Cuvânt al Sf. Ignatie Briancianinov la Pilda celor poftiți la cină
Un om oarecare a facut cina mare si a chemat pre multi (Lc. 14, 16). Iubiti frati! Astazi, Evanghelia ne istoriseste despre un om necunoscut care a dat un ospat maret, la care au fost chemati numerosi oaspeti. Dupa aceea, Evanghelia staruie asupra unui fapt ciudat: la masa au luat parte nu cei chemati la []Un om oarecare a facut cina mare si a chemat pre multi (Lc. 14, 16).
Iubiti frati! Astazi, Evanghelia ne istoriseste despre un om necunoscut care a dat un ospat maret, la care au fost chemati numerosi oaspeti. Dupa aceea, Evanghelia staruie asupra unui fapt ciudat: la masa au luat parte nu cei chemati la inceput, ci cu totul altii. Stralucitul ospat a fost dat seara, si ca atare este numit Cina Mare. Seara numim cele din urma ceasuri ale zilei, dinainte de venirea noptii.
Istorisirea despre Marea Cina este o pilda prin care Domnul nostru Iisus Hristos a zugravit in culori vii Imparatia lui Dumnezeu, pe care Tatal Ceresc a gatit-o de la intemeierea lumii (Mt. 25, 34) pentru alesii Sai a zugravit-o aratand si cum a fost primita buna vestire despre aceasta Imparatie de catre omenirea care a fost chemata la ea.
Pe toti, pana la unul, ne asteapta moartea; suntem datori cu totii sa intram pe portile mortii in vesnicie si sa ramanem in vesnicie pentru totdeauna. Viata pamanteasca este camara din care se intra in vesnicie. Este ca o anticamera stramta si neaerisita inaintea unor iatacuri marete si nespus de neincapatoare. In vesnicie este gatita pentru noi Imparatia lui Dumnezeu; in afara ei e nesfarsita amaraciune, nenorocire ce niciodata nu va inceta, plangere si tanguire ce niciodata nu vor cunoaste mangaiere si niciodata nu vor amuti. Daca maine, peste o saptamana, peste o luna, ar avea sa se intample ceva ce ne-ar hotari soarta pamanteasca fie in bine, fie in rau, oare n-am lua toate masurile, nu ne-am da toata osteneala pentru a indrepta curgerea intamplarilor spre deznodamantul dorit de noi? Deci, sa ne intoarcem luarea-aminte spre soarta noastra din vesnicie. Sa lepadam somnul trandavirii si al uitarii, in care suntem cufundati; sa lepadam orbirea, sa lepadam amagirea de sine, ce face ca omului sa i se para nesfarsita viata sa pamanteasca. Sa credem in adevarul cel mai vrednic de crezare. Sa credem ca pe toti ne asteapta moartea, de care nu putem scapa. Pe cat de neindoielnic este faptul ca vom muri, pe atat este de neaparata nevoia sa ne ingrijim pentru soarta noastra din taramul de dincolo de mormant. In acest scop, sa cercetam pilda Domnului nostru despre Marea Cina.
Cine da aceasta cina? Sfanta Evanghelie il numeste om oarecare, adica om necunoscut, nehotarnicit. Lucrurile sunt limpezi: este vorba de Dumnezeu. In pilda Sa, El S-a inlocuit pe Sine printr-un chip omul. Iar intrucat oamenii au uitat de Dumnezeu, au pierdut adevarata Lui cunoastere, conceptia corecta despre El. Ei bine, Dumnezeu Se numeste pre Sine nu numai om , ci om oarecare : Un om oarecare a facut cina mare si a chemat pre multi. Marele numar al celor chemati arata ca toata omenirea, pana la cel de pe urma om, a fost menita de catre Dumnezeu fericirii vesnice. Fratilor! Suntem chemati cu totii! Nimeni nu e uitat! Nimeni nu are nici pricina, nici drept sa se lase prada tanguirii si trandavirii.
Cand a venit vremea doritei mese, Datatorul ospatului trimite pe Sluga Sa sa-i instiinteze pe cei chemati. Atat vremea ospatului, cat si persoana Slugii au inteles adanc. In textul grec al Evangheliei, scris de Sfantul Luca, inaintea cuvantului Sluga este pus articolul ( ), ceea ce, potrivit firii acestei limbi, da cuvantului Sluga o insemnatate deosebita, aparte. Aici Sluga a lui Dumnezeu , in deplinul inteles al cuvantului, Domnul Iisus Hristos S-a numit pre Sine si pre nimeni altcineva. El, deopotriva fiind cu Tatal si cu Duhul dupa Dumnezeire, este dupa omenitatea Sa singura si adevarata Sluga a lui Dumnezeu. El singur a implinit deplin si desavarsit voia lui Dumnezeu si a fost curat de tot pacatul. Ceilalti oameni sfinti sunt sfinti numai relativ (Rom. 4, 2); sfintenia omeneasca este cea mai mica pacatosenie de care este in stare omul. Singura sluga a lui Dumnezeu este infatisata in pilda ca singur lucrator al mantuirii oamenilor: proorocii, apostolii, dascalii Bisericii au fost doar slujitori, unelte ale Cuvantului: Toate printr-Insul s-au facut si fara de Dansul nimic nu s-a facut din cate s-au facut (In. 1, 3). Vremea chemarii celor poftiti e seara adica Domnul nostru Iisus Hristos S-a pogorat pe pamant in cele din urma ale lumii vazute. Optsprezece veacuri s-au scurs din vremea acestei neasemuit de fericite intamplari; viata lumii nu s-a curmat inca: ca o zi inaintea lui Dumnezeu este ca o mie de ani, si o mie de ani ca o zi (II Ptr. 3, 8). Seara lui Dumnezeu se prelungeste, sorocul ei se tot amana, ca toti cei chemati sa...
