În femeia gârbovă din Evanghelie ar trebui să ne vedem pe fiecare dintre noi în parte, și toată omenirea la un loc
Pr. Claudiu Melean Preacucernice si iubite parinte, iubiti frati intru Hristos, Am inceput sa tresarim cred ca fiecare dintre noi dimineata, cand am vazut zapada, si acum am tresarit din nou cand am auzit cuvintele, pentru ca simtim bucuria Craciunului cum se apropie pas cu pas de sufletele noastre. Si parca ni s-au []Pr. Claudiu MeleanPreacucernice si iubite parinte, iubiti frati intru Hristos,Am inceput sa tresarim cred ca fiecare dintre noi dimineata, cand am vazut zapada, si acum am tresarit din nou cand am auzit cuvintele, pentru ca simtim bucuria Craciunului cum se apropie pas cu pas de sufletele noastre. Si parca ni s-au descretit fruntile, parca ni s-a indreptat spatele, parca viata duhovniceasca incepe sa intre mai cu putere in inimile noastre, mai ales ca am venit astazi la Sfanta Liturghie.
Biserica ne-a asezat inaintea inimilor noastre o Evanghelie, o minune pe care Domnul Iisus Hristos o face si care nu are in sinea ei un lucru spectaculos ca si multe alte minuni: o femeie garbova, o femeie cocosata, o femeie care nu se putea indrepta nicicum ne zice evanghelistul Luca, in cap. 13. Venise in zi de sambata in sinagoga. Stiti ca evreii merg sambata, praznuiesc sambata ca zi de odihna. Venise in sinagoga, si acolo o vede Mantuitorul. Adica in aceasta suferinta a ei, ii zice doar cateva cuvinte:Femeie, esti dezlegata de neputinta ta! Si-a pus mainile asupra ei, si ea indata s-a indreptat. Si slavea pe Dumnezeu. Pai, in asta sta toata minunea. Si de multe ori oamenii spun ca nu e mare lucru .
Nu stiu daca in ziua de astazi se poate ca, prin operatie, sa se vindece cineva de indoirea coloanei vertebrale. Dar cert este ca Mantuitorul vrea sa transmita ceva si prin vindecarea acestei femei. Ca nu degeaba precizeaza Sf. Luca ca aceasta femeie avea un duh de neputinta, si nu putea sa se ridice in sus nicidecum . Asta insemna ca ea mergea cocosata, si ce priveliste avea? Ia incercati sa mergeti aplecati in jos, si cu o carja de un metru-asa, si vedeti ce priveliste aveti, ce vedeti.
De buna seama ca veti vedea mai bine asfaltul, lucrurile de pe drum, bordurile, darde buna seama ca nu veti vedea frumusetile nici ale caselor, nici ale ninsorii, nici ale norilor sau ale soarelui, necum sa vezi cele mai mari frumuseti ale cerului. Si asta vrea sa ne arate Mantuitorul de fapt, ca omenirea intreaga, prin pacat, s-a garbovit, ca omenirea intreaga, prin departarea de Dumnezeu, a inceput sa priveasca la lucrurile de jos, a inceput sa-si indoaie verticalitatea duhovniceasca si sa nu mai vada cele ceresti, sa vada doar cele pamantesti. Si culmea stiti care este? Ca lumea in care traim parca acelasi lucru vrea sa ne invete asa de multe lucruri ne inconjoara, care ne arata realitatile acestui pamant incat, daca am sta sa le analizam, am intra in disperare foarte repede.
