prima data cand Iisus invata in sinagoga; de multe ori consemneaza Sfantul Evanghelist Luca Mantuitorul intarzia in rugaciuni, chiar si de toata noaptea (6, 12).
Vazand-o, Iisus a fost miscat de suferinta femeii si, totodata, de indiferentismul celor din jur. De aceea, a chemat-o, i-a pus mainile asupra ei si i-a zis: Femeie, esti dezlegata de neputinta ta! (Luca 13, 12). De aici si dezlegarea de dupa spovedanie. Purta puterea si lucrarea lui Dumnezeu in Sine Insusi, fiind El Insusi Dumnezeu. i, continua referatul scripturistic, ea indata s-a vindecat si, drept multumire, Il slavea pe Dumnezeu (Luca 13, 13). Astfel, Mantuitorul a pus capat unei suferinte care dura de optsprezece ani. Daca totul s-ar fi oprit aici, ar fi fost foarte bine. Numai ca, in aceste conditii, mai-marele sinagogii, maniindu-se ca Iisus a vindecat-o sambata, zicea multimii: ase zile sunt in care trebuie sa se lucreze; venind deci intr-acestea, vindecati-va, dar nu in ziua sambetei! (Luca 13, 14).
Cei nechibzuiti la vorba sunt ca impunsaturile de sabie (Pilde 12, 18). Mai-marele sinagogii nu putea intelege ca minunile savarsite in zi de sambata erau, de fapt, un raspuns dat formalismului iudaic ridicat la rang de virtute. De altfel, el s-a maniat si si-a exprimat indignarea nu in nume propriu, ci in numele intregii comunitati. Prin aceasta, pe de o parte, isi lua Legea ca scut de aparare, iar pe de alta parte, se folosea de atitudinea multimii, in numele careia vorbea.
Sfantul Apostol Iacov spune ca mania nu lucreaza dreptatea lui Dumnezeu (Iacov 1, 20). Modul in care invatatorul de lege s-a comportat cu Iisus, ca si cum Acesta, vindecand-o in zi de sambata, prin cuvant si gest, pe femeia in discutie, ar fi pangarit sinagoga, arata ingustimea legalismului si formalismului iudaic. Din pacate, fariseul nu intelegea ca interdictia prevazuta in porunca a patra din Decalog, aceea de a nu se lucra sambata, nu i se adresa lui Dumnezeu, ci omului.
Omul era cel care nu trebuia sa presteze activitati lucrative in zi de sambata; nicidecum Dumnezeu! i apoi, nu era vorba nici de arat, nici de semanat, nici de treierat, nici de vreo alta activitate asemanatoare. Ce ar fi insemnat ca Dumnezeu sa nu fi purtat grija de lucrurile omenesti si in zi de sambata? , se intreba Sfantul Chiril al Alexandriei. Ori, prin aceasta minune, savarsita in zi de sambata, Hristos da o semnificatie mai profunda acestei zile, eliberand firea omeneasca de consecintele ordinii decazute.
Sfantul Evanghelist Luca consemneaza nu mai putin de sase episoade ale activitatii lui Hristos in zi de sambata, zi ce marcheaza implinirea eshatologica a promisiunilor lui Dumnezeu pentru cei flamanzi, bolnavi, robiti, neputinciosi s.a.
Mai-marele sinagogii se arata a fi un om lipsit de discernamant, cu atat mai mult cu cat, maniindu-se, a protestat impotriva binelui facut, defaimand minunea. Prin atitudinea sa, incerca de fapt sa isi acopere necinstea si nelegiuirile. Se pare ca nu atat vindecarea femeii l-a iritat, vindecarea fiind doar pretextul, cat mai ales faptul ca poporul adera la invatatura lui Iisus si, mai mult, chiar credea intr-Insul. Iisus, cunoscandu-i inima, nu i se adreseaza direct, ci raspunde tot asa cum procedase mai-marele sinagogii, oarecum impersonal si la plural: Fatarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleaga oare sambata boul sau, sau asinul de la iesle, si nu-l duce sa-l adape? (Luca 13, 15).
Cea mai puternica palma morala pe care putea sa le-o dea cineva era aceasta, sa le arate ca pretuiau mai mult animalele decat pe oameni. In general, oamenii fatarnici sunt oameni duplicitari, nu fac ceea ce zic (Iezechiel 33, 31). Se stie ca Mantuitorul, indignat si intristat de atitudinea lor, le-a condamnat adesea comportamentul, intrebuintand termeni dintre cei mai neechivoci: Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca inchideti Imparatia cerurilor inaintea oamenilor; ca voi nu intrati, si nici pe cei ce vor sa intre nu-i lasati [] Ca...
