Dar voi?…
Intr-o zi, pe cand Se ruga Iisus singur deoparte, avand cu El pe ucenicii Lui, le-a pus intrebarea urmatoare: Cine zic oamenii ca sunt Eu? Ei au raspuns: Unii zic ca esti Ioan Botezatorul, altii zic ca esti Ilie, altii zic ca a inviat un prooroc dintre cei din vechime . Dar voi, i-a intrebat El, []Intr-o zi, pe cand Se ruga Iisus singur deoparte, avand cu El pe ucenicii Lui, le-a pus intrebarea urmatoare: Cine zic oamenii ca sunt Eu? Ei au raspuns: Unii zic ca esti Ioan Botezatorul, altii zic ca esti Ilie, altii zic ca a inviat un prooroc dintre cei din vechime . Dar voi, i-a intrebat El, Cine ziceti ca sunt? Hristosul lui Dumnezeu I-a raspuns Petru.
Iisus le-a poruncit cu tarie sa nu spuna nimanui lucrul acesta.
Apoi a adaugat ca Fiul Omului trebuie sa patimeasca multe, sa fie tagaduit de batrani, de preotii cei mai de seama si de carturari, sa fie omorat si a treia zi sa invieze (Luca 9, 18-22).
Fiorul predominant al starii de dupa aceasta rugaciune de demult a Fiului lui Dumnezeu parca s-a largit in unde tot mai largi, cuprinzand si vremurile noastre.
Privind in urma la cele petrecute acum 2000 de ani si la cele de acum 50 de ani, precum si la raspunsul ucenicilor de atunci si la al celor de acum, ramai inmarmurit in fata acestei dintotdeauna neschimbate si tragice realitati: acelasi tratament nedrept si dureros se aplica intotdeauna si tuturor celor care merg pe urmele Hristosului lui Dumnezeu.
Insa Hristosul lui Dumnezeu este si Fiul Omului. Ca Hristos al lui Dumnezeu, El este Dumnezeu adevarat; ca Fiu al Omului, El poate fi supus aceluiasi tratament la care poate fi supus orice om.
Apoi se precizeaza ca va trebui: sa patimeasca mult, sa fie tagaduit de batrani, de preotii cei mai de seama, de carturari, sa moara sa invieze a treia zi (Luca 9, 22).
Mantuitorul Insusi a spus ca trebuie sa treaca prin toate aceste faze, spre a atinge scopul final al operei incepute. Toate insa culminand cu invierea si inaltarea la cer.
Aceluiasi tratament vor fi supusi si copiii, adevaratii copii ai Tatalui Ceresc.
Iata, acum, la sfarsitul acestor istorisiri, i-am intrebat si noi stand aici deoparte pe unii dintre cei care l-au cunoscut pe Parintele Iosif: Cine zic oamenii ca a fost Parintele Iosif? i cine ziceti voi ca a fost?Cele douasprezece raspunsuri culese din foile vremii, credem ca sunt suficiente marturii si le consideram ca si cum ar fi fost ale celor trei mii, in frunte cu preotul lor care au raspuns Prezent la datorie!, cum la fel pot fi considerate ca fiind si ale celor multi, ale celor o suta de mii de frati adusi la El, la picioarele Crucii lui Hristos cel Rastignit si la sanul Bisericii strabune. Aceste marturii constituind, in ultima instanta zicem noi si alinul dulce si scump al zilelor de pe urma ale parintelui care, asa bolnav cum era, batjocorit si judecat, totusi insufletea fronturile si imbarbata necontenit intreaga Oaste prin cuvantul sau.
Incheiem prin a intregi aceste minunate si istorice raspunsuri cu inca doua marturii puternice ale celor doua calfe ramase statornice alaturi de el pana la ultima suflare.
Una inainte, alta dupa 12 februarie 1938.
Una in 1937, alta langa scrisul lui.
Una a calfei care, peste zece ani, il va urma spre Canaanul ceresc, alta a calfei care va ramane, ca Iosua, singur, sa infrunte mai departe pustia si sa continue opera inceputa in 1923.
Da, continuand printr-o uriasa munca insufletitoare, purtand necontenit pe umarul ramas singur strugurele adus, cu riscul vietii, de pe me leagurile fagaduite.
Fratele Marini, in Ecoul nr. 6 / 1937, scrie asa:1. Eroina Maria Uva si Oastea DomnuluiDe curand am citit intr-un ziar despre o frumoasa fapta de recunostinta a conducatorilor poporului italian fata de o brava femeie, Maria Uva, de la Port-Said de pe canalul de Suez din Africa.