Daca ati fi in locul unui duhovnic, al unui preot care spovedeste, si ati vedea cate probleme are fiecare om in parte, dincolo de aparentele care ne insala de foarte multe ori, daca ati vedea cate femei sunt necajite ca sunt batute de sotii lor, ca sunt injurate, ca nu sunt respectate, cati barbati sunt in tot felul de patimi ale alcoolului, ale desfraului -, cati tineri sunt disperati ca nu pot sa isi gaseasca un rost in viata, ca nu-si gasesc un loc de munca, cati tineri vad ca nu mai are niciun rost sa invete, sa faca scoala, ca nu-si trec examenele sau ca le trec prin fel si fel de alte metode decat invatatul, poate ca, stand sa ascultati intr-un post al Craciunului sau al Pastilor o multime de spovedanii, ati pleca deprimati. Si cred ca nu se intampla lucrurile acestea degeaba. Hristos a dat preotului putere sa spovedeasca pentru ca el sa nu plece acasa daramat. Sa stiti, daca am fi numai cu puterea omeneasca, am fi daramati dupa cate auzim la spovedanie.
Dar Dumnezeu vrea sa vina in ziua de astazi si sa ne indrepte privirea in sus. Vrea sa ne spuna:Nu mai priviti cu disperare la partea goala a paharului, nu mai priviti necajiti la cate rele se intampla imprejur, ci priviti cu nadejde la Cer, la viata vesnica, la mantuirea pe care Hristos a venit sa v-o daruiasca.
Pentru ca El S-a coborat din Ceruri tocmai din aceasta cauza, ca oamenii nu mai puteau sa priveasca spre Cer, ca oamenii au ajuns intr-o asa nesimtire zice unul dintre parintii Bisericii, Sf. Maxim Marturisitorul -, ca nici n-au mai dorit cerul. Si m-am gandit: oare, cata realitate si in ziua de astazi! Cati oameni isi mai doresc Imparatia lui Dumnezeu, viata vesnica? Cati oameni doresc sa traiasca impreuna cu Dumnezeu si cu toti sfintii? Foarte putini. De ce? Pentru ca ne-a obisnuit lumea sa ne dorim cele de aici, de pe pamant, sa scormonim in gunoaiele lumii si sa ne bucuram de ele.
Am vazut un filmulet foarte interesant, un fel de desen animat, pe internet, cu un porcusor [Prikoke]. Un porc ce traia in cotet si zicea:Mai, oare ce vor dihaniile astea cu doua picioare cu mine de-mi dau atata de mancare? Poate ca vor sa ma sloboade la libertate, vor sa fiu mai puternic, oare de ce m-or hrani mai mult, dar eu nu pot sa mananc mai mult .
Uite, vine pisica din curtea respectiva si zice:Mai porcule, hai sa te invat eu cum e cu libertatea adevarata. Uite, oamenii astia vor sa te ingrase ca sa te taie de Craciun .
Si porcul zice:Du-te de aicea, ca esti animal siret! Tu vrei sa spui ca oamenii imi vor mie raul, vor sa ma taie! Nu, oamenii sunt prietenii mei, ei ma scarpina dupa ureche, uite imi dau paie, imi dau laturi, imi dau de toate. Pai si-acum cum vii tu aicea sa imi spui ca ei vor sa ma omoare pe mine?! Si pisica ii spune:Eu am mai cunoscut si altii ca si tine, care au trait prin cotete din astea, si toti au ajuns prin racituri, prin carnaturi, prin tot felul de mese ale dihaniilor cu doua picioare .
Si porcul zice:Dar ce am de facut? .
Pai uita-te, cotetul e putrezit de acuma de atata vreme, tu cat esti de mare, zi Acum!! , te trantesti in el si fugi in padure la libertate ii zice pisica.
Dar porcul zice:Cum libertate, dar nu am eu aicea libertate? Pai eu am tot ce vreau aicea. Am de mancare, am unde sa dorm, nu-mi lipseste nimic .
Si atunci ia si se duce din nou la troaca, ca i-au pus oamenii iar ceva de mancare, si zice:Mai vino iar maine pe la mine si mai discutam .
