De la desfătare, a ajuns la întristare – o întristare fără Dumnezeu
i cheltuind el toate, a inceput a se lipsi Pana au tinut averea si banii fiului, lucrurile au mers bine. Petrecerile si desfatarile se tineau lant. Asta-i o data viata! isi va fi zis fiul cel pierdut. Insa averea se topea zi de zi. Cand s-a topit de tot, petrecerile si desfatarile deodata au [] i cheltuind el toate, a inceput a se lipsi Pana au tinut averea si banii fiului, lucrurile au mers bine. Petrecerile si desfatarile se tineau lant. Asta-i o data viata! isi va fi zis fiul cel pierdut.
Insa averea se topea zi de zi. Cand s-a topit de tot, petrecerile si desfatarile deodata au incetat, prietenii s-au departat si fiul a ramas singur. i cheltuind el toate, s-a facut foamete mare intr-acea tara si el a inceput a se lipsi (si s-a bagat sluga la porci).
Lipsa si raul l-au pus la ganduri. Iata-l cum sta necajit si ganditor la masa chefurilor unde si-a pradat averea. De la dezmierdare, a ajuns la intristare; de la imbuibare, la lipsa. De la masa de chefuri, a ajuns sluga la porci.
Asa patesc si azi toti cei apucati in caile pierzarii. Desfatarile tin numai pana ce tine prada si risipa averii sufletesti, trupesti si banesti a omului. Cand se gata aceasta avere, cel desfatat deodata ramane singur in drum, lipsit si parasit de toti si de toate.
Un Ion oarecare, apucat la chef, striga si poruncea: Carciumare! Mai ada o litra! i inca una i inca doua Patru ase Carciumarul, gandindu-se la castig, il servea alergand si raspunzand: Aduc, domnule Ion, aduc! Insa, mai tarziu, intelegand ca domnul Ion n-are nici un ban, deschise larg usa bir tului si il azvarli afara, strigandu-i: Afara, porcule! Asa a patit si fiul cel pierdut din Evanghelie dupa ce i s-au gatat banii. Din dom nule fiu , a ajuns mars, sluga, la porci! Asa ii cumpaneste si-i rasplateste diavolul pe toti cei ce apuca in caile pierzarii.
Calea ce duce la pierzare are in fata o poarta mandra, stralucitoare, de marmura. Cel amagit de diavolul pe poarta aceasta, la intrare, isi zice: Aicea-i de trait! , Asta-i o data viata ; dar, vai, in dosul acestei intrari este o portita mica, iar aceasta poarta il scoate mai tarziu pe cel intrat in livada cu porci.
Toti cei intrati pe poarta de marmora a desfatarilor si dezmierdarilor ajung pe urma sa pasca porcii, ajung slugi la porcii diavolului.
Asa a patit si fiul cel pierdut. A fost scos afara pe poarta cea din dosul intrarii si deodata s-a trezit singur, lipsit si parasit. i acum sa vedem, mai departe, ce a facut fiul cel pierdut.
Iata-l ajuns la o raspantie. Lipsa, necazul l au oprit in loc din caile pierzarii. El se intreaba acum ce este de facut? Lucrul cel mai cuminte ar fi fost sa se intoarca indata acasa, la tatal sau. El putea face acest lucru, dar nu l-a facut. El a mers mai departe in calea cea rea. i, mergand, s-a lipit de unul din locuitorii tarii aceleia si l-a trimis pe el la tarinile sale sa pasca porcii. i dorea sa-si sature pantecele de roscovele ce mancau porcii. In loc sa se intoarca acasa la tatal sau, se baga sluga la porci, se face porcar. Intristarea fiului era o intristare ce nu-i aducea inca aminte de tatal sau. Era un necaz ce nu-l pleca inapoi spre casa.
Cat a stat fiul in lipsa si in necazul acesta, cat a stat sluga la porci, anume nu se stie. Evanghelia nu ne spune acest lucru. Probabil jumatate din intristarea lui a fost o intristare fara Dumnezeu, fara aducere-aminte de tatal sau. Va fi suduit pe necazuri, va fi planuit cum sa scape de ele, va fi si plans de necaz, dar la intoarcere inca nu se gandea. Intristarea lui era o intristare fara Dumnezeu.
O, ce invatatura minunata este aceasta si pentru noi si vremile noastre! Intocmai asa se intampla si cu noi. Cand apucam a ne prada averea ce o avem de la Tatal ceresc, ne ducem ca pe gheata. Alergam in galop pe calea pierzarii. Uitam de bunul Dumnezeu. i atunci iese si in calea noastra atare betesug, atare paguba, atare incercare. Intristarile si incercarile vin din departarea lui Dumnezeu Vin sa ne opreasca din calea pierzarii Vin ca o chemare a Tatalui ceresc, sa ne intoarcem acasa la El.