Iata ce scria ziarul:Maria Uva era sotia unui proprietar de garaje din colonia italiana de la Port-Said, de pe canalul de Suez.
La declansarea razboiului, barbatul ei a trebuit sa plece pe front. Maria, fara sa verse o lacrima, imbracata in haine albe, calatorind in picioare intr-un automobil, si-a condus barbatul de-a lungul canalului de Suez cantand toate cantecele patriotice pe care le stia, plina de avant si de dragoste pentru tara ei, Italia, pe care o iubea si mai...
Iisus le-a poruncit cu tarie sa nu spuna nimanui lucrul acesta.
Apoi a adaugat ca Fiul Omului trebuie sa patimeasca multe, sa fie tagaduit de batrani, de preotii cei mai de seama si de carturari, sa fie omorat si a treia zi sa invieze (Luca 9, 18-22).
Fiorul predominant al starii de dupa aceasta rugaciune de demult a Fiului lui Dumnezeu parca s-a largit in unde tot mai largi, cuprinzand si vremurile noastre.
Privind in urma la cele petrecute acum 2000 de ani si la cele de acum 50 de ani, precum si la raspunsul ucenicilor de atunci si la al celor de acum, ramai inmarmurit in fata acestei dintotdeauna neschimbate si tragice realitati: acelasi tratament nedrept si dureros se aplica intotdeauna si tuturor celor care merg pe urmele Hristosului lui Dumnezeu.
Insa Hristosul lui Dumnezeu este si Fiul Omului. Ca Hristos al lui Dumnezeu, El este Dumnezeu adevarat; ca Fiu al Omului, El poate fi supus aceluiasi tratament la care poate fi supus orice om.
Apoi se precizeaza ca va trebui: sa patimeasca mult, sa fie tagaduit de batrani, de preotii cei mai de seama, de carturari, sa moara sa invieze a treia zi (Luca 9, 22).
Mantuitorul Insusi a spus ca trebuie sa treaca prin toate aceste faze, spre a atinge scopul final al operei incepute. Toate insa culminand cu invierea si inaltarea la cer.
Aceluiasi tratament vor fi supusi si copiii, adevaratii copii ai Tatalui Ceresc.
Iata, acum, la sfarsitul acestor istorisiri, i-am intrebat si noi stand aici deoparte pe unii dintre cei care l-au cunoscut pe Parintele Iosif: Cine zic oamenii ca a fost Parintele Iosif? i cine ziceti voi ca a fost?Cele douasprezece raspunsuri culese din foile vremii, credem ca sunt suficiente marturii si le consideram ca si cum ar fi fost ale celor trei mii, in frunte cu preotul lor care au raspuns Prezent la datorie!, cum la fel pot fi considerate ca fiind si ale celor multi, ale celor o suta de mii de frati adusi la El, la picioarele Crucii lui Hristos cel Rastignit si la sanul Bisericii strabune. Aceste marturii constituind, in ultima instanta zicem noi si alinul dulce si scump al zilelor de pe urma ale parintelui care, asa bolnav cum era, batjocorit si judecat, totusi insufletea fronturile si imbarbata necontenit intreaga Oaste prin cuvantul sau.
Incheiem prin a intregi aceste minunate si istorice raspunsuri cu inca doua marturii puternice ale celor doua calfe ramase statornice alaturi de el pana la ultima suflare.
Una inainte, alta dupa 12 februarie 1938.
Una in 1937, alta langa scrisul lui.
Una a calfei care, peste zece ani, il va urma spre Canaanul ceresc, alta a calfei care va ramane, ca Iosua, singur, sa infrunte mai departe pustia si sa continue opera inceputa in 1923.
Da, continuand printr-o uriasa munca insufletitoare, purtand necontenit pe umarul ramas singur strugurele adus, cu riscul vietii, de pe me leagurile fagaduite.
Fratele Marini, in Ecoul nr. 6 / 1937, scrie asa:1. Eroina Maria Uva si Oastea DomnuluiDe curand am citit intr-un ziar despre o frumoasa fapta de recunostinta a conducatorilor poporului italian fata de o brava femeie, Maria Uva, de la Port-Said de pe canalul de Suez din Africa.
Iata ce scria ziarul:Maria Uva era sotia unui proprietar de garaje din colonia italiana de la Port-Said, de pe canalul de Suez.
La declansarea razboiului, barbatul ei a trebuit sa plece pe front. Maria, fara sa verse o lacrima, imbracata in haine albe, calatorind in picioare intr-un automobil, si-a condus barbatul de-a lungul canalului de Suez cantand toate cantecele patriotice pe care le stia, plina de avant si de dragoste pentru tara ei, Italia, pe care o iubea si mai...