Iubiti frati! Astazi, Evanghelia ne istoriseste despre un om necunoscut care a dat un ospat maret, la care au fost chemati numerosi oaspeti. Dupa aceea, Evanghelia staruie asupra unui fapt ciudat: la masa au luat parte nu cei chemati la inceput, ci cu totul altii. Stralucitul ospat a fost dat seara, si ca atare este numit Cina Mare. Seara numim cele din urma ceasuri ale zilei, dinainte de venirea noptii.
Istorisirea despre Marea Cina este o pilda prin care Domnul nostru Iisus Hristos a zugravit in culori vii Imparatia lui Dumnezeu, pe care Tatal Ceresc a gatit-o de la intemeierea lumii (Mt. 25, 34) pentru alesii Sai a zugravit-o aratand si cum a fost primita buna vestire despre aceasta Imparatie de catre omenirea care a fost chemata la ea.
Pe toti, pana la unul, ne asteapta moartea; suntem datori cu totii sa intram pe portile mortii in vesnicie si sa ramanem in vesnicie pentru totdeauna. Viata pamanteasca este camara din care se intra in vesnicie. Este ca o anticamera stramta si neaerisita inaintea unor iatacuri marete si nespus de neincapatoare. In vesnicie este gatita pentru noi Imparatia lui Dumnezeu; in afara ei e nesfarsita amaraciune, nenorocire ce niciodata nu va inceta, plangere si tanguire ce niciodata nu vor cunoaste mangaiere si niciodata nu vor amuti. Daca maine, peste o saptamana, peste o luna, ar avea sa se intample ceva ce ne-ar hotari soarta pamanteasca fie in bine, fie in rau, oare n-am lua toate masurile, nu ne-am da toata osteneala pentru a indrepta curgerea intamplarilor spre deznodamantul dorit de noi? Deci, sa ne intoarcem luarea-aminte spre soarta noastra din vesnicie. Sa lepadam somnul trandavirii si al uitarii, in care suntem cufundati; sa lepadam orbirea, sa lepadam amagirea de sine, ce face ca omului sa i se para nesfarsita viata sa pamanteasca. Sa credem in adevarul cel mai vrednic de crezare. Sa credem ca pe toti ne asteapta moartea, de care nu putem scapa. Pe cat de neindoielnic este faptul ca vom muri, pe atat este de neaparata nevoia sa ne ingrijim pentru soarta noastra din taramul de dincolo de mormant. In acest scop, sa cercetam pilda Domnului nostru despre Marea Cina.
Cine da aceasta cina? Sfanta Evanghelie il numeste om oarecare, adica om necunoscut, nehotarnicit. Lucrurile sunt limpezi: este vorba de Dumnezeu. In pilda Sa, El S-a inlocuit pe Sine printr-un chip omul. Iar intrucat oamenii au uitat de Dumnezeu, au pierdut adevarata Lui cunoastere, conceptia corecta despre El. Ei bine, Dumnezeu Se numeste pre Sine nu numai om , ci om oarecare : Un om oarecare a facut cina mare si a chemat pre multi. Marele numar al celor chemati arata ca toata omenirea, pana la cel de pe urma om, a fost menita de catre Dumnezeu fericirii vesnice. Fratilor! Suntem chemati cu totii! Nimeni nu e uitat! Nimeni nu are nici pricina, nici drept sa se lase prada tanguirii si trandavirii.
Cand a venit vremea doritei mese, Datatorul ospatului trimite pe Sluga Sa sa-i instiinteze pe cei chemati. Atat vremea ospatului, cat si persoana Slugii au inteles adanc. In textul grec al Evangheliei, scris de Sfantul Luca, inaintea cuvantului Sluga este pus articolul ( ), ceea ce, potrivit firii acestei limbi, da cuvantului Sluga o insemnatate deosebita, aparte. Aici Sluga a lui Dumnezeu , in deplinul inteles al cuvantului, Domnul Iisus Hristos S-a numit pre Sine si pre nimeni altcineva. El, deopotriva fiind cu Tatal si cu Duhul dupa Dumnezeire, este dupa omenitatea Sa singura si adevarata Sluga a lui Dumnezeu. El singur a implinit deplin si desavarsit voia lui Dumnezeu si a fost curat de tot pacatul. Ceilalti oameni sfinti sunt sfinti numai relativ (Rom. 4, 2); sfintenia omeneasca este cea mai mica pacatosenie de care este in stare omul. Singura sluga a lui Dumnezeu este infatisata in pilda ca singur lucrator al mantuirii oamenilor: proorocii, apostolii, dascalii Bisericii au fost doar slujitori, unelte ale Cuvantului: Toate printr-Insul s-au facut si fara de Dansul nimic nu s-a facut din cate s-au facut (In. 1, 3). Vremea chemarii celor poftiti e seara adica Domnul nostru Iisus Hristos S-a pogorat pe pamant in cele din urma ale lumii vazute. Optsprezece veacuri s-au scurs din vremea acestei neasemuit de fericite intamplari; viata lumii nu s-a curmat inca: ca o zi inaintea lui Dumnezeu este ca o mie de ani, si o mie de ani ca o zi (II Ptr. 3, 8). Seara lui Dumnezeu se prelungeste, sorocul ei se tot amana, ca toti cei chemati sa...
