JUGUL LUI HRISTOS
,,Luati jugul Meu asupra voastra si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna pentru sufletele voastre. Caci jugul Meu este bun si sarcina Mea este usoara . (Matei 11, 29-30) Cand prima data pasii nostri ne-au adus in lucrarea Oastei Domnului, cat de frumos am gasit [],,Luati jugul Meu asupra voastra si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna pentru sufletele voastre. Caci jugul Meu este bunsi sarcina Mea este usoara .(Matei 11, 29-30)Cand prima data pasii nostri ne-au adus in lucrarea Oastei Domnului, cat de frumos am gasit aici asezate sfintele rinduieli ale unei adevarate trairi in Hristos! Si ce mult am putut noi invata din ele, pentru ca cel ce ni le lasase parintele Iosif Trifa le urmase el insusi mai intii, intocmai, aratandu-ne ca de dragul Domnului Iisus poti primi jugul Sau si poti considera ca un har ceresc purtarea acestuia.
Dar pentru a descoperi acest sfant adevar, Domnul il trecuse mai intai prin scoala suferintelor Lui, in care ucenicul din Tara Motilor se aratase atat de ascultator si unde invatase dureroasa lectie a renuntarii la tot ce i s-ar mai fi putut cuveni in viata aceasta, ca oricarui alt slujitor al Altarului.
Iar noua, tuturor celor ce ne-am inrolat de bunavoie in aceasta ostire sfanta, ne-a lasat drept testament ceea ce mostenise si el de la Mantuitorul sau pilda ascultarii, blandetii, supunerii, smereniei, iubirij de vrajmasi si a jertfirii pana la capat pentru cauza mantuirii.
Si ceea ce a inteles el, ca pastor, prin cauza lui Hristos, a fost si a ramas pana azi: aducerea poporului nostru sub Crucea lui Iisus cel Rastignit si pastrarea lui in aceasta stare cereasca. Aceasta pentru ca orice om, odata ajuns aici, se descopera cu adevarat cat este de pacatos. Si vazand Plata ce s-a cerut pentru vina lui, si ingrozindu-se, incepe hotarat viata sa cu Hristos, prin nasterea din nou (pocainta) singura poarta prin care se poate intra in imparatia lui Dumnezeu.
Astfel am primit noi invatatura mantuitoare si asa ne-a ramat ea pana azi.
Numai ca, acum, cand Cuvantul Sfant poate fi strigat de pe acoperisuri si oricine il poate rosti fara teama ca va mai patimi pentru asta, s-au ridicat in Lucrarea Domnului unii care cauta sa ne propovaduiasca un altfel de Hristos decat Acela pe care ni L-au vestit sfintii inaintasi.
Ce bine e ca Hristos poate fi marturisit astazi liber!Dar ce dureros ca de multe ori, invatatura Lui este parafrazata si potrivita dupa chipul si poftele crestinilor moderni ai veacului nostru! Astfel, chipul Mantuitorului nu mai poarta spini, umarul Sau nu mai duce Crucea, iar umblarea cu El nu mai pretinde lepadarea de sine. In acest fel lucrarea Domnului se umple cu tot soiul de crestini care n-au nimic, si nici nu vor sa aiba-, cu jugul lui Hristos, cu Crucea lui. Oamenii acestia dau dovada ca n-au intrat in Odaia Mirelui pe usa cea stramta a nasterii din nou, unde ar fi primit vesmantul sfant al smereniei, ci pe poarta larga, deschisa celor ce vor sa treaca oricum, cu intreg bagajul firii celei vechi. Si tocmai de aceea, glasul lor rasuna pe uliti sfidator, neasemuindu-se prin nimic cu glasul Blindului Pastor, Cel smerit cu inima.
Avem astazi atatea ocazii nefericite cand trebuie sa ascultam invataturi pretins evanghelice prin care se asigura ascultatorilor intrarea neconditionata in Imparatia Cerurilor, o intrare atat de sloboda, ca nu ti se mai cere absolut nimic sa mai faci,...
Dar pentru a descoperi acest sfant adevar, Domnul il trecuse mai intai prin scoala suferintelor Lui, in care ucenicul din Tara Motilor se aratase atat de ascultator si unde invatase dureroasa lectie a renuntarii la tot ce i s-ar mai fi putut cuveni in viata aceasta, ca oricarui alt slujitor al Altarului.
Iar noua, tuturor celor ce ne-am inrolat de bunavoie in aceasta ostire sfanta, ne-a lasat drept testament ceea ce mostenise si el de la Mantuitorul sau pilda ascultarii, blandetii, supunerii, smereniei, iubirij de vrajmasi si a jertfirii pana la capat pentru cauza mantuirii.
Si ceea ce a inteles el, ca pastor, prin cauza lui Hristos, a fost si a ramas pana azi: aducerea poporului nostru sub Crucea lui Iisus cel Rastignit si pastrarea lui in aceasta stare cereasca. Aceasta pentru ca orice om, odata ajuns aici, se descopera cu adevarat cat este de pacatos. Si vazand Plata ce s-a cerut pentru vina lui, si ingrozindu-se, incepe hotarat viata sa cu Hristos, prin nasterea din nou (pocainta) singura poarta prin care se poate intra in imparatia lui Dumnezeu.
Astfel am primit noi invatatura mantuitoare si asa ne-a ramat ea pana azi.
Numai ca, acum, cand Cuvantul Sfant poate fi strigat de pe acoperisuri si oricine il poate rosti fara teama ca va mai patimi pentru asta, s-au ridicat in Lucrarea Domnului unii care cauta sa ne propovaduiasca un altfel de Hristos decat Acela pe care ni L-au vestit sfintii inaintasi.
Ce bine e ca Hristos poate fi marturisit astazi liber!Dar ce dureros ca de multe ori, invatatura Lui este parafrazata si potrivita dupa chipul si poftele crestinilor moderni ai veacului nostru! Astfel, chipul Mantuitorului nu mai poarta spini, umarul Sau nu mai duce Crucea, iar umblarea cu El nu mai pretinde lepadarea de sine. In acest fel lucrarea Domnului se umple cu tot soiul de crestini care n-au nimic, si nici nu vor sa aiba-, cu jugul lui Hristos, cu Crucea lui. Oamenii acestia dau dovada ca n-au intrat in Odaia Mirelui pe usa cea stramta a nasterii din nou, unde ar fi primit vesmantul sfant al smereniei, ci pe poarta larga, deschisa celor ce vor sa treaca oricum, cu intreg bagajul firii celei vechi. Si tocmai de aceea, glasul lor rasuna pe uliti sfidator, neasemuindu-se prin nimic cu glasul Blindului Pastor, Cel smerit cu inima.
Avem astazi atatea ocazii nefericite cand trebuie sa ascultam invataturi pretins evanghelice prin care se asigura ascultatorilor intrarea neconditionata in Imparatia Cerurilor, o intrare atat de sloboda, ca nu ti se mai cere absolut nimic sa mai faci,...