Dupa ce-am vazut desenul asta animat, m-am gandit cutremurat: cata asemanare cu noi, oamenii, cu lumea aceasta in care traim cu diavolul care vine sa ne insele, sa ne pacaleasca, care ne face sa avem impresia ca noi avem tot! , ca suntem liberi! . Zicea pisica acolo, la un moment dat zice: tu n-ai nimic dar ti se pare ca ai totul! . Si asa suntem noi oamenii: n-avem nimic, mai nimic pe pamantul acesta si ni paine-si-circse pare ca avem totul. Suntem multumiti, suntem fericiti ca avem de mancare, ca avem un loc de munca, ca avem distractie . Asa zicea cineva [Marele inchizitor al lui Dostoievski, n.n.]: da-le la oameni mancare si distractie, si oamenii toti te vor asculta! . Si, dupa principiul acesta, foarte multe popoare au fost manipulate, au fost duse unde au vrut conducatorii lor. Le-au dat de mancare si distractie. Si-n felul acesta au fost aplecati oamenii sa nu mai vada altceva. Sa nu mai vada libertatea adevarata, sa nu mai aiba verticalitate, sa nu mai poata hotari singuri nimic! Adica: ei sa vada gunoaiele si sa fie dirijati intr-o parte si-n alta dupa cum vrea politicul ca sa zic asa. Si asta nu intamplator!Hristos vine in ziua de astazi sa ne invete ca am fost creati oameni verticali. Cred ca am mai zis aici: in limba greaca om se spune anthropos si cuvantul asta analizat, inseamna privitor in sus . Omul a fost creat de Dumnezeu sa priveasca in sus, sa-si doreasca Cerul, sa doreasca mantuirea! Dar diavolul a-nceput sa-l faca sa priveasca in jos.
In femeia garbova din Evanghelie ar trebui sa ne vedem pe fiecare dintre noi in parte, si toata omenirea la un loc, [pe] care ne-a inselat diavolul sa privim si sa ne multumim cu cele de pe pamant, sa fim linistiti si fericiti . Si cand cineva ne spune: pai, Cerul, Imparatia lui Dumnezeu, Viata vesnica zicem: a, pai interesante lucruri, frumoase! Dar mai treci maine pe la noi si-apoi mai discutam efectiv sa nu ne mai sensibilizeze nimic.
Hristos S-a pogorat din Ceruri ca sa ne explice lucrurile acestea, ca sa ne arate puterea de-a ne dez-garbovi, de a ne indrepta. Si-am pus intrebarea: oare, ce-nseamna un om vertical, un om cu verticalitate? Pentru ca femeia aceasta, dupa ce Mantuitorul Si-a pus mainile peste ea ne spune Evanghelistul : s-a indreptat...
Biserica ne-a asezat inaintea inimilor noastre o Evanghelie, o minune pe care Domnul Iisus Hristos o face si care nu are in sinea ei un lucru spectaculos ca si multe alte minuni: o femeie garbova, o femeie cocosata, o femeie care nu se putea indrepta nicicum ne zice evanghelistul Luca, in cap. 13. Venise in zi de sambata in sinagoga. Stiti ca evreii merg sambata, praznuiesc sambata ca zi de odihna. Venise in sinagoga, si acolo o vede Mantuitorul. Adica in aceasta suferinta a ei, ii zice doar cateva cuvinte:Femeie, esti dezlegata de neputinta ta! Si-a pus mainile asupra ei, si ea indata s-a indreptat. Si slavea pe Dumnezeu. Pai, in asta sta toata minunea. Si de multe ori oamenii spun ca nu e mare lucru .
Nu stiu daca in ziua de astazi se poate ca, prin operatie, sa se vindece cineva de indoirea coloanei vertebrale. Dar cert este ca Mantuitorul vrea sa transmita ceva si prin vindecarea acestei femei. Ca nu degeaba precizeaza Sf. Luca ca aceasta femeie avea un duh de neputinta, si nu putea sa se ridice in sus nicidecum . Asta insemna ca ea mergea cocosata, si ce priveliste avea? Ia incercati sa mergeti aplecati in jos, si cu o carja de un metru-asa, si vedeti ce priveliste aveti, ce vedeti.