Interesant este faptul ca, desi femeia era bolnava, nu neglija sinagoga. Asa se si explica intalnirea neasteptata, intr-o zi de sambata, cu Iisus, pe Care L-a gasit invatand intr-una din sinagogi (Luca 13, 10). Nu era prima data cand Iisus invata in sinagoga; de multe ori consemneaza Sfantul Evanghelist Luca Mantuitorul intarzia in rugaciuni, chiar si de toata noaptea (6, 12).
Vazand-o, Iisus a fost miscat de suferinta femeii si, totodata, de indiferentismul celor din jur. De aceea, a chemat-o, i-a pus mainile asupra ei si i-a zis: Femeie, esti dezlegata de neputinta ta! (Luca 13, 12). De aici si dezlegarea de dupa spovedanie. Purta puterea si lucrarea lui Dumnezeu in Sine Insusi, fiind El Insusi Dumnezeu. i, continua referatul scripturistic, ea indata s-a vindecat si, drept multumire, Il slavea pe Dumnezeu (Luca 13, 13). Astfel, Mantuitorul a pus capat unei suferinte care dura de optsprezece ani. Daca totul s-ar fi oprit aici, ar fi fost foarte bine. Numai ca, in aceste conditii, mai-marele sinagogii, maniindu-se ca Iisus a vindecat-o sambata, zicea multimii: ase zile sunt in care trebuie sa se lucreze; venind deci intr-acestea, vindecati-va, dar nu in ziua sambetei! (Luca 13, 14).
Cei nechibzuiti la vorba sunt ca impunsaturile de sabie (Pilde 12, 18). Mai-marele sinagogii nu putea intelege ca minunile savarsite in zi de sambata erau, de fapt, un raspuns dat formalismului iudaic ridicat la rang de virtute. De altfel, el s-a maniat si si-a exprimat indignarea nu in nume propriu, ci in numele intregii comunitati. Prin aceasta, pe de o parte, isi lua Legea ca scut de aparare, iar pe de alta parte, se folosea de atitudinea multimii, in numele careia vorbea.
Sfantul Apostol Iacov spune ca mania nu lucreaza dreptatea lui Dumnezeu (Iacov 1, 20). Modul in care invatatorul de lege s-a comportat cu Iisus, ca si cum Acesta, vindecand-o in zi de sambata, prin cuvant si gest, pe femeia in discutie, ar fi pangarit sinagoga, arata ingustimea legalismului si formalismului iudaic. Din pacate, fariseul nu intelegea ca interdictia prevazuta in porunca a patra din Decalog, aceea de a nu se lucra sambata, nu i se adresa lui Dumnezeu, ci omului.
Omul era cel care nu trebuia sa presteze activitati lucrative in zi de sambata; nicidecum Dumnezeu! i apoi, nu era vorba nici de arat, nici de semanat, nici de treierat, nici de vreo alta activitate asemanatoare. Ce ar fi insemnat ca Dumnezeu sa nu fi purtat grija de lucrurile omenesti si in zi de sambata? , se intreba Sfantul Chiril al Alexandriei. Ori, prin aceasta minune, savarsita in zi de sambata, Hristos da o semnificatie mai profunda acestei zile, eliberand firea omeneasca de consecintele ordinii decazute.
Sfantul Evanghelist Luca consemneaza nu mai putin de sase episoade ale activitatii lui Hristos in zi de sambata, zi ce marcheaza implinirea eshatologica a promisiunilor lui Dumnezeu pentru cei flamanzi, bolnavi, robiti, neputinciosi s.a.
Mai-marele sinagogii se arata a fi un om lipsit de discernamant, cu atat mai mult cu cat, maniindu-se, a protestat impotriva binelui facut, defaimand minunea. Prin atitudinea sa, incerca de fapt sa isi acopere necinstea si nelegiuirile. Se pare ca nu atat vindecarea femeii l-a iritat, vindecarea fiind doar pretextul, cat mai ales faptul ca poporul adera la invatatura lui Iisus si, mai mult, chiar credea intr-Insul. Iisus, cunoscandu-i inima, nu i se adreseaza direct, ci raspunde tot asa cum procedase mai-marele sinagogii, oarecum impersonal si la plural: Fatarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleaga oare sambata boul sau, sau asinul de la iesle, si nu-l duce sa-l adape? (Luca 13, 15).
Cea mai puternica palma morala pe care putea sa le-o dea cineva era aceasta, sa le arate ca pretuiau mai mult animalele decat pe oameni. In general, oamenii fatarnici sunt oameni duplicitari, nu fac ceea ce zic (Iezechiel 33, 31). Se stie ca Mantuitorul, indignat si intristat de atitudinea lor, le-a condamnat adesea comportamentul, intrebuintand termeni dintre cei mai neechivoci: Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca inchideti Imparatia cerurilor inaintea oamenilor; ca voi nu intrati, si nici pe cei ce vor sa intre nu-i lasati [] Ca...