Aceasta este scoala cea mare a suferintelor si incercarilor. O carte intreaga as putea scrie despre scoala aceasta minunata, prin care Domnul m-a...
Insa averea se topea zi de zi. Cand s-a topit de tot, petrecerile si desfatarile deodata au incetat, prietenii s-au departat si fiul a ramas singur. i cheltuind el toate, s-a facut foamete mare intr-acea tara si el a inceput a se lipsi (si s-a bagat sluga la porci).
Lipsa si raul l-au pus la ganduri. Iata-l cum sta necajit si ganditor la masa chefurilor unde si-a pradat averea. De la dezmierdare, a ajuns la intristare; de la imbuibare, la lipsa. De la masa de chefuri, a ajuns sluga la porci.
Asa patesc si azi toti cei apucati in caile pierzarii. Desfatarile tin numai pana ce tine prada si risipa averii sufletesti, trupesti si banesti a omului. Cand se gata aceasta avere, cel desfatat deodata ramane singur in drum, lipsit si parasit de toti si de toate.
Un Ion oarecare, apucat la chef, striga si poruncea: Carciumare! Mai ada o litra! i inca una i inca doua Patru ase Carciumarul, gandindu-se la castig, il servea alergand si raspunzand: Aduc, domnule Ion, aduc! Insa, mai tarziu, intelegand ca domnul Ion n-are nici un ban, deschise larg usa bir tului si il azvarli afara, strigandu-i: Afara, porcule! Asa a patit si fiul cel pierdut din Evanghelie dupa ce i s-au gatat banii. Din dom nule fiu , a ajuns mars, sluga, la porci! Asa ii cumpaneste si-i rasplateste diavolul pe toti cei ce apuca in caile pierzarii.
Calea ce duce la pierzare are in fata o poarta mandra, stralucitoare, de marmura. Cel amagit de diavolul pe poarta aceasta, la intrare, isi zice: Aicea-i de trait! , Asta-i o data viata ; dar, vai, in dosul acestei intrari este o portita mica, iar aceasta poarta il scoate mai tarziu pe cel intrat in livada cu porci.
Toti cei intrati pe poarta de marmora a desfatarilor si dezmierdarilor ajung pe urma sa pasca porcii, ajung slugi la porcii diavolului.
Asa a patit si fiul cel pierdut. A fost scos afara pe poarta cea din dosul intrarii si deodata s-a trezit singur, lipsit si parasit. i acum sa vedem, mai departe, ce a facut fiul cel pierdut.
Iata-l ajuns la o raspantie. Lipsa, necazul l au oprit in loc din caile pierzarii. El se intreaba acum ce este de facut? Lucrul cel mai cuminte ar fi fost sa se intoarca indata acasa, la tatal sau. El putea face acest lucru, dar nu l-a facut. El a mers mai departe in calea cea rea. i, mergand, s-a lipit de unul din locuitorii tarii aceleia si l-a trimis pe el la tarinile sale sa pasca porcii. i dorea sa-si sature pantecele de roscovele ce mancau porcii. In loc sa se intoarca acasa la tatal sau, se baga sluga la porci, se face porcar. Intristarea fiului era o intristare ce nu-i aducea inca aminte de tatal sau. Era un necaz ce nu-l pleca inapoi spre casa.
Cat a stat fiul in lipsa si in necazul acesta, cat a stat sluga la porci, anume nu se stie. Evanghelia nu ne spune acest lucru. Probabil jumatate din intristarea lui a fost o intristare fara Dumnezeu, fara aducere-aminte de tatal sau. Va fi suduit pe necazuri, va fi planuit cum sa scape de ele, va fi si plans de necaz, dar la intoarcere inca nu se gandea. Intristarea lui era o intristare fara Dumnezeu.
O, ce invatatura minunata este aceasta si pentru noi si vremile noastre! Intocmai asa se intampla si cu noi. Cand apucam a ne prada averea ce o avem de la Tatal ceresc, ne ducem ca pe gheata. Alergam in galop pe calea pierzarii. Uitam de bunul Dumnezeu. i atunci iese si in calea noastra atare betesug, atare paguba, atare incercare. Intristarile si incercarile vin din departarea lui Dumnezeu Vin sa ne opreasca din calea pierzarii Vin ca o chemare a Tatalui ceresc, sa ne intoarcem acasa la El.
Aceasta este scoala cea mare a suferintelor si incercarilor. O carte intreaga as putea scrie despre scoala aceasta minunata, prin care Domnul m-a...