De buna seama ca veti vedea mai bine asfaltul, lucrurile de pe drum, bordurile, darde buna seama ca nu veti vedea frumusetile nici ale caselor, nici ale ninsorii, nici ale norilor sau ale soarelui, necum sa vezi cele mai mari frumuseti ale cerului. Si asta vrea sa ne arate Mantuitorul de fapt, ca omenirea intreaga, prin pacat, s-a garbovit, ca omenirea intreaga, prin departarea de Dumnezeu, a inceput sa priveasca la lucrurile de jos, a inceput sa-si indoaie verticalitatea duhovniceasca si sa nu mai vada cele ceresti, sa vada doar cele pamantesti. Si culmea stiti care este? Ca lumea in care traim parca acelasi lucru vrea sa ne invete asa de multe lucruri ne inconjoara, care ne arata realitatile acestui pamant incat, daca am sta sa le analizam, am intra in disperare foarte repede.
Daca ati fi in locul unui duhovnic, al unui preot care spovedeste, si ati vedea cate probleme are fiecare om in parte, dincolo de aparentele care ne insala de foarte multe ori, daca ati vedea cate femei sunt necajite ca sunt batute de sotii lor, ca sunt injurate, ca nu sunt respectate, cati barbati sunt in tot felul de patimi ale alcoolului, ale desfraului -, cati tineri sunt disperati ca nu pot sa isi gaseasca un rost in viata, ca nu-si gasesc un loc de munca, cati tineri vad ca nu mai are niciun rost sa invete, sa faca scoala, ca nu-si trec examenele sau ca le trec prin fel si fel de alte metode decat invatatul, poate ca, stand sa ascultati intr-un post al Craciunului sau al Pastilor o multime de spovedanii, ati pleca deprimati. Si cred ca nu se intampla lucrurile acestea degeaba. Hristos a dat preotului putere sa spovedeasca pentru ca el sa nu plece acasa daramat. Sa stiti, daca am fi numai cu puterea omeneasca, am fi daramati dupa cate auzim la spovedanie.
Dar Dumnezeu vrea sa vina in ziua de astazi si sa ne indrepte privirea in sus. Vrea sa ne spuna:Nu mai priviti cu disperare la partea goala a paharului, nu mai priviti necajiti la cate rele se intampla imprejur, ci priviti cu nadejde la Cer, la viata vesnica, la mantuirea pe care Hristos a venit sa v-o daruiasca.
Pentru ca El S-a coborat din Ceruri tocmai din aceasta cauza, ca oamenii nu mai puteau sa priveasca spre Cer, ca oamenii au ajuns intr-o asa nesimtire zice unul dintre parintii Bisericii, Sf. Maxim Marturisitorul -, ca nici n-au mai dorit cerul. Si m-am gandit: oare, cata realitate si in ziua de astazi! Cati oameni isi mai doresc Imparatia lui Dumnezeu, viata vesnica? Cati oameni doresc sa traiasca impreuna cu Dumnezeu si cu toti sfintii? Foarte putini. De ce? Pentru ca ne-a obisnuit lumea sa ne dorim cele de aici, de pe pamant, sa scormonim in gunoaiele lumii si sa ne bucuram de ele.
Am vazut un filmulet foarte interesant, un fel de desen animat, pe internet, cu un porcusor [Prikoke]. Un porc ce traia in cotet si zicea:Mai, oare ce vor dihaniile astea cu doua picioare cu mine de-mi dau atata de mancare? Poate ca vor sa ma sloboade la libertate, vor sa fiu mai puternic, oare de ce m-or hrani mai mult, dar eu nu pot sa mananc mai mult .
Uite, vine pisica din curtea respectiva si zice:Mai porcule, hai sa te invat eu cum e cu libertatea adevarata. Uite, oamenii astia vor sa te ingrase ca sa te taie de Craciun .
Si porcul zice:Du-te de aicea, ca esti animal siret! Tu vrei sa spui ca oamenii imi vor mie raul, vor sa ma taie! Nu, oamenii sunt prietenii mei, ei ma scarpina dupa ureche, uite imi dau paie, imi dau laturi, imi dau de toate. Pai si-acum cum vii tu aicea sa imi spui ca ei vor sa ma omoare pe mine?! Si pisica ii spune:Eu am mai cunoscut si altii ca si tine, care au trait prin cotete din astea, si toti au ajuns prin racituri, prin carnaturi, prin tot felul de mese ale dihaniilor cu doua picioare .
Si porcul zice:Dar ce am de facut? .
Pai uita-te, cotetul e putrezit de acuma de atata vreme, tu cat esti de mare, zi Acum!! , te trantesti in el si fugi in padure la libertate ii zice pisica.
Dar porcul zice:Cum libertate, dar nu am eu aicea libertate? Pai eu am tot ce vreau aicea. Am de mancare, am unde sa dorm, nu-mi lipseste nimic .
Si atunci ia si se duce din nou la troaca, ca i-au pus oamenii iar ceva de mancare, si zice:Mai vino iar maine pe la mine si mai discutam .
Dupa ce-am vazut desenul asta animat, m-am gandit cutremurat: cata asemanare cu noi, oamenii, cu lumea aceasta in care traim cu diavolul care vine sa ne insele, sa ne pacaleasca, care ne face sa avem impresia ca noi avem tot! , ca suntem liberi! . Zicea pisica acolo, la un moment dat zice: tu n-ai nimic dar ti se pare ca ai totul! . Si asa suntem noi oamenii: n-avem nimic, mai nimic pe pamantul acesta si ni paine-si-circse pare ca avem totul. Suntem multumiti, suntem fericiti ca avem de mancare, ca avem un loc de munca, ca avem distractie . Asa zicea cineva [Marele inchizitor al lui Dostoievski, n.n.]: da-le la oameni mancare si distractie, si oamenii toti te vor asculta! . Si, dupa principiul acesta, foarte multe popoare au fost manipulate, au fost duse unde au vrut conducatorii lor. Le-au dat de mancare si distractie. Si-n felul acesta au fost aplecati oamenii sa nu mai vada altceva. Sa nu mai vada libertatea adevarata, sa nu mai aiba verticalitate, sa nu mai poata hotari singuri nimic! Adica: ei sa vada gunoaiele si sa fie dirijati intr-o parte si-n alta dupa cum vrea politicul ca sa zic asa. Si asta nu intamplator!Hristos vine in ziua de astazi sa ne invete ca am fost creati oameni verticali. Cred ca am mai zis aici: in limba greaca om se spune anthropos si cuvantul asta analizat, inseamna privitor in sus . Omul a fost creat de Dumnezeu sa priveasca in sus, sa-si doreasca Cerul, sa doreasca mantuirea! Dar diavolul a-nceput sa-l faca sa priveasca in jos.
In femeia garbova din Evanghelie ar trebui sa ne vedem pe fiecare dintre noi in parte, si toata omenirea la un loc, [pe] care ne-a inselat diavolul sa privim si sa ne multumim cu cele de pe pamant, sa fim linistiti si fericiti . Si cand cineva ne spune: pai, Cerul, Imparatia lui Dumnezeu, Viata vesnica zicem: a, pai interesante lucruri, frumoase! Dar mai treci maine pe la noi si-apoi mai discutam efectiv sa nu ne mai sensibilizeze nimic.
Hristos S-a pogorat din Ceruri ca sa ne explice lucrurile acestea, ca sa ne arate puterea de-a ne dez-garbovi, de a ne indrepta. Si-am pus intrebarea: oare, ce-nseamna un om vertical, un om cu verticalitate? Pentru ca femeia aceasta, dupa ce Mantuitorul Si-a pus mainile peste ea ne spune Evanghelistul : s-a indreptat...
